Adevărata poveste a Rosei Parks - și de ce trebuie să distrugem miturile legate de istoria negrilor
-
0:02 - 0:07Sunt un tată mândru a doi copii frumoși,
-
0:07 - 0:12Elijah de 15 ani și Octavia de 12 ani.
-
0:12 - 0:16Când Elijah era în clasa a patra,
-
0:16 - 0:17a venit la mine,
-
0:17 - 0:20s-a întors de la școală foarte entuziasmat
-
0:20 - 0:25deoarece învățase în acea zi
despre istoria afro-americană. -
0:25 - 0:30Eu sunt profesor universitar
de știință și cultură afro-americană, -
0:30 - 0:32și, după cum vă puteți imagina,
-
0:32 - 0:35cultura afro-americană
este un lucru serios în familia mea. -
0:35 - 0:39Așa că am fost foarte mândru că fiul meu
era încântat de ceea ce învățase -
0:39 - 0:40în ziua aceea la școală.
-
0:40 - 0:42L-am întrebat: „Ce ai învățat?”
-
0:42 - 0:46iar el mi-a răspuns:
„Am învățat despre Rosa Parks”. -
0:46 - 0:49L-am întrebat: „Ce ai învățat
despre Rosa Parks?” -
0:49 - 0:54El a zis: „Am învățat că Rosa Parks
era o negresă slăbuță și bătrână -
0:55 - 0:56din anii '50
-
0:56 - 0:59din Montgomery, Alabama.
-
0:59 - 1:01Ea s-a așezat pe scaun în autobuz
-
1:01 - 1:03fiindcă avea picioarele obosite,
-
1:03 - 1:08iar când șoferul autobuzului i-a cerut
să cedeze locul unui patron alb, -
1:08 - 1:11ea a refuzat
pentru că o dureau picioarele. -
1:11 - 1:12Fusese o zi lungă,
-
1:12 - 1:14iar ea se săturase de asuprire,
-
1:14 - 1:16și nu și-a cedat locul.
-
1:16 - 1:18A participat la marșuri
alături de Martin Luther King -
1:18 - 1:20și credea în non-violență.”
-
1:20 - 1:23Cred că mă privise
-
1:23 - 1:28și văzuse că eram foarte puțin impresionat
-
1:28 - 1:29de această...
-
1:29 - 1:31hmm...
-
1:31 - 1:32lecție de istorie.
-
1:32 - 1:37Atunci s-a oprit și m-a întrebat:
„Ce s-a întâmplat, tată? Ce am greșit?” -
1:37 - 1:39I-am spus: „Fiule, nu ai greșit cu nimic,
-
1:39 - 1:42dar cred că profesoara ta
a făcut multe greșeli.” -
1:42 - 1:43(Râsete)
-
1:43 - 1:44El m-a întrebat: „Ce vrei să spui?”
-
1:44 - 1:48I-am spus: „Rosa Parks nu era obosită.
-
1:49 - 1:51Nu era bătrână.
-
1:51 - 1:54Și cu siguranță
nu avea picioarele obosite.” -
1:54 - 1:56El m-a întrebat: „Ce?”
-
1:56 - 1:57I-am spus: „Da!
-
1:57 - 1:59Rosa Parks avea doar 42 de ani...”
-
2:00 - 2:03Sunteți uimiți, nu-i așa?
N-ați auzit niciodată asta. -
2:03 - 2:05„Rosa Parks avea doar 42 de ani,
-
2:05 - 2:09muncise doar 6 ore în ziua aceea,
era croitoreasă, -
2:09 - 2:12iar picioarele ei erau în regulă.
-
2:12 - 2:13(Râsete)
-
2:13 - 2:16Singurul lucru de care obosise
-
2:16 - 2:18era inegalitatea.
-
2:18 - 2:20Era obosită din cauza asupririi”
-
2:20 - 2:21Fiul meu spune:
-
2:21 - 2:25„Dar de ce profesoara mi-a spus altceva?
-
2:25 - 2:27Sunt nedumerit.”
