Camera de joacă pe web a lui Ze Frank

Pe web, un nou "Prieten" poate fi la distanță de doar un click, dar o relație adevarată e mai dificil de găsit și de exprimat. Ze Frank prezintă un amestec de jucării caraghioase pe internet, jucării ce necesită participare profundă, și care recompensează această participare cu ceva mult mai hrănitor. Ești invitat, dacă promiți că vei împărți și cu ceilalți.

Toate prezentările au nevoie de această imagine.

(Râsete)

Este frumoasă, nu-i așa?

Vedeți?

Toate punctele, toate liniile.

Este incredibilă.

Este rețeaua.

Iar în cazul meu, rețeaua a fost importantă în media,

pentru că mă lasă să mă conectez cu oamenii.

Nu este uimitor?

Prin așa ceva, mă conectez cu oameni.

Iar modul în care am făcut-o

este foarte variat.

De exemplu, am convins oamenii să-și îmbrace aspiratoarele.

(Râsete)

Am conceput proiecte cum ar fi "Sandwich-ul cu Pământ",

în care le cer oamenilor

să încerce să plaseze simultan

două felii de pâine

perfect opuse una celeilalte pe Pământ.

Așa că oamenii au început să pună pâine pe jos în semn de omagiu,

iar în cele din urmă o echipă a reusit să o facă

între Noua Zeelandă și Spania.

Este incredibil. Filmul este online.

Am conectat oameni în proiecte

gen YoungmeNowme [EuTânar-EuAcum] de exemplu.

În YoungmeNowme, publicul a fost rugat

să găsească o poză de-a lor din copilărie

și să o reproducă înlocuind personajele cu adulți.

(Râsete)

Aceasta este aceeași persoană,

în poza de sus, James, în poza de jos, Jennifer.

Subtil.

Acesta a fost un cadou de Ziua Mamei.

(Râsete)

Înfiorător de-a dreptul.

(Aplauze)

(Râsete)

Poza mea favorită, pe care nu am putut-o găsi,

este o poză cu o femeie de aproximativ 30 de ani

cu un bebeluș în brațe,

iar poza următoare este un bărbat de 110 kg

cu o doamnă în vârstă, micuță, uitându-se peste umărul lui.

Acest proiect însă a schimbat modul

în care mă gândeam la conectarea cu alți oameni.

Acest proiect se numește Ray.

S-a întâmplat să primesc această secvență audio

și habar nu aveam cine a creat-o.

Cineva mi-a zis: "Trebuie să asculți asta".

Și iată ce am primit.

Înregistrare: Bună, mă numesc Ray,

și ieri m-a sunat fiica mea

pentru că era foarte stresată

din cauza unor lucruri care se întâmplau la locul ei de muncă

lucruri pe care ea le considera incorecte.

Fiind foarte afectată, m-a sunat ca să o consolez,

însă nu am prea știut ce să îi spun,

pentru că avem de-a face cu multe rele în societatea noastră.

Așa că am ajuns să scriu acest cântec doar pentru ea,

ca să îi ofer un pic de încurajare

pentru a face față stresului și presiunilor de la slujbă.

Și m-am gandit să îl pun și pe Internet

pentru toţi angajații afectați de stres

să vă ajut să faceți față lucrurilor de care vă loviți la slujbă.

Iată cum sună cântecul.

♫ Îmi vine să pocnesc pe cineva ♫

♫ Ooo, îmi vine să pocnesc pe cineva ♫

♫ Ooo, și dacă nu mă lași în pace, ♫

♫ va trebui să mă trimiți acasă ♫

♫ Pentru că îmi vine să pocnesc pe cineva ♫

Acum poate că nu veți putea cânta așa ceva cu voce tare,

dar puteți să o fredonați pentru dumneavoastră, că știți care sunt cuvintele.

Și lăsați-o să vă dea putere pentru momentele următoare la locul vostru de muncă.

În regulă. Fiți puternici. Pace.

Ze Frank: Așa, da.

Nu, nu, ssst. Trebuie să mergem repede mai departe.

Deci am fost afectat profund de asta.

