Captarea poveştilor autentice - Michele Weldon

Vezi întreaga lecţie aici: http://ed.ted.com/lessons/michele-weldon-capturing-authentic-narratives

Jurnalismul poate însemna mult mai mult decât un simplu reportaj. O poveste autentică, umană, impresionează audienţa şi o face să continue să citească. Învaţă cum să creezi o poveste centrată pe individ şi care e importanţa faptelor, a contextului şi a sentimentelor.

Lecţie de Michele Weldon, animaţie de Augenblick Studios.

Zilnic suntem bombardaţi pe toate canalele mediei

cu poveşti personale ce cuprind totul,

de la jenant şi trivial

până la nemaipomenit şi important.

Gurmandul ce postează poze cu fiecare farfurie de lasagna pe care o comandă,

blogger-ul iranian ce descrie moartea prin împuşcare

a lui Nedā Āghā-Soltān.

Poveştile autentice sunt liantul ce conectează oamenii

şi oferă un motiv pentru a continua lectura.

Fac personalul universal,

depăşesc individualul

şi fac povestea veşnică şi umană.

În calitate de jurnalist, cum puneţi întrebările

ce produc acest tip de poveste?

Trebuie să ştiţi ce să întrebaţi şi pe cine.

Mai întâi e nevoie să înţelegeţi că orice reportaj

necesită trei surse.

Dacă vă imaginaţi reportajul ca un triunghi,

pe o latură vor fi sursele oficiale,

pe altă latură vor fi sursele de ansamblu

şi pe a treia latură vor fi sursele neoficiale.

Toate aceste trei componente sunt necesare într-un reportaj bine alcătuit.

Prima latură are sursele oficiale.

Aceştia sunt oameni cu distincţii şi expertiză

ce deţin compania, sunt purtători de cuvânt ai mişcării.

Ei vă spun numerele şi răspunsurile

referitor la cât, unde, când şi cine.

A doua parte a triunghiului include sursele de ansamblu:

academicieni, consultanţi, scriitori

ce nu sunt direct implicaţi ca acţionari,

însă au imaginea de ansamblu.

A treia latură a triunghiului - sursele neoficiale -

deţine puterea asupra înţelegerii individului.

Aici poţi afla "de ce"-ul,

conferind relevanţă evenimentului, tendinţei, fazei sau ideii

şi însemnătatea la nivel personal pentru cei afectaţi de el.

Deci cum găseşti ce e relevant?

Cum identifici ce e captivant şi ce e pălăvrăgeală?

Punând întrebări surprinzătoare.

Pentru a obţine acea legătură umană complicată, fragilă,

trebuie să priviţi fiecare subiect ca pe ceva sacru.

Imaginaţi-vă că relatarea personală e oxigenul

ce dă viaţă unei poveşti incolore

de expuneri, fapte şi informaţii.

Ce a făcut chirurgul acasă în dimineaţa în care a operat tumoarea pe creier a unei femei.

Cum e să visezi şi să te antrenezi o viaţă întreagă pentru Jocurile Olimpice.

În unele momente e necesar să transmiţi informaţii repede,

să prezinţi schematic fapte şi evenimente.

Când o situaţie e urgentă, când trebuie acţionat imediat,

când trebuie să ştii unde va lovi tornada,

cât de repede se împrăştie focul şi dacă va ajunge la casa ta astăzi.

Poveştile personale

ce contribuie la diversitatea jurnalismului

sunt articole ce au luxul de a permite informaţiei să se desfăşoare lent.

Această atracţie abilă a poveştii

produce jurnalism memorabil

şi oferă legătura narativă ce ne conectează unii cu alţii.