What does it feel like to be old and alone?

(ceas ticăind)

Margaret: Cine nu a fost niciodată singur, nu își dă seama ce înseamnă asta.

Roy: E ca și cum cineva te-a aruncat undeva departe și nu e nimeni acolo ca să te salveze.

Margaret Ei bine, petreci ore în șir fără să vorbești cu nimeni.

Roy: Cred ca nu te poți obișnui vreodată cu asta. Singurătatea e mereu prezentă.

Moderatoarea: Cum se poate măsura singurătatea? Când până și faptul de a vorbi despre ea îți taie rasuflarea?

Margaret: Camera e pur și simplu pustie.

Moderatoarea: Margaret Nicholas, în vârstă de 91 de ani, a trăit în această casă practic toată viața.

Mai întâi cu părinții ei, iar apoi cu soțul și familia sa.

În urmă cu doi ani, soțul ei a decedat. În prezent, se află numai ea.

Margaret: Obișnuiam să ne ocupăm de o grădină mare împreună.

Mergeam la cumpărături împreună.

Făceam totul împreună.

Moderatoarea: Cu siguranță îi simțiți lipsa.

Margaret: Sigur că da.

Moderatoarea: Nepoata lui Margaret se ocupă să îi facă cumpărăturile, iar vecinii trec să verifice dacă e totul în regulă.

Dar e compania de zi cu zi ceea ce ei îi lipsește.

Margaret: Unele persoane poate mă consideră un pic ciudată, dar eu stau de vorbă cu soțul meu.

O fa ca și cum aș dialoga.

Roy: Aceasta este soția cu vărul său.

Moderatoarea: Roy Croucher locuiește la scurtă distanță. El și Margaret au în comun singurătatea.

El și-a pierdut unicul fiu din cauza cancerului, iar mai târziu soția, în vârstă de 50 de ani.

Roy: Sper încontinuu că soția o să intre pe ușă.

Dar nu o s-o facă.

Dacă ieși, te întorci și te întorci într-o casă goală.

Din nou la solitudine.

Aștepți mereu ca să te sune careva.

Moderatoarea: Roy afirmă că e norocos. O prietenă cu familia ei îl vizitează aproape în fiecare săptămână.

Însă ca și Margaret, unica voce pe care o aude uneori e prin telefon, din partea unui serviciu prietenos, gestionat de voluntari.

Roy: Judy sună sâmbăta seara.

Sâmbăta trecută, ea a fost unica persoană cu care am vorbit toată ziua.

Moderatoarea: O zi lungă.

Roy: Este într adevăr o zi lungă.

Moderatoarea: Cât a făcut diferența, acel apel pe care îl primește sâmbăta seara,

când nu ai vorbit cu nimeni altcineva toată ziua?

Roy: Îl aștept cu nerăbdare. Pun întotdeauna telefonul pe scaun, gata să răspund când sună.

Mă ajută mult.

Moderatoarea: Campania pentru Eliminarea Solitudinii susține ca ar trebui tratată în ziua de azi ca și problemă de sănătate publică.

E critic faptul de a-i identifica pe cei mai vulnerabili.

Iar apoi, a le oferi sprijin pentru a face față realității dureroase, ce lasă perplecși, care este aceea de a rămâne singuri.

Margaret: Niciodată până acum nu am stat singură.

Moderatoarea: A se obișnui cu această stare a fost dificil.

Margaret: Nu cred ca voi ajunge vreodată să mă obișnuiesc cu adevărat cu ea.

Roy: E ceva care îți vine pur și simplu impus.

Nu ai cum să o pasezi altcuiva.

Nu ai încotro, trebuie să o suporți.