-
2:27 - 2:31El își iubește profesoara,
este o profesoară bună, -
2:31 - 2:34o femeie albă, tânără, de vreo 20 de ani,
-
2:34 - 2:37foarte, foarte deșteaptă,
care îl motivează, deci și eu o apreciez. -
2:38 - 2:40Dar el era nedumerit.
„De ce mi-ar spune asta?”, m-a întrebat. -
2:41 - 2:44„Tată, spune-mi mai mult.
Spune-mi mai multe despre Rosa Parks.” -
2:44 - 2:47I-am spus: „Fiule, voi face ceva mai bun.”
-
2:47 - 2:48M-a întrebat: „Ce?”
-
2:48 - 2:50I-am spus:
„Îți voi cumpăra autobiografia ei, -
2:50 - 2:52și te voi lăsa să o citești singur”.
-
2:52 - 2:55(Râsete)
-
2:56 - 2:57Vă puteți imagina
-
2:58 - 3:03că Elijah nu a fost prea încântat
de această nouă și lungă temă -
3:03 - 3:07pe care i-o dăduse tatăl său,
dar a acceptat-o ușor. -
3:07 - 3:11S-a întors după ce a citit-o,
-
3:11 - 3:15încântat de ceea ce învățase.
-
3:15 - 3:22A spus: „Tată, nu doar Rosa Parks
lupta pentru toleranță, -
3:22 - 3:27ci și bunicul ei, care practic o crescuse
-
3:27 - 3:29și avea un ten deschis
de ai fi crezut că e alb, -
3:29 - 3:33obișnuia să se plimbe prin oraș
cu pistolul în buzunar, -
3:33 - 3:38iar oamenii știau
că dacă te luai de copiii sau nepoții lui -
3:38 - 3:43ți-ar fi tras un șut în fund”.
-
3:43 - 3:44(Râsete)
-
3:44 - 3:45Nu-i așa?
-
3:45 - 3:47Nu era un om cu care să te pui.
-
3:48 - 3:54Apoi spune: „Am mai învățat că Rosa Parks
s-a căsătorit cu un bărbat din Raymond -
3:54 - 3:57care semăna mult cu bunicul ei.”
-
3:58 - 3:59Se ocupa cu organizări.
-
3:59 - 4:02Era activist pentru drepturile civile.
-
4:02 - 4:05Organiza evenimente,
-
4:05 - 4:10iar uneori acestea
aveau loc acasă la Rosa Parks. -
4:10 - 4:12Rosa Parks remarca odată
-
4:12 - 4:15că erau foarte multe arme pe masă,
-
4:15 - 4:18deoarece ei se așteptau
să le spargă cineva ușa: -
4:18 - 4:21erau pregătiți
pentru orice eventualitate. -
4:21 - 4:24Rosa Parks spunea:
„Erau atât de multe arme pe masă, -
4:24 - 4:27încât uitam să îi servesc cu cafea
sau mâncare”. -
4:27 - 4:29Aceasta era Rosa Parks.
-
4:29 - 4:34Și de fapt, Rosa Parks,
când stătea în autobuz în acea zi -
4:34 - 4:37așteptând polițiștii să vină,
-
4:37 - 4:40și neștiind ce i se va întâmpla,
-
4:40 - 4:42nu se gândea la Martin Luther King,
-
4:42 - 4:43pe care abia dacă îl cunoștea.
-
4:43 - 4:46Ea nu se gândea
la non-violență sau la Gandhi. -
4:46 - 4:48Se gândea la bunicul ei,
-
4:48 - 4:52înarmat, cu care nu se punea nimeni.
-
4:52 - 4:56La asta se gândea Rosa Parks de fapt.
-
4:56 - 5:00Fiul meu era fascinat de Rosa Parks,
-
5:00 - 5:03și am fost mândru de el
văzându-i încântarea. -
5:03 - 5:05Dar mai aveam o problemă.
-
5:05 - 5:08Pentru că trebuia să merg la școală
-
5:08 - 5:10și să abordez problema cu profesoara lui,
-
5:10 - 5:13pentru că nu voiam
ca ea să continue să ii învețe pe copii -
5:13 - 5:16o istorie falsă.
