Stephen Ritz: Un dascăl cultivă verde în South Bronx

Un vârtej de energie și idei, Stephen Ritz e un dascăl din amărâtul South Bronx din New York, unde el și elevii lui cultivă luxuriante grădini pentru hrană, verdețuri - și slujbe. Încercați să țineți pasul cu comoara sa din New York în timp ce înșiră entuziast multiplele moduri de a cultiva speranța într-o comunitate pentru mulți deja proscrisă sau chiar în comunitatea voastră.

Bună ziua!

Nu sunt fermier!

(Râsete)

Nu sunt. Sunt părinte, rezident și profesor.

Iar asta e lumea mea!

În timp am început să-mi dau seama -

sunt la a treia generație de copii -

că sunt tot mai grași.

Tot mai bolnavi.

Pe lângă problemele astea,

tocmai am aflat că 70% dintre copiii pe care-i văd,

declarați cu dizabilități de învățare n-ar fi fost așa

dacă ar fi avut o nutriție prenatală corectă.

Realitățile comunității mele sunt simple. Arată așa.

Copiii n-ar trebui să crească privind asemenea lucruri.

Locurile de muncă se răresc în comunitatea mea,

energia tinerilor continuă să vină, dar e exportată,

nu-i de mirare că unii vorbesc despre South Bronx ca despre un deșert.

Sunt cel mai în vârstă elev de clasa a 6-a pe care-l veți întâlni vreodată,

așa că mă trezesc în fiecare zi cu un mare entuziasm

pe care sper să vi-l împărtășesc astăzi.

Menționând asta, vin cu credința

că tinerii nu trebuie să plece din comunitățile lor

ca să trăiască, învețe și muncească într-una mai bună.

Sunt aici să vă spun o poveste despre mine

și zidul de care am dat afară,
pe care-l aduc acum înăuntru.

Începe cu 3 oameni.

Profesorul nebun - adică eu, în stânga,

mă îmbrac frumos, mulțumesc, soția mea, te ador pentru că mi-ai luat un costum bun --

președintele meu de district urban pasionat

și un tip pe nume George Irwin de la Green Living Technologies

care m-a ajutat cu clasa

și m-a ajutat să mă implic în tehnologia asta brevetată.

Totul începe cu semințe în sălile de clasă,

în locul meu, care arată așa.

Sunt astăzi aici sperând că pot ajunge mai departe decât am visat.

Despre asta e vorba.

Totul începe cu copii incredibili ca aceștia

care vin devreme și pleacă târziu.

Elevii mei fac parte din programe de educație individuală sau pentru învățarea limbii engleze,

cei mai mulți au multiple handicapuri,

mulți sunt copii ai străzii sau de la orfelinate.

Aproape toți trăiesc sub limita sărăciei.

Însă cu aceste semințe pe care le creștem
în clasă, din prima zi,

iată cum arată clasa acum.

Priviți cât de atenți sunt acești copii cu semințele.

Semințele provin din ferme din Bronx care arată astfel.

Repet, nu sunt fermier. Sunt învățător.

Nu-mi place să plivesc
și nu-mi place munca ce-ți rupe spatele.

Am vrut să aflu cum aș putea avea asemenea succes

din ceva mic, pe care să-l aduc în clasă

astfel încât copiii handicapați să-l poată face,

și copiii care nu pot sta afară să-l facă,

astfel încât oricine să aibă acces.

Așa că l-am chemat pe George Irwin.
Și ce să vezi?

A venit la școală și am construit
un perete comestibil de interior.

Îl cuplăm cu experiențe educative autentice,

educație privată.

Și, ia te uită, am dat naștere

primului perete comestibil din New York.

Dacă ți-e foame, te ridici și mănânci.

O poți face acum.
Elevii mei se joacă de-a vaca mereu.

OK? Dar ăsta e numai începutul,

copiii au fost încântați de tehnologie,

așa că l-am sunat pe George și i-am spus:
„Trebuie să știm mai multe!”

Domnule primar Bloomberg, vă mulțumim,
nu mai avem nevoie de permise de muncă,

asta a venit cu termene și legături contractuale
- suntem disponibili pentru voi.

Ne-am hotărât să mergem la Boston.

Copiii mei, din cea mai săracă circumscripție din America,

au devenit primii copii care au instalat un perete verde,

proiectat de computer, cu instrumente educaționale din viața reală,

pe 21 de etaje - mergeți să-l vizitați,

se află la vârful clădirii John Hancock.

Mai aproape de casă, am început să instalăm acești pereți în școli,

care arătau astfel cu iluminarea aceea,

LED-uri adevărate, tehnologie de secol XXI.

Și ce să vezi? Am avut câștiguri de secol XXI,

iar asta a fost foarte inovativ. WOW!

