De ce copiii trebuie să învețe despre gen și sexualitate

Lindsay Amer este creatorul seriei „Chestii Ciudate de Copil”, o serie video educativă care descompune ideile complexe din jurul genului și sexualității, prin cântece și metafore. Dând copiilor și familiilor lor un vocabular pentru a se exprima, Amer speră să creeze adulți mai empatici, răspândind un mesaj de acceptare într-o lume în care uneori este periculos să fii tu însuți. „Vreau ca toți copiii să crească și să se mândrească cu ei înșiși, pentru cine sunt și cine pot fi”, spune Amer.

Bine, hai să începem.

(Muzică)

(Cântând)
E în regulă să fii gay.

Suntem diferiți în multe feluri.

Nu contează dacă ești băiat,
fată sau undeva între,

suntem toți parte dintr-o mare familie.

Gay înseamnă „fericit”.

Chestii de Copil Ciudat.

Ești îndeajuns

aici la Chestii de Copil Ciudat.

(Aplauze)

A începe o prezentare cu versurile
„e în regulă să fii gay”

pentru o cameră plină de adulți e una,

dar e cu totul diferit
pentru o cameră plină de preșcolari.

Ce tocmai ați auzit e cântecul
tematic pentru seria mea web

„Chestii de Copil Ciudat”,

unde fac video-uri LGBTQ+ și de justiție
socială pentru toate vârstele.

Și când spun toate vârstele,
mă refer practic de la bebeluși

până la stră-stră-străbunici.

Acum, știu ce gândiți:

„Hopa, vorbește cu copiii
despre chestii gay.”

Dar a vorbi cu copiii despre chestii gay
este de fapt crucial.

Academia Americană Pediatrică a descoperit

că aceștia au o înțelegere solidă
a identității lor sexuale

de la vârsta de patru ani.

Aceasta e vârsta de la care copiii
își dezvoltă simțul de sine.

Ei observă lumea din jurul lor,

absorb această informație

și o internalizează.

Majoritatea părinților vor ca urmașii
lor să devină adulți buni, empatici

și încrezători în sine,

iar expunerea la diversitate
este o parte importantă

din această dezvoltare socială
și emoțională.

Iar, copii cu sexualitate neconformă,

transsexuali, copii cu părinți
transsexuali, nonbinari și intersexuali

sunt peste tot.

În această serie, ursulețul de pluș și eu
vorbim despre comunitatea LGBT,

activism, gen și pronume,

consimțământ și pozitivitatea corpului.

Vorbim despre aceste subiecte
prin cântece,

nu diferite de cel pe care tocmai
l-ați auzit,

prin definiții simple și metafore.

Abordăm aceste idei, furând o frază
de la un vechi profesor de-ai mei,

de „sub clanță” -

coborând la înălțimea unui copil

și uitându-ne la lumea mare
prin ochii lor micuți,

luând aceste idei ce par complexe
și simplificându-le,

nu reducându-le,

ci aprofundând esența conceptului.

Genul este despre cum ne simțim
și cum ne exprimăm pe noi înșine.

Sexualitatea este despre iubire,
gen și familie,

nu despre sex.

Și acestea sunt toate idei
pe care copiii le pot înțelege.

În unul dintre episoadele mele
cele mai recente despre gen,

am folosit ideea de pronume

pentru a sublinia definiția
și a introduce pronumele de gen neutre

cum sunt „ei” și „lor”.

Încurajez copiii să se gândească
la pronumele lor

și să îi întrebe pe alții de ale lor.

În episoadele ulterioare,
construiesc pe această fundație

și introduc cuvinte mari pompoase
cum ar fi „nonbinar” și „transsexual”.

Primesc emailuri de la spectatori
de 20 de ani

care îmi folosesc video-urile pentru
a explica genul nonbinar bunicilor lor.

Dar primesc un comentariu iar și iar:

„Lasă copiii să fie copii.”