-
5:16 - 5:17M-am chinuit din această cauză,
-
5:17 - 5:21în primul rând pentru că înțelegeam,
ca bărbat afro-american, -
5:21 - 5:23că de câte ori le vorbești albilor
despre rasism -
5:23 - 5:25sau despre orice aspect sensibil
legat de rasă, -
5:25 - 5:27de obicei apare o schimbare.
-
5:27 - 5:33Este ceea ce sociologul alb Robin
DiAngelo numește „fragilitatea albă”. -
5:33 - 5:35Ea susține că, de fapt,
-
5:35 - 5:39deoarece albii au trecut prea puțin
prin situații în care au fost provocați -
5:39 - 5:41în privința privilegiului de a fi alb,
-
5:41 - 5:44ori de cîte ori este adusă în fața lor
cea mai mică provocare, -
5:44 - 5:46de obicei ei încep să se vaite,
-
5:46 - 5:47se enervează
-
5:47 - 5:48sau fug.
-
5:48 - 5:49(Râsete)
-
5:49 - 5:52Le-am experimentat pe toate.
-
5:52 - 5:58Astfel, când mă gândeam
să o confrunt pe profesoara lui, -
5:58 - 6:00nu eram mulțumit,
-
6:00 - 6:02dar acesta era un rău necesar
-
6:02 - 6:06fiind un părinte negru care încearcă
să crească copii negri educați singuri. -
6:06 - 6:08L-am chemat pe Elijah și i-am spus:
-
6:08 - 6:12„Elijah, voi stabili o întâlnire
cu profesoara ta -
6:12 - 6:14și voi încerca să îndrept lucrurile,
-
6:14 - 6:15poate și cu directorul tău.
-
6:15 - 6:17Ce părere ai?”
-
6:17 - 6:18Iar Elijah mi-a spus:
-
6:18 - 6:20„Tată, am o idee mai bună.”
-
6:21 - 6:23Iar eu i-am raspuns: „Serios? Ce idee?”
-
6:23 - 6:28El mi-a spus: „ Ca temă,
trebuie să ținem un discurs public. -
6:28 - 6:30De ce să nu folosim acest discurs public
-
6:30 - 6:34pentru a distruge miturile
despre Rosa Parks?” -
6:35 - 6:36Si i-am spus:
-
6:37 - 6:38„Este o idee bună.”
-
6:40 - 6:43Elijah merge la școală,
-
6:43 - 6:45își face prezentarea,
-
6:45 - 6:46se întoarce acasă,
-
6:46 - 6:49și îmi dau seama
că s-a întâmplat ceva pozitiv. -
6:49 - 6:51Îi spun: „Ce s-a întâmplat, fiule?”
-
6:51 - 6:53El îmi răspunde: „Ei bine,
mai târziu în acea zi, -
6:53 - 6:55profesoara m-a luat deoparte
-
6:55 - 7:00și mi-a cerut scuze
pentru acea dezinformare.” -
7:01 - 7:04În ziua următoare
s-a mai întâmplat ceva minunat. -
7:04 - 7:08Ne-a predat o nouă lecție
despre Rosa Parks, -
7:08 - 7:12completând golurile pe care le lăsase
și corectând greșelile pe care le făcuse. -
7:12 - 7:17Am fost foarte, foarte mândru de fiul meu.
-
7:18 - 7:21Dar apoi m-am gândit la asta.
-
7:22 - 7:23Și m-am enervat.
-
7:24 - 7:25M-am enervat foarte rău.
-
7:26 - 7:28De ce? De ce m-am enervat?
-
7:29 - 7:34Pentru că fiul meu de 9 ani
a trebuit să îi predea profesoarei -
7:34 - 7:35o lecție de istorie,
-
7:35 - 7:38a trebuit să-și educe profesoara
despre propria sa istorie -
7:38 - 7:40El are 9 ani.
-
7:41 - 7:44Ar trebui să se gândească
la baschet sau fotbal -
7:44 - 7:46sau la cel mai recent film.
