Cum folosesc informațiile biologice pentru a spune povești mai bune - și pentru a provoca schimbări sociale

Ce fel de poveşti ne fac să acționăm? Pentru a răspunde la această întrebare, creatoarea de tehnologii Heidi Boisvert măsoară cum creierul și corpul răspund inconștient la diferite tipuri conținut digital. Ea ne arată cum folosește aceste informații pentru a afla ingredientele narative care să inspire empatie și dreptate - și care să pornească o schimbare socială.

În ultimii 15 ani am încercat
să vă schimb mentalitatea.

Prin munca mea, adun cultura pop
şi tehnologii noi

pentru a schimba norme culturale.

Am creat jocuri video
pentru promovarea drepturilor omului,

animații pentru a sensibiliza lumea
față de legile nedrepte ale imigrației

şi chiar aplicații cu realitate augmentată
bazate pe localizare

pentru a schimba percepțiile
despre oamenii fără adăpost

cu mult înainte de Pokemon Go.

(Râsete)

Dar apoi am început să mă întreb
dacă un joc sau o aplicație

chiar poate schimba
atitudini sau comportamente,

şi dacă da, pot măsura schimbările?

Care e ştiința din spatele procesului?

Așadar, mi-am schimbat ținta de la a crea
conținut digital și tehnologii

la a măsura efectul lor neurobiologic.

Iată ce am descoperit.

Internetul, dispozitivele mobile,
realitatea virtuală şi augmentată

ne rescriau sistemul nervos.

Şi ne schimbau la propriu
structura creierului.

Tocmai tehnologiile pe care le foloseam
pentru a influența în bine inimi şi minți

erodau funcțiile creierului
necesare pentru empatie

şi pentru luarea deciziilor.

De fapt, dependența noastră
de internet şi dispozitive mobile

pot deteriora facultățile
cognitive şi afective,

ne pot face incompetenți
social şi emoțional,

iar eu m-am simțit un complice
în această dezumanizare.

Mi-am dat seama că înainte de a continua
să creez conținut despre probleme sociale,

trebuie să inversez efectele
negative ale tehnologiei.

Pentru a realiza asta, m-am întrebat:

„Cum pot translata mecanismele empatiei,

aspectele cognitive,
afective şi motivaționale,

într-un motor care simulează
părțile narative

care ne fac să acționăm?”

Ca să răspund la acestă întrebare
a trebuit să construiesc o maşinărie.

(Râde)

Am dezvoltat un laborator
biometric open-source,

un sistem de IA pe care îl numesc
Laborator Limbic.

Laboratorul nu doar captează

reacția inconștientă a creierului

şi a corpului la conținut
digital și tehnologie,

dar și folosește învățarea automată
pentru a adapta conținutul

pe baza acestor răspunsuri biologice.

Scopul meu e de a descoperi
ce combinație de ingrediente narative

sunt cele mai atrăgătoare şi stimulante

pentru anumite grupuri de audiență

pentru ca dreptatea socială,
organizațiile culturale şi educaționale

să creeze conținut digital mai eficient.

Laboratorul Limbic are două componente:

un motor narativ şi un aparat media.

În timp ce o persoană urmăreşte sau
interacționează cu conținutul media,

motorul narativ asimilează

şi sincronizează undele
cerebrale în timp real,

informațiile fiziologice, ca pulsul,
circulația sângelui, temperatura

şi contracțiile musculare,

plus mişcarea ochilor
şi expresiile faciale.

Informațiile sunt înregistrate
la momentele cheie ale intrigii,

la interacțiunea dintre personaje
sau la unghiuri de filmare deosebite.

De exemplu, scena finala
din „Urzeala Tronurilor, Nunta Roşie”

în care, şocant,

toată lumea moare.

(Râsete)

Sondajele de opinie
despre simpatiile politice,

împreună cu informațiile psihografice
şi demografice,

sunt inserate în sistem

pentru a obține o cunoaştere
mai profundă a individului.