Ei bine, acesta este un sentiment frumos,

însă doar dacă chiar include toți copiii.

Doar acum câteva săptămâni,

un copil de 15 ani din Huntsville,
Alabama,

s-a sinucis după ce a fost hărțuit
pentru că era gay.

În 2018, a fost un copil de șapte ani

din Denver, Colorado.

Au fost și vor mai fi mulți.

Adolescenții lesbieni, gay și bisexuali

sunt de peste trei ori mai predispuși
să încerce să se sinucidă

decât prietenii lor heterosexuali,

și adolescenții transsexuali
sunt de aproape șase ori mai predispuși.

În urma unui studiu,
în jur de o treime din tinerii fără case

se identifică ca lesbiene, gay
bisexuali sau neconfirmați,

și în jur de 4% din tinerii fără casă
se identifică ca transsexuali,

comparat cu 1% din populația
generală tânără participantă în sondaj.

Conform Campaniei
pentru Drepturile Omului,

au fost 128 de ucideri
ale persoanelor transsexuale

în 87 de orașe din 32 de state

din 2013.

Și acestea sunt doar cazurile reportate.

Și 80% din aceste ucideri au fost
ale femeilor transsexuale de culoare.

Situația intersexualilor este sumbră,

ca să zic așa.

Comentariile de pe YouTube
despre video-urile mele

nu sunt cu mult mai bune.

Sunt obișnuit cu hărțuirea.

Primesc mesaje în fiecare zi
spunându-mi că sunt un pedofil

și că ar trebui să mă omor într-un număr
de metode din ce în ce mai creative.

Odată a trebuit să pun cuvântul „camion”
pe lista de cuvinte blocate

pentru că cineva voia ca eu să fiu
călcat de un camion.

„Duș” și „cuptor” sunt și ele acolo

pentru cele mai puțin creative,
dar tulburătoare referințe la Holocaust.

Când neo-naziștii au mărșăluit
în Charlottesville,

nu am fost surprins să aflu

că creatorul unei meme violente pe Reddit
despre unul dintre episoadele mele

era din grupul purtătorilor de torță.

Acest baraj de negativism
este cel căruia ne împotrivim:

statisticile tulburătoare, violența,
riscurile la adresa sănătății psihice,

răspunsului bine intenționat dar greșit
pe care părinții mi l-au dat

când mi-am făcut publică
identitatea de gen,

că nu voiau să am o viață grea.

Cu asta ne confruntăm.

Dar în fața tuturor acestor lucruri,

eu aleg bucuria.

Aleg curcubeele
și unicornii și strălucirea,

și cânt că este bine să fii gay
cu ursulețul meu de pluș din copilărie.

Fac lecții pentru copii

pentru că îmi doresc să fi avut asta
când eram de vârsta lor.

O fac ca alții să nu treacă
prin ce am trecut eu,

să nu îmi înțeleg identitatea

pentru că nu știam ce aș putea fi.

Predau și răspândesc acest mesaj
prin pozitivism și bucurie

în loc de a arăta greutățile
vieții minorităților sexuale.

Vreau ca toți copiii să crească
fiind ei înșiși

cu mândrie pentru cine sunt
și pentru cine pot fi,

indiferent pe cine iubesc sau ce poartă
sau ce pronume folosesc.

Și vreau ca ei să îi iubească pe ceilalți
pentru diferențele lor,

nu în ciuda lor.

Cred că dacă ne vom îngriji
această mândrie și empatie

vom face lumea un loc mai bun
și mai echitabil

și vom combate bigotismul și ura
care există în lumea noastră.

Deci, vorbiți copiilor despre gen.

Vorbiți copiilor despre sexualitate.

Învățați-i despre consimțământ.

Spuneți-le că este bine
ca băieții să poarte rochii

și ca fetele să spună ce gândesc.

Să răspândim marea bucurie
a minorităților sexuale.

Vă mulțumesc!

(Aplauze)