-
7:47 - 7:51El nu ar trebui să se gândească
la asumarea responsabilității -
7:51 - 7:53de a-și educa profesoara,
-
7:53 - 7:56elevii săi,
-
7:56 - 7:58despre sine, despre istoria sa.
-
7:58 - 8:00Asta a fost o povară
pe care eu am purtat-o. -
8:00 - 8:03A fost o povară
pe care părinții mei au purtat-o -
8:03 - 8:04și generațiile dinaintea lor au purtat-o.
-
8:04 - 8:09Și acum îmi văd fiul
purtând aceeași povară. -
8:10 - 8:14Vedeți, de asta Rosa Parks
și-a scris autobiografia. -
8:14 - 8:16Pentru că de-a lungul vieții,
-
8:16 - 8:18dacă vă puteți imagina,
-
8:18 - 8:22faceți acest lucru uimitor,
-
8:22 - 8:26trăiți și vorbiți despre activismul
vostru pentru drepturile civile, -
8:26 - 8:28și apare o poveste
-
8:28 - 8:31în care cineva spune lumii
-
8:31 - 8:34că sunteți bătrâni
și că aveți picioarele obosite -
8:34 - 8:36și că din întâmplare sunteți activiști,
-
8:36 - 8:40că nu sunteți activiști de 20 de ani,
-
8:40 - 8:43că boicotul nu fusese plănuit luni întregi
-
8:44 - 8:48că nu ați fi fost nici măcar prima
sau a doua sau chiar a treia femeie -
8:48 - 8:50arestată pentru acest lucru.
-
8:51 - 8:56Ea a devenit un activist din întâmplare,
chiar în propria ei viață. -
8:56 - 8:59Așa că a scris acea autobiografie
pentru a corecta eroarea, -
8:59 - 9:02pentru că ceea ce voia
să le reamintească oamenilor -
9:03 - 9:06era
-
9:06 - 9:07că așa era
-
9:08 - 9:11în anii '50
-
9:11 - 9:14să fii negru în America
-
9:14 - 9:17și să lupți pentru drepturile tale.
-
9:17 - 9:21Pe parcursul anului, puțin peste un an,
cât a durat boicotul, -
9:21 - 9:24au fost peste patru atacuri
asupra bisericii. -
9:24 - 9:27Casa lui Martin Luther King
a fost atacată de două ori. -
9:27 - 9:31Casele altor lideri pentru drepturi
civile au fost atacate în Birmingham. -
9:32 - 9:37Soțul Rosei Parks
dormea noaptea cu o armă, -
9:37 - 9:39pentru că primeau mereu
amenințări cu moartea. -
9:39 - 9:42De fapt, mama Rosei Parks locuia cu ei
-
9:42 - 9:44și uneori vorbea la telefon ore întregi,
-
9:44 - 9:47în felul acesta nimeni nu-i suna
să îi amenințe cu moartea, -
9:47 - 9:50pentru că asta era ceva
constant și persistent. -
9:50 - 9:52De fapt, era multă tensiune,
-
9:52 - 9:55era multă presiune, mult terorism,
-
9:55 - 9:57iar Rosa Parks și soțul ei
și-au pierdut slujbele, -
9:58 - 9:59au devenit șomeri
-
9:59 - 10:03și în cele din urmă au trebuit să plece
și să se mute din sud. -
10:06 - 10:09Aceasta este realitatea drepturilor civile
-
10:09 - 10:13pe care Rosa Parks și-a dorit
ca oamenii să o înțeleagă. -
10:14 - 10:20Tu spui: „Deci, David,
ce legătură are asta cu mine?” -
10:20 - 10:22Sunt un om de bună-credință.
-
10:22 - 10:23Nu am avut sclavi.
-
10:23 - 10:25Nu încerc să schimb istoria.
-
10:25 - 10:27Sunt un tip bun. Sunt o persoană bună.”