Să vă dau un exemplu.

Potrivirea preferințelor TV
cu părerile lor

despre problemele de dreptate socială

ne arată că americanii care au imigrația
în top trei îngrijorări

sunt cel mai probabil fani
ai „The Walking Dead”

şi cel mai adesea îl urmăresc
pentru doza de adrenalină,

care poate fi măsurată.

Semnătura biologică şi răspunsurile
unei persoane la un chestionar

sunt combinate într-o bază de date
pentru a crea amprenta digitală unică.

Apoi modelul nostru predictiv descoperă
modele în amprentele digitale

şi ne spune care ingrediente narative

pot cel mai probabil să ducă
la comportament altruist

în loc de griji şi apatie.

Cu cât sunt mai multe
amprente în baza de date

cu conținut de la seriale la jocuri,

cu atât mai bune devin
modelele predictive.

Pe scurt, fac harta primului
genom digital.

(Aplauze şi urale)

În timp ce genomul uman conține
toate genele implicate

în ADN-ului uman,

baza de date în creștere
îmi va permite la un moment dat

să determin ADN-ul digital
al unei persoane.

Deja motorul narativ
al Laboratorului Limbic

ajută creatorii
să-şi îmbunătățească nararea,

astfel încât să rezoneze
cu publicul țintă la nivel de individ.

Cealaltă componentă
a Laboratorului Limbic,

aparatul media,

evaluează modul în care conținutul

generează un răspuns
emoțional şi fiziologic,

apoi alege imagini din biblioteca

destinată unui ADN-ului digital
specific acelei persoane.

Atașarea inteligenței artificiale
la informațiile biometrice

creează o experiență personalizată.

Una care adaptează conținutul pe baza
răspunsurilor inconștiente în timp real.

Imaginați-vă cum ar fi
dacă organizațiile non-profit

și creatorii de conținut ar putea măsura
ce simte audiența

în timpul experienței

şi ar putea schimba conținutul pe loc.

Cred că acesta e viitorul
conținutului digital.

Până acum, majoritatea conținutului
digital și a mișcărilor sociale

au încercat să apeleze la mase,

dar viitorul e conținutul digital
adaptat fiecărei persoane.

În timp ce măsurarea
consumului de conținut digital

şi producția automatizată
de conținut devine norma,

vom consuma conținut digital
personalizat nevoilor noastre,

folosind un amestec de fiziografie,
biometrie şi IA.

E ca medicamentele personalizate
pe baza ADN-ului nostru.

O voi numi „Biomedia”.

Acum testez Laboratorul Limbic
într-un studiu pilot

la Centrul Norman Lear,

unde se urmăresc topul 50 al serialelor.

Dar am probleme cu o dilemă etică.

Daca creez o unealtă care poate
fi transformată într-o armă,

ar trebui să o mai creez?

Prin a lăsa laboratorul open-source
pentru a încuraja accesul şi incluziunea,

risc să dau liber guvernelor puternice

şi companiilor conduse de profit
să îşi asume platforma

pentru fake news, marketing
sau alte mijloace de manipulare în masă.

De asta, pentru mine e crucial
ca cercetările mele să fie

atât de clare pentru oamenii de rând
precum sunt etichetele OMG.

Totuşi, aceasta nu e de ajuns.

În calitate de creatori de tehnologii,

avem responsabilitatea

nu doar de a reflecta
la cum tehnologiile de azi

modelează valorile culturale

şi comportamentul social,

dar şi de a ridica întrebări în mod activ
asupra direcției tehnologiilor viitoare.

Sper că ne vom lua angajamentul etic

de a folosi informațiile corpul omenesc

pentru a crea poveşti autentice şi juste

care să transforme
conținutul digital şi tehnologia

din arme dăunătoare
în narațiuni medicinale.

Vă mulțumesc!

(Aplauze şi urale)