-
Trezirea
-
este următoarea etapă naturală
a dezvoltării omului.
-
"Trezirea" reprezintă simpla recunoaștere
a naturii ființei noastre esențiale.
-
Nu este vreo experiență mistică, religioasă ciudată
-
aflată doar la indemâna celor puțini
-
Este disponibilă tuturor.
-
Ceea ce suntem în esență
este deja deplin treaz, deplin conștient.
-
Și este total nelimitat.
-
Adevărata ta natură este mai aproape
-
decât este acel TU
care crezi că te defineste.
-
Conștiința
este realitatea supremă a universului.
-
Următorul pas în domeniul științei:
conștiința este fundamentală.
-
Ce este totuși Trezirea?
-
Să îmi explice și mie cineva.
-
Ce este Trezirea?
-
Fie că îl numiți sinele adevărat,
sinele iminent sau "fără sine",
-
sau natura Buddha, Tao
sau Conștiința Christică
-
chiar nu contează.
-
In acest film, ne vom referi la aceasta
drept "Conștientizarea".
-
Conștientizarea
-
nu este proprietatea unei religii.
-
Trezirea sau realizarea conștientizării
-
este ca trezirea dintr-un vis.
-
Visul personajului tău
-
în jocul vieţii.
-
Prin personajele noastre,
-
experimentăm lumea
-
în toată frumusețea și urâțenia ei.
-
Putem numi dualitate această
experiență a vieții și a morții.
-
De jur imprejur mergem
fixați pe aceste personaje,
-
gânduri și senzații.
-
Bine si rău.
-
Război și pace.
-
Lumină și întuneric.
-
Nașterea și moartea.
-
Până ne trezim și aflăm
-
noi nu suntem personajul.
-
În acest film,
lansam o invitație
-
pentru tine să experimentezi direct
adevărata ta natură.
-
Pentru a afla direct, nu intelectual...
-
Cine eşti tu?
-
Vom repeta aceasta
-
invitație în moduri diferite.
-
Când investighezi cine ești
-
lasă totul să fie exact așa cum este.
-
Nu mișca mintea
pentru a face ceva să se întâmple
-
sau pentru a găsi un răspuns
la nivelul mintii.
-
Și totuși, nu încerca să alungi mintea.
-
Pur și simplu intenționează să experimentezi direct
cine esti.
-
Lăsând mintea să fie o
"minte care nu știe"
-
Trezirea este răspunsul tuturor problemelor lumii
la toate nivelurile.
-
Toate problemele lumii
provin dintr-o iluzie.
-
Iluzia fundamentală a minții.
-
Și acea iluzie este aceea ca
Eu sunt acest personaj limitat.
-
Când trăim într-un sine mic,
separat
-
întotdeauna există vreun fel
de nemulțumire perpetuă.
-
Deci aceasta poate fi o mare nemulțumire
ca o traumă,
-
sau poate fi doar această
senzație de fundal...
-
"Ceva nu e bine.
-
Ceva nu e în regulă. Îmi lipsește ceva.”
-
Chiar și când am ceva plăcere,
chiar și atunci când obțin ceva în lume,
-
chiar și atunci când am o relație bună,
-
dacă am doar o pauză sau un moment,
-
există acest sentiment de nemulțumire
-
Sunt izolat sau rupt de ceva.
-
Deci acest sentiment, care se pare că
-
este prezent la majoritatea oamenilor,
ne poate motiva
-
sa ne trezim din acel mic, sine separat
-
a cărur natură este un fel de anxietate
a separării.
-
Acest caracter limitat are o tendință
să apuce ceea ce vrea.
-
Este doar o colecție
a tiparelor condiționate
-
de a pofti la ceea ce vrea sau
încercând să alunge ceea ce nu vrea.
-
Este acest proces nesfârșit,
poți spune un principiu al plăcerii
-
știi, mergând după plăcere, evitând durerea.
-
Și dacă credem că suntem acest
-
caracter, acest tipar condiționat,
-
atunci suferim
și creăm suferință în lume.
-
Lumea devine o reflectare
a acelei conștiințe egoiste.
-
Beneficiul trezirii
-
este că tu suferi mai puțin
-
si oamenii din jurul tău suferă mai puțin.
-
Nu există îndoială în mintea mea că
legătura mea inițială cu
-
înțelegerea mea despre Dumnezeu
a fost o trezire
-
in viața mea, cea mai mare trezire
experimentata vreodată.
-
Era ca și cum aș fi dormit într-adevăr
timp de 50 de ani.
-
Mergând ca un robot, făcând doar
lucrurile pe care am fost învăţat să le fac
-
din vremea când eram tânăr,
aveam o formulă,
-
ia fata, ia mașina, ia o slujbă,
ia casa, ia o soție.
-
O formulă care credeam că este
despre cum trebuia să funcționeze viața
-
până când am ajuns în jur de 53 ani.
-
Și mi-am dat seama că în timp ce făcusem
multe dintre acele lucruri și căpătasem
-
succes profesional până la un punct,
mi-am dat seama că nimic dintre
-
acestea nu contează. Eu, care m-am trezit
pe la 53 de ani, dându-mi seama
-
nimic din toate astea nu contează,
-
nimic din toate acestea nu înseamnă nimic.
-
Am fost șocat să descopăr
cum asta însemna practic
-
cât de inutil era totul.
-
Când încetați să urmați scenariul
-
care a fost stabilit pentru caracterul tău.
-
Cel moștenit de la părinți, societate
-
și condiționarea biologică,
-
atunci se deschid noi dimensiuni
în cadrul jocului.
-
Calea se deschide,
-
dar nu este o cale
pentru a ajunge la o anumită destinație.