-
10:28 - 10:30Îți voi arăta ce legătură are cu tine
-
10:30 - 10:33și îți voi spune asta printr-o poveste
-
10:33 - 10:36despre un profesor de-al meu,
un profesor alb, -
10:37 - 10:41pe care l-am avut la facultate,
și care era un om de-a dreptul genial. -
10:41 - 10:43Îl voi numi „Fred”.
-
10:43 - 10:48Fred scria această istorie
a mișcării pentru drepturile civile, -
10:48 - 10:50dar scria în special despre o întâmplare
-
10:50 - 10:52pe care el o trăise în Carolina de Nord
-
10:52 - 10:56când un om alb l-a împușcat pe unul negru
cu sânge rece într-un spațiu deschis -
10:56 - 10:59și nu a fost niciodată condamnat.
-
10:59 - 11:01Despre asta era această carte grozavă,
-
11:01 - 11:04iar el a adunat câțiva prieteni profesori
-
11:04 - 11:09și m-a chemat să citesc schița,
înainte de prezentarea finală. -
11:09 - 11:11Eram flatat că mă chemase pe mine,
-
11:11 - 11:12atunci eram doar student.
-
11:13 - 11:16Mă simțeam bine.
A fost ceva de genul: „Oh, da.” -
11:16 - 11:19Stăteam lângă acești intelectuali
-
11:19 - 11:24și citeam o schiță a cărții.
-
11:24 - 11:26Era un fragment din carte
-
11:26 - 11:28care m-a șocat
pentru că era foarte îndoielnic -
11:28 - 11:29așa că am spus:
-
11:29 - 11:33„Fred”, în timp ce discutam
despre această schiță, -
11:33 - 11:38am spus: „Fred, am o problemă
cu fragmentul în care vorbești -
11:38 - 11:41despre servitoarea ta în carte”.
-
11:41 - 11:48Am văzut că Fred devine puțin încordat,
cum se spune. -
11:48 - 11:51A zis: „Ce vrei să spui?
Este o poveste grozavă. -
11:51 - 11:53S-a petrecut exact cum am povestit.”
-
11:53 - 11:57Îi spun: „Mmm.... Pot să îți ofer
un alt scenariu?” -
11:57 - 11:58Acum, care este povestea?
-
11:58 - 12:00Era în 1968.
-
12:01 - 12:04Martin Luther King fusese asasinat.
-
12:04 - 12:09Servitoarea lui - o vom numi „Mabel”,
-
12:09 - 12:10era în bucătărie.
-
12:11 - 12:12Micul Fred are 8 ani.
-
12:12 - 12:14Micul Fred intră în bucătărie
-
12:15 - 12:21și Mabel, care era mereu zâmbitoare,
gata să ajute și fericită, -
12:21 - 12:23stă aplecată peste chiuvetă,
-
12:23 - 12:25plângând
-
12:26 - 12:27și suspinând
-
12:28 - 12:30nemângâiată.
-
12:31 - 12:35Micul Fred vine la ea și o întreabă:
„Mabel, ce s-a întâmplat?” -
12:36 - 12:38Mabel se întoarce și spune:
-
12:38 - 12:43„L-au omorât! L-au omorât pe liderul nostru.
L-au omorât pe Martin Luther King. -
12:43 - 12:46Este mort! Sunt niște monștri.”
-
12:47 - 12:49Iar micul Fred spune:
-
12:49 - 12:52„Va fi bine, Mabel. Va fi bine.
Va fi bine”. -
12:52 - 12:55Ea îl privește și spune:
„Nu, nu va fi bine. -
12:55 - 12:57Nu ai auzit ce am spus?
-
12:57 - 13:00L-au omorât pe Martin Luther King.”
-
13:01 - 13:03Iar Fred,
-
13:03 - 13:04fiu de preot,
-
13:06 - 13:08s-a uitat la Mabel și a spus:
-
13:08 - 13:13„Dar Mabel, Iisus nu a murit pe cruce
pentru păcatele noastre? -
13:14 - 13:15Nu a dus asta la un lucru bun?
-
13:15 - 13:19Mabel, și asta va avea un rezultat bun.