Asta-i recolta mea, oameni buni!

Ce poți face cu alimentele astea? Le gătești!

Iată studenții mei grozavi fâcând un sos grozav,

cu furculițe de plastic. Intrăm în cantină

și creștem lucruri cu care ne vom hrăni profesorii.

Iar asta e cea mai tânără forță de muncă

certificată național din America de către Președintele Districtului Bronx.

Ce am făcut apoi? Ei bine, am întâlnit oameni amabili ca voi

și ne-au invitat la Hamptons.

Numesc asta ”din sudul Bronxului în sudul Hamptons-ului.”

Am început să instalăm acoperișuri care arată așa.

Am venit din cartiere abandonate

să construim un asemenea peisaj!
Wow! Oamenii au observat.

Așa că ne-au invitat din nou vara trecută

și ne-am mutat de fapt în Hamptons,

am plătit 3.500 de dolari pe săptămână pentru o casă și am învățat să facem surf.

Când poți face asemenea lucruri...

Iată-i pe copii instalând tehnologia asta.

Când poți construi un acoperiș care arată așa

pe o casă care arată așa

cu un asemenea perete viu.

Acesta e noul graffiti verde.

Poate vă întrebați ce face un asemenea perete pentru copii,

pe lângă schimbarea peisajului și a stării mentale.

OK, am să vă povestesc ce face.

Mă ajută să întâlnesc contractori incredibili

ca Jim Ellenberger de la Ellenberger Services.

Iar aici avem un triplu bilanț.

Pentru că Jim și-a dat seama că acești copii,
viitorii mei fermieri,

au abilitățile de care are nevoie să construiască locuințe pe care oamenii și le pot permite

pentru locuitorii din New York, chiar în cartierele lor.

Asta fac copiii mei,
muncesc pentru un salariu din care pot trăi.

Dacă sunteți ca mine - trăiți într-un bloc în care

7 tipi șomeri vor să administreze un milion de dolari.

Eu nu-l am. Dar dacă aveți nevoie să reparați o toaletă

sau să fixați niște rafturi, trebuie să aștept 6 luni

pentru o programare cu cineva
care conduce o mașină mai tare ca a mea.

Asta e frumusețea acestei economii.

Însă elevii mei au permis și contract de muncă.

Acesta e primul meu elev - primul din familia lui care și-a deschis cont în bancă.

Acest elev imigrant e primul din familia sa
care a folosit un bancomat.

Acesta e adevăratul bilanț triplu -

putem lua cartiere abandonate și defavorizate

să le transformăm în asemenea lucruri cu asemenea interioare.

Wow! Oamenii au observat. După cum vedeți.

A sunat CNN și am fost încântați să-i invităm la piața noastră de fermieri.

Iar când Centrul Rockefeller și NBC

ne-au zis: Le puteți pune pe pereți? am fost încântați.

Ce vă arăt, copii din cea mai săracă
circumscripție din America

care pot construi un perete de 10 x 5 m,

îl pot proiecta, planta și instala
în inima orașului New York,

e un adevărat moment „da, se poate!”

Cu adevărat scolastic, după părerea mea.

Asta nu e o imagine Getty.

Iată o poză pe care am făcut-o
președintelui districtului Bronx

adresându-se elevilor mei în casa lui, nu la pușcărie,

făcându-i să se simtă parte din ea.

Iată-l pe senatorul de stat Gustavo Rivera
și pe Bob Bieder

venind la clasă ca să-i facă pe elevii mei
să se simtă importanți.

Când vin Președintele Bronx-ului

și senatorul de stat la clasa noastră,

credeți-mă, Bronx-ul își poate schimba atitudinea.

Suntem încrezători, pregătiți, doritori și capabili

să ne exportăm talentul și diversitatea
în moduri nemaivăzute.

Iar când senatorul local apare în public

și spune că trebuie să slăbească, așa și eu!

Și vă spun, eu fac asta, așa că și copiii o fac.

OK? Apoi au început celebritățile.

Produce Pete nu poate crede ce cultivăm.

Lorna Sass a venit și a donat cărți.

OK? Hrănim seniori.

Şi când ne-am dat seama că am crescut plante pentru echitatea alimentară din South Bronx,

aşa a făcut și comunitatea internaţională.

Copiii mei din South Bronx au fost cooptați

în prima conferință internațională
a acoperişurilor verzi.

Și e minunat!

Însă ce se întâmplă la nivel local?

Ei bine, am întâlnit-o pe această femeie, Avis Richards, cu campania Ground Up.

De necrezut! Prin intermediul ei, elevii mei,

cei mai îndepărtați şi marginalizaţi,

au produs 100 de grădini
în şcolile publice din New York.

Ăsta e bilanț triplu! OK?

