-
Ştii, întotdeauna poţi enerva oamenii,
-
într-un mod frumos, într-un mod foarte util,
-
întrebându-i: "Ce ai uitat?"
-
Ei bine, nu ştiu. Ce ar fi trebuit să ţin minte?
-
Nu vreau să te testez, nu e dificil.
-
Este ceva evident pe care l-ai uitat.
-
Ţi l-ai aduce aminte uşor, pentru că e evident.
-
Ei bine, ăsta e cel mai greu lucru la care să te gândeşti în lumea asta.
-
Care este cel mai evident lucru pe care l-am uitat?
-
La naiba, ce-i asta?
-
Tu cine crezi că eşti?
-
Cum răspunzi la asta? Cine eşti?
-
Vei da vreun nume?
-
Vei spune „Sunt Joe Doe pentru că sunt Alan Watts."
-
Nu-i adevărat!
-
Asta ţi-au spus oamenii că eşti!
-
Ţi-au dat un nume şi te-au învăţat
-
cum să te identifici cu el şi cum să te comporţi cum ar trebui să te comporţi.
-
Dar nu eşti tu ăsta, ştii foarte bine.
-
Întoarce-te în memoria ta, du-te înapoi în tinereţe înainte să-ţi fi spus ei toate astea.
-
Cine eşti?
-
Dacă vei ajunge acolo, vei ştii foarte bine cine eşti.
-
Ce eşti tu, în adâncurile vieţii
-
este pur şi simplu fabrica şi structura existenţei însăşi,
-
doar că este o conspiraţie care nu te lasă să ajungi acolo.
-
Pentru că toată lumea este una. Şi dacă vreo persoană realizează asta, cealaltă e puţin ofensată.
-
Ei vor zice: „Cum de eşti tu aşa de grozav?"
-
Aşa că dacă cineva află cine este el într-o esenţă profundă
-
şi dă mai departe asta în civilizaţia creştină, oamenii vor zice:
-
„Cine naiba te crezi? Iisus Hristos?"
-
Tu poţi spune: „Iisus Hristos a spus că El este Iisus Hristos aşa că toată lumea L-a recunoscut aşa."
-
„Aşa vei face şi tu cu mine."
-
Se spune că există o cavitate a sufletului.
-
Acolo unde toată lumea ştie la perfecţie
-
că tu nu eşti doar un şoricel iresponsabil
-
lăsat liber în această lume.
-
Dar că tu faci toată această treabă.
-
Tu o conduci.
-
Doar că n-o poţi recunoaşte la fel cum nu poţi recunoaşte
-
că eşti responsabil de bătăile inimii tale.
-
Tu spui: „Nu-i datoria mea. N-am control asupra inimii mele."
-
„Ai vreun control asupra conştienţei tale? Ştii în ce măsură vei mai fi?"