Vreți să schimbați lumea? Pentru început, aveți curajul să vă pese

Artista și poeta Cleo Wade recită un poem emoționant despre dragoste și acceptare într-o lume în care ambele par să lipsească. Împletindu-l cu povești despre oameni aflați la începutul și la sfârșitul vieții, ea ne împărtășește câteva adevăruri despre viață (și curaj) și meditează asupra unei vieți bine trăite, oferindu-ne o concluzie simplă, dar de durată: fiți buni cu voi înșivă, fiți buni cu ceilalți, fiți buni cu planeta. „Lumea îți va spune ­«Fii un om mai bun»”, spune Wade. „Nu-ți fie frică să spui «Da».”

Prietena mea cea mai bună
a născut recent un băiețel.

Când l-am văzut prima oară,

am fost uimită de această făptură mică
și frumoasă care intra în viețile noastre.

Apoi mi-am dat seama
că el nu intra doar în viețile noastre,

ci în lume,

în această lume nebună, care,
mai ales acum, pare atât de dificilă.

În munca mea, petrec mult timp
vorbind cu oamenii despre cine suntem,

cine trebuie să fim

și cum ne putem vindeca.

Așa că, prima dată
când l-am ținut în brațe,

aveam un întreg discurs pregătit.

Voiam să-i spun că modul
în care ne găsim puterea

e prin dificultățile întâmpinate.

Voiam să știe că toți
putem face lucruri mari

dacă începem cu pași mici.

Urma să-i spun
că toți suntem mai rezistenți

decât ne putem imagina vreodată.

Așadar, l-am luat în brațe
pe micul Thelonious,

m-am uitat la el

și mi-am dat seama:

e un bebeluș.

(Râsete)

N-o să înțeleagă nimic
din tot ce-i spun.

Așa că m-am gândit că ar fi mai bine

să merg acasă și să scriu.

Acest poem e pentru adulți,

dar și pentru Thelonious,

când va fi destul de mare
ca să-l citească:

Lumea îți va spune:

„Fii un om mai bun”.

Nu-ți fie frică să spui „Da”.

Începe prin a fi un mai bun ascultător.

Începe prin a merge altfel pe stradă.

Privește oamenii.

Salută-i.

Întreabă-i cum se simt
și ascultă ce-ți spun.

Începe prin a fi un prieten mai bun,

un părinte mai bun,
un copil mai bun pentru părinții tăi;

un frate mai bun, un iubit mai bun,
un partener mai bun.

Începe prin a fi un vecin mai bun.

Fă cunoștință cu o persoană nouă
și cunoaște-o cu adevărat.

Lumea te va întreba

„Ce vei face?”

Nu-ți fie frică să spui:

„Știu că nu pot face totul,

dar pot să fac ceva.”

Intră în mai multe încăperi spunând:

„Am venit să vă ajut”.

Împrietenește-te cu generozitatea.

Dăruiește ceea ce poți dărui
și fă ceea ce poți face.

Dăruiește bani, dăruiește timp,

dăruiește dragoste,

dăruiește-ți inima, dăruiește-ți spiritul.

Lumea îți va spune:

„Avem nevoie de pace”.

Găsește-ți pacea în interior,

păstreaz-o cu sfințenie,

și ia-o cu tine oriunde ai merge.

Pacea nu poate fi împărtășită
sau creată împreună cu alții,

dacă n-o avem întâi în interior.

Lumea îți va spune:

„Iată dușmanul”.

Iubește îndeajuns încât să știi că,

chiar dacă cineva nu e de acord cu tine,

asta nu-l face dușmanul tău.

Poate că nu vei câștiga o dezbatere,

poate că nu-i vei face pe alții
să se răzgândească,

dar, dacă vrei,

vei obține întotdeauna
victoria empatiei radicale:

vei înțelege cu inima.

Lumea îți va spune:

„Avem nevoie de dreptate”.

Cercetează.

Caută adevărul dincolo
de poveștile care îți sunt spuse.

Caută adevărul dincolo de aparențe.

Întreabă „De ce?”

Întreabă „E corect?”

Întreabă „Cum am ajuns aici?”

Fă acest lucru cu compasiune.

Fă-l cu inima plină de iertare.

Învață să-i ierți pe ceilalți.

Începe prin a învăța
cum să te ierți pe tine însuți.

Toți suntem mai mult
decât greșelile noastre.

Toți suntem mai mult decât am fost ieri.

Toți merităm demnitate.

Regăsește-te în ceilalți.

Recunoaște că dreptatea ta
e dreptatea mea,

iar a mea este a ta.

Nu poate exista libertate pentru unul
dintre noi dacă celălalt nu e liber.

(Aplauze)

Lumea îți va spune:

„Sunt plină de violență”.

Răspunde-i:

„Eu nu.

Nici prin cuvânt
și nici prin faptă.”

Lumea îți va spune:

„Trebuie să vindecăm planeta”.

Începe prin a spune: „Nu, mulțumesc.
N-am nevoie de pungă de plastic.”

Reciclează, refolosește.

Începe prin a ridica de pe jos
un gunoi din cartierul tău.

Lumea îți va spune:

„Sunt prea multe probleme”.

Nu-ți fie teamă
să faci parte din soluții.

Începe prin a discuta problemele.

Nu putem depăși ceea ce ignorăm.

Cu cât discutăm mai mult,

cu atât vom vedea
că problemele sunt legate între ele.

deoarece și noi suntem legați între noi.