Azi se împlinește un an de când am fost invitat la Academia de Medicină din New York.

Am crezut că acest concept de proiectare
a unui New York puternic şi sănătos

are sens, mai ales când resursele sunt gratuite.

Deci le mulţumesc tuturor și îi iubesc!

M-au introdus Alianţei Strategice
pentru Sănătate din New York,

din nou, resurse gratuite, nu le irosiți.

Şi ce să vezi? Şase luni mai târziu,

şcoala mea şi copiii mei au fost primii să li se acorde

premiul liceal de excelență
pentru crearea unui mediu școlar sănătos.

Clasa cea mai verde din New York City.

Mai important decât că au învăţat să primească,

e că au învăţat să dea.

Am luat banii câștigați din piaţa noastră de fermieri

şi am cumpărat cadouri pentru cei fără adăpost

şi pentru nevoiașii din întreaga lume.

Deci am început să dăm înapoi.

Atunci am realizat că ecologizarea Americii

începe întâi în buzunare, apoi cu inima

și apoi cu mintea.

Am urmărit ceva și urmărim în continuare.

Şi Trinity Wall Street a observat,

pentru că ne-au oferit naşterea
Green Bronx Machine.

Avem o forță de 3.000 de oameni acum.

Şi ce face cu adevărat?

Învaţă copiii să-și reimagineze comunităţile,

încât atunci când cresc în astfel de locuri,
și-o pot imagina astfel.

Şi copiii mei, instruiţi şi certificați--

Ma, tu ai degrevare fiscală.
Vă mulţumesc, primare Bloomberg -

pot lua comunităţi care arată astfel să le convertească în așa ceva.

Pentru mine, oameni buni, e un alt adevărat moment "da, se poate".

Cum începe totul? Începe în şcoli.

Nu mai avem mici Knicks şi mici Nets
(echipe de baschet).

Te grupezi după broccoli, după leguma ta favorită,

ceva la care poți aspira.

OK? Aceștia sunt viitorii mei agricultori ai Americii,

care cresc în Brook Park, pe strada 141,

comunitatea cea mai migrantă din America.

Când niște micuți tenace
învață să gradinărească astfel,

nu-i mirare că avem asemenea fructe.

Ador asta! La fel și ei.

Vom construi Tipi-uri în cartierele care au ars.

Ăsta e un adevărat moment "da, se poate".

Brook Park hrănește sute de oameni

fără ştampile alimentare sau amprente digitale.

Circumscripția cea mai săracă din America,

comunitatea cea mai migratoare din America -
putem face acest lucru.

Bisel Gardens produce pe bandă alimente în proporții epice,

aducându-i pe copii într-o economie
pe care nu și-au imaginat-o niciodată.

Undeva peste curcubeu, prieteni,

e South Bronx din America. Şi avem succes.

Cum începe? Remarcați atenția la detalii a lui Jose.

Mă bucur că Omar ştie
că morcovii provin din pământ,

nu de pe culoarul 9 de la supermarket

sau printr-o fereastră anti-glonț sau o bucată de polistiren.

Şi când Henry ştie că verde e bun, știu și eu.

Şi când le treziți gustul, le extindeţi vocabularul.

Cel mai important, când pui
copii mari laolaltă cu copii mici,

îl scoți pe grasul alb din centrul atenției, ceea ce-i cool,

şi creezi responsabilitate printre colegi, ceea ce-i incredibil.

Vai, n-o să-mi ajungă timpul,
trebuie să mă grăbesc.

Ăsta e salariul săptămânal pentru copii;
acela e graffiti-ul nostru verde.

Asta facem.

Iată gloria şi recompensa
care e districtul Bronx.

Nimic nu mă bucură mai tare decât să-i văd pe copii polenizând plante, nu unii pe alții.

Trebuie să vă spun, sunt un părinte protector.

Acei copii sunt copiii care pun acum

petice de dovleac sus pe trenuri.

De asemenea, proiectăm iazuri de monede
pentru cei bogaţi şi influenți.

Suntem, de asemenea, copiii porumbului,

creând ferme în mijlocul șoselei Fordham pentru conştientizare

şi ghivece la ferestre din sticle din gunoi.

Nu mă aştept ca fiecare copil să devină agricultor, dar mă aștept

să citiţi despre asta, să scrieți, să postați pe blog
și să oferiți un serviciu excelent clienților.

Mă aştept ca ei să fie implicați și într-adevăr sunt!

Asta-i clasa mea incredibilă, asta-i hrana.

Unde se duce? Zero metri spre farfurie, jos în cantină.

Sau, mai important, la adăposturi locale,

unde mulți dintre copii iau una-două mese pe zi.

Noi le îmbunătățim.

Niciun adidas Air Jordan
n-a fost distrus la ferma mea.