Este incredibil. Asta înseamnă conectare, corect?

Asta a fost, de la distanță,

realizând că cineva simțea ceva,

dorind să îi atingă într-un mod anume,

folosindu-se de media ca să facă asta, punând totul online

și realizând că impactul este mult mai mare.

Asta era incredibil. Așa ceva doream să fac.

Așa că primul lucru la care m-am gândit a fost că trebuie să îi mulțumim.

Și mi-am rugat cititorii, le-am spus, "Ascultați această secvență audio.

Trebuie să o remixăm. Are o voce grozavă.

De fapt, e în Si-bemol.

Și trebuie să facem ceva cu ea."

Sute de remixuri au venit înapoi, multe încercări diferite.

Una în special a ieșit în evidență.

A fost făcută de un tip pe nume Goose.

Remix: ♫ Îmi vine să pocnesc pe cineva ♫

♫ Ooo, îmi vine să pocnesc pe cineva ♫

♫ Ooo, și dacă nu mă lași în pace ♫

♫ va trebui să mă trimiți acasă ♫

♫ pentru că îmi vine să pocnesc pe cineva ♫

♫ Îmi vine să ... ♫

ZF: Nemaipomenit. Deci, era incredibil.

Cântecul acesta... (Aplauze) Vă mulțumesc.

Deci, cântecul acesta, mi-a zis cineva că l-a auzit la un meci de baseball

în Kansas City.

În cele din urmă,

a fost unul din cele mai descărcate

de pe multe site-uri de ascultat muzică.

Așa că am zis: "Hai să punem totul la un loc într-un album."

Iar publicul s-a mobilizat, și împreună au creat o copertă pentru album.

Și am spus: "Dacă puneți totul aici, o să i-l livrez eu lui,

cu condiția să aflați cine este această persoană",

pentru că tot ce știam era numele său, Ray,

și această mică piesă muzicală

și faptul că fiica sa era suparată.

După două săptămani, l-au găsit.

Am primit un email care spunea:

"Bună, sunt Ray.

Am auzit că m-ai căutat."

(Râsete)

Iar eu am răspuns: "Da, Ray.

Ultimele două săptămani au fost interesante".

Așa că am zburat până la St. Louis

și l-am intalnit pe Ray,

care este preot.

(Râsete)

Printre altele.

În orice caz,

îmi aminteşte de asta,

care e un semn pe care îl puteți vedea în Amsterdam la orice colț de stradă.

Și este un fel de metaforă a lumii virtuale pentru mine.

Mă uit la această poză, și se pare că el este foarte interesat

de ce se întâmplă cu acel buton,

dar nu pare să fie interesat așa de mult să treacă strada.

(Râsete)

Și mă duce cu gândul la asta.

La colțuri de stradă peste tot în lume, oamenii se uită la telefoanele lor mobile,

și este ușor de considerat totul ca

fiind un fel de trend de prost gust

în cultura umană.

Adevărul este însă că

viața se trăiește acolo.

Când ei zâmbesc --

este adevărat, ați văzut oameni oprindu-se --

dintr-o dată, viața este trăită acolo,

undeva în acea rețea deasă și ciudată.

Și asta este totul, nu-i așa, să simți și să fii înțeles.

Este forța fundamentală

pe care o dorim cu toții.

Putem construi tot felul de medii

să facem totul un pic mai ușor,

dar în cele din urmă, ce încercăm să facem

este să ne conectăm cu adevărat cu ceilalți.

Iar asta nu se va întâmpla întotdeauna doar în spații fizice.

Va avea loc de acum încolo și în spații virtuale,

și va trebui să devenim mai buni la cum să facem așa ceva.

Mă gândesc că, din toți oamenii care dezvoltă această tehnologie în rețea,

mulți dintre ei nu se descurcă prea bine

la stabilirea de relații cu alți oameni.

Asta este ceva în genul lucrurilor pe care obișnuiam să le fac

în clasa a treia.

(Râsete)

Așa că iată o serie de proiecte

de-a lungul ultimilor ani

în care am fost inspirat încercând să descopăr

cum se poate stabili cu adevărat o relație apropiată.