-
13:19 - 13:23Poate că moartea lui Martin Luther King
va conduce către un rezultat bun.” -
13:24 - 13:26Și pe măsură ce Fred povestea,
-
13:26 - 13:30a spus că Mabel și-a pus mâna la gură,
-
13:31 - 13:34s-a aplecat, l-a îmbrățișat pe micul Fred,
-
13:35 - 13:38apoi s-a întins spre congelator
-
13:38 - 13:40și a scos niște sticle de Pepsi,
-
13:40 - 13:41i-a dat lui câteva
-
13:41 - 13:44și l-a trimis să se joace cu frații lui.
-
13:45 - 13:47Iar el a spus:
-
13:47 - 13:52„Aceasta e dovada că și în cele mai grele
momente de luptă rasială, -
13:52 - 13:55doi oameni se pot reuni
în ciuda diferențelor rasiale -
13:55 - 13:58și pot găsi o umanitate comună
-
13:58 - 14:01pe fondul iubirii și afecțiunii”.
-
14:01 - 14:05Eu am spus: „Fred, asta e o tâmpenie."
-
14:07 - 14:08(Râsete)
-
14:08 - 14:10(Aplauze)
-
14:10 - 14:13Fred era uimit,
-
14:13 - 14:15„Dar nu înțeleg, David.
Aceasta este povestea.” -
14:15 - 14:21Ii spun: „Fred, îți pun o întrebare.”
-
14:21 - 14:24„Erai în Carolina de Nord în 1968.
-
14:24 - 14:27Dacă Mabel s-ar fi dus în comunitatea ei,
- tu aveai 8 ani - -
14:27 - 14:29cum crezi că niște copii afro-americani
de 8 ani -
14:29 - 14:31ar striga-o?
-
14:31 - 14:33Crezi că ar striga-o pe nume?
-
14:33 - 14:35Nu, ei i-ar spune „Domnișoara Mabel”
-
14:35 - 14:39sau i-ar spune „Domnișoara Johnson”
sau i-ar spune „Mătușica Johnson”. -
14:39 - 14:42Ei nu ar fi îndrăznit niciodată
să o strige pe nume, -
14:42 - 14:44pentru că asta
ar fi fost o lipsă de respect. -
14:44 - 14:46Și totuși, tu îi spuneai pe nume
-
14:46 - 14:48în fiecare zi în care ea muncea,
-
14:48 - 14:50dar nu te-ai gândit niciodată la asta.”
-
14:50 - 14:53I-am spus: „Să te mai întreb ceva.
Mabel era căsătorită? -
14:53 - 14:55Avea copii?
-
14:55 - 14:57La ce biserică mergea?
-
14:57 - 15:01Care era desertul ei preferat?”
-
15:01 - 15:06Fred nu a știut să răspundă
la nicio întrebare. -
15:06 - 15:09I-am spus:„Fred, această poveste
nu este despre Mabel. -
15:09 - 15:12Această poveste este despre tine.”
-
15:12 - 15:14I-am spus: „Această poveste
te-a făcut să te simți bine, -
15:14 - 15:16dar nu e vorba despre Mabel.
-
15:16 - 15:18Realitatea este
-
15:18 - 15:21că probabil s-a întâmplat astfel:
Mabel plângea, -
15:21 - 15:23ceea ce ea nu făcea în mod obișnuit,
-
15:23 - 15:25așa că era vulnerabilă.
-
15:25 - 15:27Iar tu ai intrat în bucătărie
-
15:27 - 15:31și ai găsit-o într-un moment de slăbiciune
în care ea ceda. -
15:31 - 15:34Vezi, pentru că tu te-ai gândit la tine
ca la unul dintre copiii ei, -
15:34 - 15:39nu ți-ai dat seama că de fapt
tu ești copilul patronului ei. -
15:39 - 15:42Și ea s-a trezit că țipa la tine.
-
15:42 - 15:44Apoi și-a dat seama:
-
15:44 - 15:46„Dacă țip la el,
-
15:46 - 15:49iar el le spune părinților,
-
15:49 - 15:51mi-aș putea pierde slujba.”