-
Este o cale fără cale,
-
o desprindere a iluziei pentru a sosi
-
exact unde te afli în prezent.
-
Numele meu este Rupert Spira.
-
Vorbesc despre esențial
-
înțelegerea non-duală care stă la baza
-
tuturor marilor tradiții
spirituale și religioase.
-
Și scriu și conduc meditații ghidate
-
și port conversații
al cărui scop este să conducă
-
la o recunoaştere experienţială
-
a acestei înțelegeri.
-
Ințelege că
-
pacea si fericirea
-
după care tânjim cu toții
-
mai presus de orice altceva, nu poate niciodată,
-
prin definitie
să se regăsească în experienţa obiectivă.
-
Nu poate fi furnizată niciodată
prin obiecte, substanțe,
-
activități și relații.
-
Aș sugera
-
înțelegând aceasta
-
clar și nu petrecând
restul vieții proprii
-
căutând împlinirea
unde nu poate fi găsită.
-
Oricine se uită la acest film o face
tocmai pentru ca
-
fie a înţeles, fie cel puţin a intuit
-
că pacea și fericirea
pentru care tânjește nu pot fi găsite
-
în experienţă obiectivă şi au început
-
această investigație asupra
adevăratei lor naturi.
-
Este cea mai importantă investigație
-
care se poate face de cineva,
și este ancheta
-
de care depinde fericirea noastră.
-
Cea mai mare întrebare din viața mea,
desigur,
-
la care cred că majoritatea se uită
mai devreme sau mai târziu, este
-
"Ce rost are, de fapt?"
-
„Ce rost are viața?”
-
Asta, spre surprinderea mea,
mi s-a spus că scopul vieții
-
nu avea nimic de-a face
cu tot ceea ce făceam.
-
Nu era vorba despre meseria mea.
-
Nu era vorba despre cariera mea.
-
Nu era vorba de aproape nimic
din viața mea fizică.
-
Acestea au fost aspecte ale vieții mele,
nu erau scopul vieții.
-
Scopul vieții mele,
după cum am ajuns să înțeleg
-
a fost pentru mine să experimentez,
-
să exprim, demonstrez și împlinesc
-
adevărata mea identitate,
cine sunt cu adevărat.
-
Cred că e cea mai mare întrebare
-
cu care se confruntă majoritatea
oamenilor este o întrebare care cu greu
-
se întreabă cineva vreodată
sau la care răspunde vreodată.
-
Cea mai mare întrebare a vieții,
-
după înțelesul meu, este „Cine sunt eu?”
-
Cine sunt eu?
-
Sunt doar o entitate fizică?
-
ca o pasăre pe cer sau
ca un pește în mare?
-
poate mai sofisticat,
însă doar o entitate fizică.
-
Mă nasc, trăiesc, mor.
-
Acesta este începutul și sfârșitul.
-
Sau este posibil, doar posibil
-
să fiu mai mult decât atât?
-
Este posibil să fiu o entitate spirituală
-
pur și simplu având o experiență fizică?
-
Fiecare experiență din viața ta
-
te-a adus la acesta întrebare universală.
-
Cine eşti tu?
-
Nu căuta un răspuns cu mintea.
-
Lasă totul să fie exact așa cum este.
-
Cine este conștient de minte?
-
Simțiți tot ce apare.
-
Cine este conștient de aceste sentimente?
-
Aveți o experiență completă
a tot ceea ce apare
-
ca urmare a anchetei personale
-
Sunt Donald Hoffman și sunt profesor
-
emerit al științelor cognitive
la Universitatea din California la Irvine.
-
Munca mea a fost să predau,
deşi acum sunt emerit
-
eu nu predau. Și acum fac cercetări.
-
Chiar acum fac cercetări
pe conștiință, modele matematice
-
de conștiință și cum ar putea
apărea fizica și spațiu-timpul
-
dintr-o teorie a conștiinței complet
precisă din punct de vedere matematic.
-
Propria mea călătorie a fost
-
atât din partea spirituală
cât și din partea științei.
-
Deci tatăl meu a fost pastor,
pastor creștin fundamentalist.
-
Așa că am primit asta duminicile
-
și am învățat știință la școală
apoi au intrat în conflict, nu?
-
Poveștile pe care le primeam erau
contradictorii.
-
Astfel, în adolescență, am realizat
că trebuia să-mi dau seama singur.
-
Și am decis întrebarea la care
-
am vrut să răspund:
suntem masini?
-
Oamenii sunt doar mașini sau nu?
-
Din punct de vedere fizic,
suntem doar niște mașini
-
Din punct de vedere spiritual,
nu am fi mașini.
-
Nu a fost suficient de precis
să spunem ce am fi.
-
Așa că am decis să pun întrebarea
-
științific, suntem doar mașini?
-
Am crezut că cel mai bun mod să o fac
ar fi să studiez inteligența artificială.
-
Și așa am mers la MIT
-
în laboratorul care studiază
inteligența artificială
-
în ceea ce este acum creierul și
dep. de științe cognitive, studiind
-
latura umană a lucrurilor.
Am vrut să le fac.
-
Am vrut să văd ce pot face mașinile
dacă și ce este special,
-
despre oameni și neuroștiința umană.
Pentru a răspunde la asta,
-
chiar acea întrebare
au dreptate tradițiile spirituale?
-
suntem mai mult decât niște mașini
-
sau punctul de vedere fizic, științific
este cel corect?
-
Și noi suntem doar niște mașini,
-
iar conștiința este doar un artefact
-
a activității creierului.
-
Paradigma materialistă științifică
predominantă în ultimul secol
-
neagă existenţa a
orice dincolo de fizic,
-
a orice care nu poate fi
-
verificat prin metoda științifică.