Lumea îți va spune:

„Trebuie să eliminăm rasismul”.

Începe prin a-l vindeca
în propria ta familie.

Lumea îți va spune:

„Cum răspundem prejudecăților
și bigotismului?”

Începe prin a purta prima conversație
în propria ta casă.

Lumea îți va spune:

„Există atâta ură”.

Dedică-te iubirii.

Iubește-te atât de mult,
încât să-i poți iubi și pe ceilalți

fără bariere și fără judecată.

Atunci când lumea ne pune întrebări mari,
care necesită răspunsuri mari,

avem două opțiuni.

Prima: să ne simțim atât de copleșiți
sau neputincioși încât să nu facem nimic.

A doua: să facem un prim pas
și să ne asumăm răspunderea.

Eu sunt directorul securității naționale

și voi la fel.

Poate că nu ne-a numit nimeni
și n-avem confirmarea Senatului,

dar ne putem menține țara în siguranță.

Atunci când ajuți o singură persoană
să fie în siguranță,

toată țara e mai în siguranță.

Cu o singură mână întinsă
care spune „Ești bine?

Sunt aici”,

putem transforma nesiguranța în siguranță.

Ne trezim întrebând lumea:

„Ce să fac?”
„Ce să facem?”

Întrebarea mai bună ar fi:

„Ce fac deja?”

Cer lumii pace,

dar sunt eu împăciuitor
atunci când îmi văd familia și prietenii?

Cer lumii să renunțe la ură,

dar sunt eu plin de dragoste
nu doar pentru cei pe care-i cunosc,

ci și pentru ceilalți?

Îi iubesc eu pe cei
ale căror idei sunt diferite de ale mele?

Cer lumii să elimine suferința,

dar îi ajut eu pe cei care suferă
la colțul străzii mele?

Spunem lumii:

„Schimbă-te; avem nevoie de schimbare.”

Dar cum încercăm noi să ne schimbăm
propriile vieți?

Cum încercăm să schimbăm viețile
celor din comunitățile noastre?

James Baldwin a zis: „Trebuie să
presupunem că totul e în mâinile noastre;

nu avem dreptul să credem altceva.”

Acest lucru a fost întotdeauna adevărat.

Nimeni n-a nominalizat-o
pe Harriet Tubman în scopul ei,

în misiunea ei, în curajul demonstrat.

Iar ea n-a spus
„Nu sunt membru al congresului

sau președintele Statelor Unite,

așadar cum aș putea participa eu
în lupta pentru a aboli

un sistem atât de complex
cum e sclavia?”

În schimb, a petrecut 10 ani
făcând 19 călătorii,

eliberând 300 de oameni,

câte un grup pe rând.

Gândiți-vă la copiii acelor 300 de oameni,

la nepoții lor, la strănepoții lor
și așa mai departe.

Actele noastre virtuoase creează
valuri de nemăsurat

în râul nesfârșit al dreptății.

Fie că a fost uraganul Katrina, Harvey,
Irma sau Maria, oamenii n-au spus

„Dezastrul e atât de mare. Ce să fac?”

Au trecut la treabă și au făcut ce puteau.

Cei ce aveau bărci s-au urcat în ele

și au început să încarce toți bărbații,
femeile și copiii pe care-i vedeau.

Oameni de aproape și de departe

au dat din banii lor,

din inimile lor,

din spiritul lor.

Petrecem atâta timp

gândindu-ne că nu avem puterea
de a schimba lumea.

Dar uităm că puterea de a schimba
viața cuiva e mereu în mâinile noastre.

Puterea de a schimba lucrurile nu aparține
unui singur grup de oameni;

ne aparține tuturor.

Nu trebuie să așteptați
să vă spună cineva

că sunteți implicați.

Începeți.

Începeți prin a face ce puteți
cu ceea ce aveți,

acolo unde vă aflați

și în stil propriu.

Nu trebuie să fim eroi,

să purtăm uniformă,

să ne considerăm activiști

sau să fim aleși pentru a participa.

Trebuie doar să avem curajul să ne pese.

Cam pe când s-a născut Thelonius,

am mers la aniversarea unui bărbat
pe nume Gene Moretti.

Împlinea 100 de ani,

ceea ce înseamnă că a trăit în S.U.A.

în timpul Marii Crize,
celui de-al doilea Război Mondial,

luptei pentru drepturile muncitorilor,

obținerii dreptului de vot
pentru femei,

Mișcării pentru Drepturile Civile,

primei aselenizări, războiului din Vietnam

și a alegerii primului președinte negru.

Am stat lângă el și l-am întrebat

„Gene, ai trăit în America o sută de ani.

Ai vreun sfat pentru vremurile astea?”

A zâmbit și mi-a spus cu simplitate: „Da.

Fiți buni cu cât mai mulți oameni.”

Și, văzându-l cum dansa cu mama mea,

care, apropo, are jumătate din vârsta lui,

într-o cameră plină de generații întregi
din familia lui și sute de oameni,

mulți dintre care călătoriseră
mii de kilometri ca să-l sărbătorească,

mi-am dat seama
că nu-mi dăduse doar un sfat,

ci primul pas

pe care noi toți îl putem face

dacă vrem să avem
un efect adevărat și sincer

asupra lumii din jurul nostru, chiar acum.

„Fiți buni cu cât mai mulți oameni.”

Vă mulțumesc.

(Aplauze)