-
15:51 - 15:54S-a liniștit,
-
15:54 - 15:58și chiar dacă ea avea nevoie de consolare,
te-a consolat pe tine -
15:58 - 16:00trimițându-te de acolo,
-
16:00 - 16:04poate pentru a plânge liniștită.”
-
16:04 - 16:07Fred era uluit.
-
16:07 - 16:11Și-a dat seama că a interpretat greșit
acel moment. -
16:11 - 16:14Vezi tu, asta au făcut ei cu Rosa Parks.
-
16:14 - 16:19Pentru că e mai ușor de acceptat
o bunică bătrână cu picioarele obosite -
16:19 - 16:23care nu se ridică nu pentru că vrea
să lupte pentru inegalitate, -
16:23 - 16:25ci pentru că are picioarele
și spatele obosite -
16:25 - 16:28după ce a muncit toată ziua.
-
16:28 - 16:31Bunicile bătrâne nu sunt înspăimântătoare.
-
16:31 - 16:32Dar tinerele negrese radicale
-
16:32 - 16:35care nu iau nimic de la nimeni
-
16:35 - 16:37sunt foarte înspăimântătoare,
-
16:37 - 16:38cele care se ridică pentru putere
-
16:38 - 16:40și sunt dispuse să moară pentru asta,
-
16:40 - 16:44nu sunt genul de oameni
-
16:44 - 16:47cu care să ne simțim confortabil.
-
16:47 - 16:49Deci tu ai spus:
-
16:49 - 16:52„Ce vrei să fac, David?
-
16:52 - 16:56Nu știu ce să fac.”
-
16:56 - 16:58Ei bine, ți-aș spune
-
16:58 - 17:00că a fost o vreme
-
17:00 - 17:02când dacă erai evreu, nu erai alb,
-
17:02 - 17:05dacă erai italian, nu erai alb,
-
17:05 - 17:07dacă erai irlandez, nu erai alb
-
17:07 - 17:08în această țară.
-
17:08 - 17:13A durat ceva până când irlandezii,
evreii și italienii să devină albi. -
17:13 - 17:14Nu-i așa?
-
17:14 - 17:17A fost o vreme în care tu erai „alții”,
-
17:17 - 17:20erai un intrus.
-
17:22 - 17:24Toni Morrison spune:
-
17:24 - 17:27„Dacă, pentru ca tu să fii înalt,
trebuie ca eu să stau în genunchi -
17:27 - 17:29ai o problemă serioasă.”
-
17:29 - 17:33Ea spune: „Americanii albi
au o problemă foarte, foarte serioasă”. -
17:33 - 17:38Să fiu sincer, nu știu dacă relațiile
rasiale se vor îmbunătăți în America. -
17:38 - 17:40Dar știu că dacă se vor îmbunătăți,
-
17:40 - 17:44trebuie să rezolvăm aceste provocări.
-
17:44 - 17:47Viitorul copiilor mei depinde de asta.
-
17:47 - 17:50Viitorul copiilor copiilor mei
depinde de asta. -
17:50 - 17:52Și chiar dacă știți sau nu,
-
17:52 - 17:56viitorul copiilor voștri
și al copiilor copiilor voștri -
17:56 - 17:57depinde de asemenea de asta.
-
17:58 - 17:59Vă mulțumesc!
-
17:59 - 18:00(Aplauze)
- Title:
- Adevărata poveste a Rosei Parks - și de ce trebuie să distrugem miturile legate de istoria negrilor
- Speaker:
- David Ikard
- Description:
-
Istoria negrilor predată în școlile din America este adesea modificată, plină de inexactități și scoasă din context și fără numeroasele sale personaje istorice. Prezentând povestea adevărată a Rosei Parks, profesorul David Ikard scoate în evidență faptul că modificarea realităților rasiale, făcându-le mai puțin grave si suportabile, ne dăunează tuturor - și subliniază puterea și importanța realității istorice.
- Video Language:
- English
- Team:
- closed TED
- Project:
- TEDTalks
- Duration:
- 18:13