-
Știința este un impas.
-
Nu poate trece dincolo de paradoxul
fundamental pentru fizica cuantică,
-
care l-a adus faţă în faţă
cu observatorul,
-
cu însăși conștiința.
-
La fel, religiile funcționează,
în cea mai mare parte,
-
doar la nivel de credinţă.
-
Și-au pierdut scopul inițial, care
urma să conducă la experiența directă,
-
la adevărul despre cine și ce suntem.
-
Diviziunea dintre știință și spiritualitate
-
le-a sărăcit pe amândouă.
-
Religiile și sistemele spirituale
au nevoie disperată de metode riguroase,
-
care demonstrează că generează condiţii
pentru ca trezirea să se întâmple.
-
Și știința are nevoie disperată
de o deschidere
-
la posibilitatea de a exista
ceva dincolo de planul fizic.
-
Nu este vorba despre renunțarea la religie
sau știință,
-
ci despre a merge mai adânc,
fiind dispuși să ne schimbăm pe noi înșine
-
astfel încât să devenim un instrument
mai bun pentru investigare.
-
Noi suntem cei care facem experimentul,
-
și experimentul în sine.
-
Religia a fost limba
și recipientul
-
a acestor tradiţii
de meditație, spiritualitate
-
care au fost notate și transmise
-
de-a lungul generațiilor.
-
Cu siguranță există un limbaj
foarte literal,
-
care desparte religiile si desparte
-
culturi când lucrurile sunt
luate la propriu.
-
Dar dacă simți spiritul religiei,
-
poți urmări
-
firul înapoi la trezirea autentică.
-
Oricine are potențialul,
indiferent dacă au credință sau nu,
-
deoarece trezirea este inerentă
-
în conștiința noastră umană,
doar prin nașterea noastră umană.
-
Deci, oricum ai numi-o,
și ori de câte ori se folosește limbajul,
-
sunt anumite principii
care par a fi la fel
-
de-a lungul acestor diferite religii,
-
spiritualități și tradiții de meditație.
-
Când eram mai tânăr, această înțelegere
-
era disponibilă în principal
în tradiţiile spirituale răsăritene.
-
Era disponibilă în tradiţiile Occidentale
-
dar era atât de deghizată și codificată
-
în acele tradiţii
încât să fie aproape inaccesibilă.
-
Atâția oameni din generația mea
au mers fizic
-
sau cel putin intelectual,
spre Est pentru a găsi această înțelegere
-
si cultura orientala prin comparatie cu
-
cea occidentală este exotică.
-
Și astfel această înțelegere
a căpătat o aromă de exotic
-
din culturile
în care s-a exprimat.
-
Și mulți oameni, inclusiv eu
-
gândit ca urmare a acestui fapt
-
că era ceva exotic
despre înţelegerea non-duală;
-
că este necesar un mod de viață
extraordinar,
-
că ar trebui să renunți la viața de familie,
-
să-ți crească părul, să obții un nume
special sau să te abonezi
-
la un fel de profesor sau tradiţie
sau să te angajezi în practici ciudate.
-
Toate aceste lucruri
care nu aveau nimic de-a face
-
cu înțelegerea de bază.
Aveau de-a face cu o cultură
-
în care înţelegerea
a fost exprimată la un moment dat.
-
Deci acum înțelegerea
a fost complet cesionată
-
de ambalajul cultural tradiţional în care
mulți am auzit prima dată despre asta.
-
Și acum doar înțelegerea
esențială este disponibilă
-
într-un mod care ne permite să continuăm
la conducerea vieților noastre
-
exact așa cum sunt. Viața de familie,
viața la muncă...
-
nu este necesar să se facă
vreo schimbare externă în viața cuiva.
-
Provocarea pe care o avem pe această planetă
-
este că credem că există mai mult de
-
o esență.
-
Deci trăim într-o
-
lumea a ceea ce aș numi dualitate.
-
Există bărbat și femeie, alb și negru,
-
mare și mic, rapid și lent, sus
și jos, aici și colo, înainte
-
si după,
dar de fapt, există un singur lucru.
-
Toate lucrurile sunt un singur lucru.
-
Există un singur lucru.
-
Deci se dovedește că atunci când
ne uităm profund la toate
-
vedem că ici și colo, mari și mici, rapid
și încet, sus și jos, stânga și dreapta,
-
bărbat și femeie sunt toate același lucru,
pur și simplu exprimând
-
caracteristici diferite
dar nicidecum separati unul de altul
-
Eu cred că noi toți
-
suntem individuații
-
ale lui Dumnezeu.
-
Eu cred că Dumnezeu există în și
-
prin fiecare ființă umană
și pentru asta, în fiecare
-
ființă sensibilă din cosmos.
-
Deci văd atunci că sunt în relație cu Dumnezeu
-
precum un val spre ocean.
-
Un val nu este diferit de ocean; este
-
pur și simplu o răsărire a oceanului
în formă individuală.
-
Și când acea formă individuală
este completă,
-
valul se retrage înapoi în oceanul
de unde a venit.
-
Pentru a se ridica din nou într-o altă zi.
-
Deci cred că toți suntem
individualități ale divinității,
-
și când vedem totul ca fiind divin,
-
ne schimbăm relația cu totul.
-
Și totul devine
-
diferit în experiența noastră.
-
Așa se schimbă lumea.
-
Conștiința
este realitatea supremă a universului,
-
așa că ne-am putea întreba dacă conștiința
este realitatea supremă a universului
-
iar totul și toată lumea
este evident asta, atunci cum se face
-
că lumea ne apare ca o multiplicitate
și diversitate
-
de persoane discrete și independent
existente
-
și animale și lucruri
toate făcute din chestii numite materie.