Iar azi - grădini de milioane de dolari
și aranjamente incredibile.

Permiteţi-mi să vă spun ceva, oameni buni.

Asta e o clipă frumoasă.

Câmp negru, câmp maro,
câmp cu deșeuri toxice, câmp de luptă --

dovedim în Bronx că poți cultiva oriunde, chiar pe ciment.

Luăm comenzi pentru flori.
Fac vânzarea de panificație să se rușineze.

Comandați acum. Fac rezervări pentru primăvară.

Toate au fost cultivate din seminţe.
Învăţăm totul.

Când poţi lua copiii din medii atât de diverse

pentru a face unu lucru așa deosebit,

creăm într-adevăr un moment.

Acum, aţi putea întreba despre aceşti copii.

Participare de la 40% la 93%.

Toți încep cu un surplus de vârstă şi un deficit de venituri.

Acum, prima mea cohortă e la facultate,
câștigând un venit din care pot trăi.

Restul urmează să absolvească în iunie.

Copii fericiţi, familii fericite, colegi fericiți.

Oameni uluiți de gloria și recompensa
din districtul Bronx.

Hai să vorbim despre mentă. Unde e menta mea?

Cresc șapte tipuri de mentă în clasa mea.

Mojitos, vrea cineva? Voi fi la Telepan mai târziu.

Înţelegeți, asta e Viagra mea intelectuală.

Doamnelor şi domnilor, trebuie să mă mișc repede,
dar înţelegeți acest lucru:

Districtul care ne-a dat pantaloni largi
şi noi ritmuri neconvenționale

devine cămin de culturi organice.

Cu cele 11 tone de legume ale mele,

cresc cetăţeni organici și copii devotați.

Așa că ajutați-ne să transformăm asta în asta.

Entități auto-susţinute,
investiții amortizate în 18 luni,

plus că dăm oamenilor salar
şi beneficii de sănătate,

în timp ce hrănim oameni pentru câțiva cenți.

Martin Luther King spunea că
oamenii trebuie încurajați cu demnitate.

Așadar, aici în New York, vă îndemn, concetățeni americani,

să ne ajutați să facem America minunată din nou.

E simplu. Împărtășiți-vă pasiunea.

E ușor. Vizionați aceste două videoclipuri, vă rog.

Cineva ne-a invitat la Casa Albă,
cineva e o încarnare recentă.

Ce-i mai important, alungăm bătăușii din şcoli.

Trebuie să plece mâine.

Oameni, toți puteţi face asta.

Țineți copiii departe de fast-food care arata așa.

Preparați-le o masă sănătoasă,

mai ales dacă puteţi alege de pe peretele
din propria clasă -- delicioso!

Modelați comportamente bune. Dați-le un coș verde.

Copiii mari iubesc căpşunile şi bananele.

Învățați-i antreprenoriatul.
Mulțumesc pentru GrowNYC.

Lăsați-i să gătească. Un prânz excelent azi,
lăsați-i să facă artă culinară.

Dar cel mai important, iubiți-i.

Nimic nu funcţionează ca dragostea necondiționată.

Așadar, bunul meu prieten Kermit a spus
că nu-i uşor să fii verde.

Nu e. Vin dintr-un loc în care copiii pot cumpăra

35 de arome de foi de tutun la orice moment din zi,

și-n care congelatoarele de înghețată
sunt umplute cu băuturi siropoase de malţ.

OK? Dragul meu prieten Majora Carter
mi-a spus odată că

avem numai de câștigat și n-avem nimic de pierdut.

Așadar, într-un moment în care am ajuns de la

îndrăzneala de a spera la speranţa de a îndrăzni,

vă îndemn să faceți ceva.

Vă îndemn să faceți ceva.

Acum suntem cu toții mormoloci,

dar să devenim o broasca mare
şi să facem un salt mare și verde.

Nu-mi pasă dacă sunteți la stânga, la dreapta,
în mijloc, oriunde.

Alăturaţi-vă. Folosiți-mă. Am multă energie.
Ajutați-mă s-o folosesc!

Putem face ceva aici.

Şi de-a lungul drumului, vă rog,
faceți-vă timp să mirosiți florile,

mai ales dacă voi şi studenţii voștri le-ați crescut.

Sunt Steve Ritz, asta e Green Bronx Machine.

Trebuie să mulţumesc soţiei mele şi familiei,
iar pentru copiii mei,

vă mulţumesc pentru că veniți în fiecare zi,

mulțumesc colegilor care cred în mine și mă sprijină.

Ne croim drumul într-o economie nouă.

Vă mulţumesc, fiți binecuvântați,
bucurați-vă de ziua asta. Sunt Steve Ritz.

Da, se poate!

(Aplauze)