Ce este schizofrenia?

Vezi lecția completă: https://ed.ted.com/lessons/what-is-schizophrenia-anees-bahji

Schizofrenia a fost identificată pentru prima dată acum mai mult de un secol, dar încă nu îi cunoaștem cauzele exacte. Rămâne una dintre cele mai puțin înțelese și mai stigmatizate boli din zilele noastre. Deci, ce știm cu adevărat despre simptome, cauze și tratamente? Anees Bahji investighează.

Lecție de Anees Bahji, regizată de Artrake Studio.

Schizofrenia a fost identificată pentru
prima dată acum mai mult de un secol,

însă nu cunoaștem nici acum
cauzele sale exacte.

Rămâne una dintre cele mai puțin
înțelese și mai stigmatizate boli.

Haideți să explorăm ceea ce știm —
de la simptome, la cauze și tratamente.

Schizofrenia este considerată un sindrom,

ce înseamnă că poate cuprinde
alte tulburări asociate

ce au simptome similare,
dar cauze diferite.

Fiecare persoană cu schizofrenie
are simptome ușor diferite,

iar primele semne sunt greu detectabile:
schimbări subtile de personalitate,

iritabilitate sau apariția graduală
a unor gânduri neobișnuite.

Pacienții sunt de obicei diagnosticați
după debutul psihozei,

care apare la sfârșitul adolescenței sau
în jurul vârstei de 20 de ani la bărbați

sau spre vârsta de 30 de ani la femei.

Un prim episod psihotic poate include
iluzii, halucinații,

comportament și vorbire dezordonate.

Acestea sunt numite simptome pozitive,

adică apar la oamenii cu schizofrenie,

dar nu și în populația generală.

Există percepția greșită
că persoanele cu schizofrenie

au personalități multiple,

însă aceste simptome indică o perturbare
a procesului de gândire,

nu o manifestare
a unei alte personalități.

Schizofrenia are de asemenea
și simptome negative.

Acestea sunt calitățile care sunt
reduse în cazul celor cu schizofrenie,

precum motivația, exprimarea emoțiilor
ori vorbirea.

Există și simptome cognitive,
precum dificultățile de concentrare,

de memorare și în luarea deciziilor.

Așadar, ce cauzează debutul psihozei?

Cel mai probabil nu există o singură
cauză, ci o combinație

de factori genetici și de mediu.

Schizofrenia are una dintre cele
mai puternice corelații genetice

dintre bolile psihiatrice.

Deși în jur de 1% din populație
are schizofrenie,

copiii sau frații celor cu schizofrenie
au un risc de zece ori mai mare

să facă boala,

iar geamănul identic al unei persoane
cu schizofrenie

are un risc de 40%.

Deseori, rudele apropiate
ale persoanelor cu schizofrenie

prezintă simptome atenuate
asociate cu boala,

dar care nu sunt atât de grave
încât să necesite tratament.

Multiple gene joacă cu siguranță
un rol în apariția bolii,

dar nu știm câte anume
sau care dintre ele.

Factori de mediu, precum expunerea
la anumite virusuri în copilăria timpurie

ar putea crește riscul unei persoane
de a dezvolta schizofrenie,

precum și utilizarea anumitor droguri,
inclusiv a marijuanei,

ar putea declanșa debutul psihozei

în cazul persoanelor foarte susceptibile.

Acești factori nu vor afecta la fel
pe toată lumea.

Pentru cei cu risc genetic foarte scăzut,

expunerea la factorii de risc de mediu

nu va duce la schizofrenie,

însă pentru cei cu risc foarte crescut,
aceștia ar putea declanșa apariția bolii.

Medicamentele antipsihotice folosite
în tratamentul schizofreniei au ajutat

cercetătorii să urmărească
cauzele cerebrale ale bolii.

Antipsihoticele tradiționale blochează
receptorii de dopamină

și pot fi foarte eficiente în reducerea
simptomelor pozitive,

care sunt corelate cu un exces de dopamină
în căile dopaminergice ale creierului.

Totuși, aceleași medicamente
pot agrava simptomele negative,

și s-a descoperit că simptomele negative
ar putea fi corelate

cu o lipsă a dopaminei
în alte zone ale creierului.

La unele persoane cu schizofrenie
poate apărea atrofia cerebrală,

dar e neclar dacă e o consecință a bolii

sau e un efect al reducerii semnalizării
cerebrale cauzate de medicamente.

Din fericire, noile generații
de antipsihotice

vor rezolva aceste probleme orientându-se
către mai mulți neurotransmițători,

precum serotonina, pe lângă dopamină.

Este clar că un singur neurotransmițător
nu poate fi responsabil pentru simptome,

și pentru că aceste medicamente
afectează semnalizarea în creier și corp,

pot avea și alte efecte secundare,
precum creșterea în greutate.

În ciuda acestor complicații,
antipsihoticele pot fi foarte eficiente,

în special atunci când sunt combinate
cu alte intervenții

precum psihoterapia
cognitiv-comportamentală.

Deși terapia cu electroșocuri
funcționează pe termen scurt,

începe să fie din nou folosită
ca tratament,

în special când celelalte opțiuni
nu dau rezultate.

Intervențiile timpurii sunt de asemenea
extrem de importante.

După luni sau ani de psihoză netratată,

anumite tipuri de psihoze pot deveni
integrate în personalitatea cuiva.

Cu toate acestea, stigma dezumanizantă
a diagnosticului de schizofrenie

îi împiedică pe oameni să ceară ajutor.

Persoanele cu schizofrenie sunt deseori
percepute ca fiind periculoase,

dar de fapt sunt mai predispuse
să fie victimele violenței

decât autorii acesteia.

Și tratamentul poate ajuta la reducerea
riscului de apariție a violenței

asociate cu schizofrenia.

Din acest motiv educația pentru pacienți,
familiile și comunitățile lor

ajută la reducerea stigmei
și îmbunătățește accesul la tratament.