-
Cum putem împăca această afirmație
despre conștiință ca fiind
-
realitatea supremă a universului
când apare
-
ca multiplicitate şi diversitate de obiecte
făcute din materie?
-
Deci, dovezile pe care le folosesc
pentru a sugera că conștiința
-
este fundamentală are multe aspecte.
-
Una este că fizica însăși
-
spune că spațiu-timp nu este fundamental
-
și teoria evoluționistă
este de asemenea de acord că spațiu-timp
-
și obiectele fizice
nu sunt realitate fundamentală.
-
Acum, ambele teorii ne spun doar că
spațiu-timp nu este fundamental.
-
Nu ne spun
ceea ce este dincolo de spațiu-timp.
-
Și așa argumentul meu este că
ceea ce constată fizicienii
-
dincolo de spațiu-timp,
sunt structuri matematice,
-
dar despre ce e vorba cu ele
-
nu este chiar clar. Ce este cu acest
tărâm dincolo de spațiu-timp?
-
Astfel propun că tărâmul
dincolo de spațiu-timp este despre conștiință.
-
Și aș sugera că
conștiința infinită are capacitatea
-
de a se localiza ca numeroase separate
subiecte de experiență,
-
adică toate fiinţele simţitoare, toţi oamenii
sau animalele.
-
Fiecare dintre noi suntem localizari
de conștiință infinită,
-
în conștiința infinită
făcută numai din conștiință infinită
-
din perspectiva căreia vede
-
propria activitate ca lume exterioară.
-
Deci ceea ce ni se pare ca
o lume făcută din materie
-
din perspectivele noastre localizate,
este din punctul de vedere al realitatii,
-
pur si simplu activitatea unei
conștiințe infinite.
-
Cu alte cuvinte, în analiza finală,
nu există
-
lucruri sau oameni ce există
în mod discret, independent.
-
Există un întreg infinit, indivizibil.
-
Unitatea ființei care este doar refractată
-
într-o aparentă multiplicitate
și diversitate a obiectelor și lucrurilor,
-
când Unul, Unicul își privește propria activitate
-
prin facultăţile perceptive
-
a minții finite.
-
Dacă suntem treji,
-
realizăm că există o singură
conștientizare
-
deghizată în toate aceste
diferite ființe de pe planetă,
-
o singură conștientizare
strălucind prin ochii tuturor.
-
Apoi ne vedem la propriu în alții.
-
Și acea tendință de a funcționa ca un ego,
-
tendința de a lua pentru sine
-
cade pentru că realizăm direct adevărul.
-
Adevarul este
că toți suntem o singură conștiință.
-
Experiența sinelui meu spiritual
-
a fost posibilă doar pe tărâmul
-
fizic dintr-un motiv foarte bun,
-
pentru că numai în tărâmul fizic
era disponibil opusul.
-
Cu alte cuvinte, folosește
doar un exemplu simplu,
-
dacă aș vrea să mă experimentez pe mine,
dacă aș putea vorbi
-
metaforic, ca lumină,
-
Nu am putut experimenta să fiu lumina
dacă aș fi în mijlocul luminii,
-
nimic altceva în jurul meu decât lumina,
-
care este o definiție perfectă
a tărâmului spiritual.
-
Așa că aș ajunge într-un tărâm
pe care îl numesc tărâmul fizicului,
-
unde este ceva
altfel decât lumina.
-
Pentru că dacă vreau să mă experimentez
ca lumină,
-
nu doar mă cunosc așa,
dar să si experimenteaz,
-
Nu puteam face asta decât acolo unde era
-
opusul luminii,
în acest caz, întunericul.
-
Așa că am adus
-
această oportunitate către tărâmul fizic
unde există lumina și întunericul
-
simultan, iar apoi în acea exterioară
-
expresia mea ca lumină,
aș putea fi cine sunt cu adevărat.
-
Și această înțelegere sugerează
-
că în spatele diferențelor noastre
toti suntem aceeași ființă,
-
nu o ființă asemănătoare, ci suntem cu toții
la propriu una... aceeași ființă.
-
Și dragostea este experiența simțită
-
a acestei unităţi sau fiinţe împărtăşite.
-
Este o teoremă a teoriei noastre că există
în cele din urmă o singură conștiință.
-
Deci avem această dinamică a multor,
multor agenți conștienți.
-
Dar teoria ne spune că până la urmă
toţi acei agenţi conştienţi
-
sunt de fapt doar proiecții
ale unei singure conștiințe.
-
Paradigma actuală în știință
-
a fost, și a fost de secole,
-
că spațiul și timpul
sunt natura fundamentală a realității.
-
Acestea sunt ireductibile
și reprezintă temelia tuturor.
-
Și înainte de Einstein, spațiul
și timpul au fost privite ca separate.
-
Acum, spațiul și timpul împreună,
unificat în spațiu-timp sunt privite
-
ca natura fundamentală a realităţii.
-
Și atunci știința a presupus asta
-
spațiu-timp și obiectele aflate în
spațiu-timp sunt realitatea fundamentală.
-
Și așa, de exemplu,
când vorbim despre conștiință,
-
conștiința însăși trebuie să fie cumva un
produs al obiectelor din spațiu și timp.
-
În acel cadru fizic,
spațiul, timpul și obiectele fizice
-
fără o conștiință
sunt realitatea fundamentală.
-
Și conștiința vine mai târziu
în evoluția universului, nu?
-
Așa că big bang-ul a existat
fără conștiință,
-
a existat doar spațiu-timp și energie.
-
Energia s-a unit
în particule masive
-
și în cele din urmă viața a apărut după
cine stie cate milioane
-
sau sute de milioane
sau miliarde de ani.
-
Apoi, după aceea a apărut acea conștiință,
chiar mai tarziu.
-
Din acest punct de vedere, când mori,
complexitatea fizică care a dat
-
naștere onștiinței se dizolvă
și astfel conștiința ta se dizolvă.
-
Și astfel cadrul fizicist
chiar elimină cu totul
-
conștiința ca lucru fundamental,
și spune că
-
când corpul tău moare,
conștiința ta merge cu el.
-
Din alt punct de vedere...
-
ce am făcut cu colegii mei,
am folosit teoria evoluționistă
-
pentru a sublinia că este o implicație
-
a teoriei evoluționiste, că spațiul
si timpul nu sunt fundamentale,
-
deci interpretarea fizicistă
a evoluției este greșită.
-
Ideea că acel spațiu
și timp și particule
-
au evoluat cumva
datorita organismelor umane
-
este cadrul greșit, pentru că
spațiu-timpul în sine nu este fundamental.
-
Propunem o dinamică dincolo
de spațiu-timp, mult mai bogată.
-
Dinamica conștiinței.
-
Ceea ce nu facem este să aruncăm
vechile noastre teorii.
-
Când fizicienii spun:
spațiu-timp este condamnat,
-
asta nu înseamnă că nu mai suntem
atenți la Einstein.
-
Absolut nu.
Acordăm atenție lui Einstein.
-
Orice teorie nouă dincolo de spațiu-timp
a fizicienilor vine cu un proiect mai bun
-
în spațiu-timp, ni-l dă înapoi pe Einstein
și sa ne dea înapoi teoria cuantică
-
sau te înșeli.
-
Toate vechile noastre teorii
-
sunt prieteni minunati,
și o să le păstrăm
-
drept cazuri speciale ale unei
teorii mai profunde.
-
Deci, în teoria noastră a conștiinței,
trebuie să facem același lucru.
-
Nu putem propune pur și simplu ceea ce ne dorim.
-
Trebuie să avem o teorie
a conștiinței care proiectează
-
și care ne dă înapoi spațiu-timp,
-
și ne dă înapoi teoria cuantică,
și ne dă înapoi relativitatea specială
-
și generală, și ne dă înapoi
evoluția prin selecție naturală.
-
Dacă nu putem face asta în detaliu
matematic precis, apoi nu este
-
un motiv pentru ca oamenii de știință să ne ia
teoria conștiinței în serios.
-
E ca și cum conștiința infinită își pune
o cască de realitate virtuală.
-
Conștiința infinită pune o cască VR
făcută din gândire și percepție.
-
Și făcând asta,
în momentul în care pune casca VR,
-
se localizează pe sine
în cadrul propriei activitati.
-
Și prin căștile alea
se uită prin facultățile
-
de percepție ale unei minți finite; văzul,
auzul, atingerea, degustarea și mirosul.
-
Și fragmentează
unitatea propriei fiinţe
-
și îl face să apară ca 10.000 de lucruri.
-
Ceea ce sugerez este că
-
există mult mai mult pentru univers
decât mintea finită.
-
Nu sugerez că universul apare doar în
fiecare dintre mințile noastre finite.
-
Universul există în afara minții noastre
finite dar în interiorul conștiinței.
-
Dar sunt limitările
minții noastre finite
-
care dau universului aspectul său.
-
Deci, când ne uităm la univers,
vedem realitatea
-
care există înainte de a fi percepută.
-
Dar o vedem prin lentila
capacităților noastre perceptive,
-
ceea ce îi conferă aspectul.
-
Deci ideea trezirii în multe tradiții
spirituale a fost ideea
-
că ceea ce am luat este realitate
-
obiecte din spațiu și timp, corpurile
noastre fizice și așa mai departe
-
nu este realitatea finală,
că există o realitate mult mai profundă,
-
o realitate a conștiinței care transcende
spațiu și timp și obiecte fizice,
-
și că nu suntem divorțați
de acea realitate.
-
Acea realitate este, într-un anumit sens,
esența a ceea ce suntem.
-
Și așa trezirea este trezirea
din iluzia
-
că sunt doar un mic corp în spațiu
și timp, la faptul că sunt
-
de fapt autorul a tot ce văd în
interiorul spațiului și al timpului.
-
Creez totul din mers
în timp ce privesc și percep.
-
Cineva devine trezit recunoscând că
-
ceea ce suntem în esență este deja
-
pe deplin treaz, pe deplin conștient,
-
complet, întreg, împlinit în pace.
-
Este ca și cum ai întreba cum face
-
soarele să devină luminat?
-
Natura sa este lumina.
-
Este deja complet iluminat.
-
Natura fiinţei noastre esenţiale
este deja pace și fericire.
-
Nu ne este clar tuturor, pentru că
ființa noastră esențială este așa
-
bine amestecată cu conținutul
de experiență care este înnăscută
-
Pacea și fericirea sunt
estompate de experienţă.
-
Din acest motiv credem că ființa noastră
esențială trebuie să fie iluminată.
-
Nu, ființa noastră esențială
nu trebuie să fie iluminată
-
nu mai mult decât soarele
trebuie luminat dimineața devreme.
-
Soarele strălucește mereu
cu aceeași luminozitate.
-
Ființa noastră esențială strălucește mereu
cu aceeași pace și bucurie.
-
Dar acea pace și bucurie sunt estompate
de agitația
-
si lipsa care caracterizeaza
gândurile și sentimentele noastre.
-
Nu există persoană care să se trezească
-
Deci eu care m-am trezit
-
M-am trezit din această structură
-
numită Dan la un centru de meditație.
-
Era un centru Zen.
-
Făceam o meditație Zen sesshin
-
care este o perioadă lungă
de practică intensivă.
-
Deci Zen este uimitor
pentru crearea acestui recipient
-
unde sunt aceste condiţii
fără de scăpare.
-
Deci personajul Dan
care a învățat meditația,
-
personajul Dan făcea
toată această meditație,
-
acest făcător de meditație,
-
și-a dat seama că nu se poate trezi.
-
Este ca toate trucurile de meditație,
-
toate practicile care fuseseră învăţate
nu au fost de folos.
-
S-a ajuns la punctul în care
personajul respectiv
-
care încerca să se trezească, nu a reușit
-
să se trezească și a trebuit să eșueze.
-
Că personajul pe care l-am trăit,
personajul pe care l-am jucat
-
toată viața mea, a trebuit să renunțe
sau să moară și
-
ce a ramas?
-
Ce a mai rămas
când nu era nici un făcător
-
când nu exista un meditator
-
meditând sau făcând ceva
numit, meditație,
-
ceea ce a rămas era adevărata mea natură
-
sau eu... doar eu.
-
Când ne trezim din acest mic,
sentiment de sine separat, inseamnă
-
nu că omorâm egoul
-
sau că ne luptăm.
-
De fapt, îi permitem
să se semi-retragă
-
din meseria sa de identitate a ego-ului
-
și apoi să se relaxeze pentru a fi parte
-
a echipei noastre, parte a
conștiinței noastre.
-
Și asta ne dă imediat un sens
de libertate
-
că nu ne uităm la lume
printr-o lentilă mică,
-
că suntem cu inima deschisă și
cu mintea deschisă într-un fel
-
expansiv și totuși în același timp,
mai intim conectat.
-
Iluminarea nu este despre a
deveni trezit.
-
Nimeni nu devine treaz
sau iluminat.
-
Este o recunoaștere a luminii,
lumina cunoașterii pure
-
a căror natură este pacea și fericirea
-
că suntem mereu și că suntem deja.
-
Numele meu este Lisa Natoli,
și sunt cunoscută ca profesor spiritual.
-
Predau despre vindecare și trezire
si transformare.
-
Trezire
este recunoașterea adevăratei tale naturi,
-
și este realizarea a ce ești
cu adevărat, a ceea ce este conștiința.
-
Iar conștiința este doar un cuvânt pentru
multe cuvinte pe care oamenii le folosesc
-
pentru conștientizare, viață, iubire, Dumnezeu,
-
Lumină.
-
Deci trezindu-ne la recunoașterea
că nu sunt acest corp
-
că eu sunt, ceea ce nu moare niciodată
și ceea ce nu se naște niciodată,
-
și asta a fost o idee foarte dificilă
pentru mine.
-
Sunt pe o cale spirituală din 1992.
-
Am început cu "Un Curs în Miracole".
(carte)
-
Întotdeauna am studiat-o religios.
-
Adică, am fost cineva foarte implicat
să cunoască
-
Sinele, cunoașterea lui Dumnezeu,
trezirea... nu am putut să înțeleg,
-
pentru că eram sub credinţa
-
că trezire a fost ceva mistic,
-
că s-ar întâmpla ceva,
că ar apărea ceva,
-
și ar fi ca Isus
-
sau Buddha
sau toți acești maeștri iluminați
-
și pentru mine nu se întâmpla.
-
Nu puteam să înțeleg de ce.
-
De ce sunt asa dedicat
-
iar eu am momente profunde de liniste si
fericire și bucurie... și încă mă chinui.
-
Am început să-mi dau seama de simplitatea
-
a adevăratei noastre naturi,
care este conștientizarea.
-
Deci pentru cineva care mă ascultă
chiar acum,
-
Conștientizarea care aude această voce,
asta suntem.
-
Și nu are o locație,
nu are gen biologic.
-
nu are culoare,
nu are corp,
-
și este total nelimitată.
-
Deci trezirea este locul în care ne trezim
-
la adevărata noastră natură.
-
Ne trezim la realizarea
că EU sunt conștientizarea
-
a acestei experiențe chiar acum
precum sunt aici.
-
Și este atât de obișnuit
-
încât o ratăm.
-
Credem că nu poate fi atât de simplu.
-
Recunoașterea adevăratei noastre naturi,
-
nu duce la fericire.
-
Este fericirea... natura ființei
-
este fericirea însăși.
-
Deci recunoașterea adevăratei noastre
naturi este experiența fericirii.
-
Cine este conștient în acest moment?
-
Mintea va
-
căuta ceva,
sau va încearca să complice lucrurile.
-
Ești deja
-
ceea ce mintea caută.
-
Mintea o va rata mereu.
-
Așa că nu te uita în minte
pentru un răspuns.
-
Nu îndepărta gândurile
-
și nu te lăsa prins în gânduri.
-
Renunță pur și simplu la interesul
sau atașamentul față de gânduri, idei
-
și credințe.
-
Intenționează să experimentezi direct
-
cine ești.
-
Nu încerca să negi mintea
sau să atingi o stare anume.
-
Toate faptele, toate manipulările,
-
Toate mișcările sunt mai controlante
de minte.
-
Permite minții să fie așa cum este.
-
Uneori oamenii se pot trezi
chiar și în viața de zi cu zi.
-
Nu au neapărat nevoie de practică.
-
Așa că uneori se vor întâmpla lucruri
în viață unde există o întrerupere
-
în tiparul tău.
Și poate exista o trezire spontană.
-
Dar dacă viața cuiva merge pur și simplu
într-un fel de model robotic
-
sau într-un model repetitiv, atunci
-
este nevoie de un fel de intervenție.
-
dacă cineva este chemat la trezire,
acea întrerupere în tiparul tău
-
este numită uneori "sadhana"
sau practică spirituală.
-
Și aceste practici sunt întotdeauna
-
condiţionate.
-
Sunt ceva ce învățăm
cu mintea condiționată.
-
Deci pot crește probabilitatea
ca trezirea să se întâmple,
-
prin slăbirea legăturilor
în cadrul structurii de sine.
-
Se spune că uneori
trezirea are loc întâmplător,
-
dar practica te face mai predispus
la aceasta.
-
Tehnicile,
practicile pot fi foarte utile
-
pentru a te face mai predispus.
-
Dar apoi, la un moment dat,
trebuie renunțat la ele.
-
Pentru că dacă mintea
face în mod continuu ceva practic
-
sau orice altceva, atunci mintea are
-
frâiele, mintea e pe scaunul șoferului.
-
Deci practicile sunt utile, foarte utile
-
ca trepte
pentru realizarea structurii de sine,
-
Ai putea spune mai putin dens
prin iluminarea structurii sinelui
-
astfel încât să devină mai permeabil
-
la adevărata noastră natură.
-
Paradoxul cu practica este
că atunci când te trezești în sfârșit,
-
realizezi că toate practicile
-
au fost făcute de sinele fals,
-
personajul din jocul VR,
și că TU,
-
adevăratul sine nu a fost niciodată legat.
-
Tot ce trebuie să faci este
sa renunți la preferințele ego-ului,
-
să renunţe la fixarea asupra lucrurilor.
-
Orice în domeniul schimbării
fenomenelor nu este adevăratul sine,
-
"tu" care crezi că ești, "tu"
cu care ai fost mereu
-
identificat, nu se va trezi niciodată
-
te trezești din acel personaj.
-
Te trezești din amăgirea
că ai fost acest personaj condiționat.
-
Deci, când oamenii vin la acestea
reuniuni, ei cred asta
-
„Eu” acest mic „eu” se va trezi,
se va întâmpla ceva grozav.
-
Dar la un moment dat,
acel eu mic nu o va face niciodată.
-
Trebuie să renunțe, trebuie să eșueze.
-
Și doar în acel eșec
-
ne dăm seama cine suntem, că am fost
mereu conștienți, am fost mereu prezenți.
-
Tocmai ne-am cuplat în acest personaj
iar noi am crezut
-
că asta eram.
-
Mi-am început căutarea spirituală
în clasica tradiție Advaita Vedanta
-
care era o cale devoțională
-
care a implicat meditația pe mantre,
-
pe care le-am practicat
foarte sârguincios timp de 20 de ani.
-
Și meditația cu mantre implică
-
concentrarea atenției asupra unui sunet
-
iar apoi treptat sunetul se estompează.
-
Cu toate acestea, de fapt abia
după ce am intrat în legătură
-
cu calea directă
-
căutarea mea spirituală
chiar a ajuns la punctul culminant.
-
Pentru că în această abordare directă,
-
nu acordăm atenție vreunui obiect,
oricât de subtil,
-
de exemplu, o mantră, un sunet,
respirația,
-
permitem atenției noastre să
se cufunde în interior
-
sau înapoi în sursa sa.
-
Să folosim o analogie.
-
Imaginează-ți că îți urmărești viața
pe un ecran de televizor.
-
Ești identificat cu personajul
de pe ecran.
-
Zi dupa zi,
-
an de an esti implicat
în povestea personajului
-
când deodată te trezești din poveste
-
pentru a observa ecranul
pe care apare personajul
-
și realizezi că nu ești personajul la
care te-ai uitat.
-
Pe ecran, obiectele pot veni și pleca.
-
Personajele vin și pleacă,
-
dar ecranul rămâne neschimbat.
-
Personajul se poate uda,
-
dar ecranul nu se udă.
Personajul poate fi deranjat,
-
dar ecranul nu este deranjat.
-
Fără ecran,
personajele nu ar exista,
-
totuși ecranul trece neobservat.
-
Personajele își văd de viața
regizată.
-
Conștientizarea este ca ecranul.
-
Este ca spațiul
în care toate gândurile,
-
mișcările, toate stările de conștiință
vin si pleacă.
-
Gândurile, senzațiile
-
și întreaga lume exterioară
apar pe ecran, în continuă schimbare
-
Dar ecranul nu se schimbă.
-
Mintea este cea care schimbă stările
prin experiența umană.
-
Dar e ceva, ceea ce ești,
care rămâne.
-
Ceva care este mereu prezent,
-
care este conștient de acele stări
aflate în schimbare
-
și asta este conștiința
sau adevărata noastră natură.
-
Atâta timp cât există atașament față de
un personaj de pe ecran,
-
un sentiment că sunt acel personaj,
atunci va fi suferință;
-
maya - iluzia sinelui.
-
Nu poti face nimic pentru ca personajul
-
de vis să ajute la eliberarea ta.
Indiferent dacă urmezi scenariul
-
în drama vieții tale
sau te răzvrătesti împotriva scenariului,
-
daca actionezi din punctul de vedere
al personajului,
-
atunci ești prins în iluzie.
-
Pentru a te trezi,
-
nu te mai identifica
cu ceea ce apare pe ecran.
-
Recunoaște că totul este impermanent.
-
Nu mai reacționa la gânduri
și nu mai trata programul ca fiind real
-
Dacă îmi retrag atenția de pe ecran,
direcționând conștientizarea
-
spre sine,
se întâmplă un lucru insondabil.
-
Conștientizarea însăși se trezește.
-
Acest lucru nu este o întâmplare.
-
"O întâmplare" este ceea ce se întâmplă pe ecran.
-
Trezirea înseamnă doar
recunoașterea ecranului
-
care a fost întotdeauna deja acolo.
-
Nu crede următorul tău gând
-
în schimb, întoarce conștientizarea
spre conștientizarea însăși.
-
Eu am fost întotdeauna eu însumi.
-
Simțul meu de sine curge
prin viata mea.
-
Rămâne
prezent constant de-a lungul vieții mele.
-
Ce este prezent în mine acum,
-
care a fost prezent ieri,
anul trecut, acum zece ani,
-
și când eram un copil de doi ani?
-
Ce este acest „eu” sau sinele esențial
-
căruia i se întâmplă toată experiența mea?
-
Recunoașterea
-
naturii aceleia
este marele secret al vieții.
-
Este calea directă către pace
-
si fericire. Nu este ceva ce poate fi
inițiat de către o persoană.
-
Este ceva ce o persoană recunoaște.
-
A re-cunoaște.
-
Asta e de știut, din nou.
-
Ceea ce am știut de la bun început
-
dar este pur și simplu uitat sau negat
sau de necrezut.
-
Deci nu putem iniția apropierea
de Dumnezeu.
-
Pur și simplu, putem recunoaște
că a fost mereu acolo
-
și că va fi mereu acolo.
-
Era doar această indicare directă
la trezire,
-
această deschidere către ceea ce este deja
aici care mi-a permis să găsesc
-
un nou mod de
-
a fi - o nouă etapă a dezvoltării.
-
Mulți oameni cred că este
un obiectiv imposibil sau inaccesib
-
acela de cunoaștere a sinelui,
iar scopul meu
-
ca profesor,
doar din cauza propriei mele treziri,
-
a fost dorința să îl fac
foarte practic, cu picioarele pe pământ.
-
Iubesc să învăț oamenii, este
disponibil tuturor.
-
Dacă credem și simțim
-
că suntem un sine temporar,
finit, separat,
-
suntem, fie că știm sau nu,
-
în căutarea păcii și a fericirii.
-
Cu alte cuvinte,
nu este posibil să fii un eu separat,
-
a te simți ca un eu separat
și să nu fii în căutarea fericirii
-
Deci ce se cere
-
în acest caz este de a reorienta
căutarea fericirii,
-
în loc să caute fericirea
în conținutul obiectiv al experienței,
-
a căuta fericirea în sinele propriu.
-
Deci practica spirituală care
este necesară
-
este îndreptarea atenției
sau mai exact,
-
relaxarea atenției in sursa sa
-
conștientizare pură, mai degrabă decât
direcționată către
-
o substanță, un obiect, o activitate
sau relație și așa mai departe
-
Deci practica spirituală,
dacă o putem numi o practică,
-
ar fi această relaxare
-
a atentiei,
această subsidenţă a atenţiei
-
în inima conștientizării,
-
odihnindu-se în fiinţă ca fiinţă.
-
Dragoste.
-
Dragostea pură este adevăratul meu eu.
-
Este adevărata mea natură.
-
Dragoste pură pentru toată lumea
și pentru toate,
-
pentru fiecare aspect al vieții.
-
Chiar și acele lucruri cu care
nu sunt de acord.
-
Pentru cel care a recunoscut natura
ființei sale, își cunoaște ființa
-
ca izvor al păcii
-
și fericirii după care tânjește.
-
Deci lumea nu mai devine locul
-
în care ei caută
fericire, caută împlinirea.
-
Nu înseamnă că o astfel de persoană
nu mai are dorințe,
-
dar dorințele nu sunt acolo
pentru a împlini sentimentul lipsei
-
caracteristic separării de sine.
-
Ca atare,
o persoană a găsit sursa fericirii
-
în ea înșăși iar dorințele ei
provin din acel sentiment de fericire.
-
Ei nu merg spre ea.
-
De exemplu,
în domeniul relațiilor,
-
face o mare diferență
la relațiile noastre.
-
Nu mai căutăm pe altcineva
-
pentru a ne îndeplini nevoile
sinelui nostru.
-
Căutăm pe altcineva pentru a împărtăși
-
experiența fericirii
pe care o avem deja.
-
Și asta ne uşurează prietenii
de povara imposibilă
-
de a oferi fericire unui vorace,
-
sine nemulțumit.
-
Nu se întâmplă nimic în viața mea
-
care nu mi-a adus sau nu îmi va
aduce beneficiu
-
în sensul că fiecare moment,
fiecare activitate, fiecare rezultat
-
mă mută înainte
-
în procesul de
evoluţie a sufletului meu.
-
Și de aceea am venit aici
pe tărâmul fizic,
-
să evoluez.
-
Rămâi deschis.
-
Simte vitalitatea interioară,
-
lăsând energia să circule liber.
-
Nu încerca să faci ceva să se întâmple
-
Cine este conștient de acea energie,
-
acea viață interioară?
-
Observați tendința minții de a controla
și manipula,
-
de a se implica.
-
Fara folosirea
memoriei sau a limbii tale,
-
Cine eşti tu?
-
Dincolo de minte și simțuri,
-
Cine eşti tu?
-
Cine este conștient?
-
Mulți oameni care aud aceste idei
pentru prima dată,
-
nu au auzit nici măcar ideea asta
a sinelui.
-
In mintea mea,
sunt două tabere diferite de oameni.
-
Sunt cei care se află pe o cale spirituală
și au auzit această idee.
-
Ei încearcă să ajungă la sine,
ei încearcă să fie sinele.
-
Ei caută.
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-