Câteodată sunt lucruri foarte, foarte simple.

"O Plimbare din Copilărie", care este un proiect

în care îi rog pe oameni să își amintească un drum

pe care obișnuiau să îl parcurgă zi de zi în copilărie,

un drum neînsemnat,

în genul mersului până la stația de autobuz, sau până la casa vecinului,

și să parcurgă acel drum în Google Streetview.

Și vă promit,

dacă faceți acel drum în Google Streetview,

ajungeți la un punct

în care o amintire revine

și vă lovește dintr-o dată.

Și am adunat acele momente --

pozele din Google Streetview

și amintirile asociate.

"Discuția noastră a început cu mine spunând: 'Sunt plictisit'

și cu ea replicând: 'Eu când sunt plictisită, mănânc covrigi'

Îmi amintesc asta în mod particular pentru că se întâmpla des."

"Chiar după ce mi-a spus mie și fratelui meu

că se va despărți de mama,

îmi amintesc că am mers la magazinul din colț

și am cumpărat o cola de cireșe".

"Au folosit secvențe din filmul morbid,

un prim-plan cu pantofii lui Chad în mijlocul autostrăzii.

Presupun că pantofii i-au sărit în momentul în care a fost lovit.

Dormise la mine acasă odată, și și-a uitat perna la noi.

Scria "Chad" cu carioca pe ea.

A murit la multă vreme după ce și-a uitat perna la noi acasă,

dar nu am reușit niciodată să i-o înapoiem".

Câteodată sunt un pic mai abstracte.

Acesta este "Pain Pack" [Pachetul de durere].

Imediat după 11 septembrie, anul trecut,

mă gândeam la durere și la cum scăpăm de ea,

la modul în care o eliminăm din corpurile noastre.

Și ce am făcut, am deschis această linie telefonică,

unde oamenii pot lăsa mesaje vocale cu durerile lor,

nu neapărat legate de acel eveniment.

Iar oamenii au sunat și au lăsat mesaje de genul următor.

Înregistrare: OK, uite aici ceva.

Nu sunt singură,

și sunt iubită.

Sunt cu adevărat norocoasă.

Dar câteodată mă simt însingurată.

Iar când mă simt așa

chiar și cel mai mic gest de atenție

mă poate face să plâng.

Cum ar fi oamenii de la magazin

care îmi spun "Să aveți o zi bună",

când se uită din întâmplare în ochii mei.

ZF: Și ce am facut, am luat aceste mesaje vocale,

și cu permisiunea lor, le-am convertit în MP3-uri

și le-am distribuit unor editori de sunet

care au creat aceste sunete scurte

folosind doar acele mesaje.

Iar acele sunete au fost distribuite unor DJ

care au făcut sute de cântece

folosind acest material drept sursă.

(Muzică)

Nu avem timp să ascultăm prea mult acum.

Puteţi să o accesați însă online.

"De la 52 la 48 cu dragoste"

a fost un proiect în timpul ultimei campanii electorale,

în care atât McCain, cât și Obama,

în discursurile lor după alegeri, au vorbit despre reconciliere,

iar eu m-am întrebat "Cum naiba

arată așa ceva?"

Așa că m-am gândit "Hai să încercăm.

Hai să punem oameni să țină pancarte despre reconciliere".

Și așa au apărut niște lucruri destul de drăguțe.

"Eu am votat albastru. Eu am votat roșu.

Împreună, pentru viitorul nostru".

Astea sunt lucruri foarte, foarte drăguțe, nu-i așa?

Unele au sosit de la partidul învingător.

"Dragă 48, promit să te ascult, să lupt pentru tine, să te respect întotdeauna".

Altele au venit de la partidul care a pierdut alegerile.

"De la un 48 la un 52, urez conducerii partidului tău să fie la fel de elegantă ca tine,

deși mă îndoiesc că poate".

Adevărul este însă că odată ce asta a devenit populară,

câteva bloguri de dreapta și unele forumuri de discuții

au apreciat că este un pic condescendent,

ceea ce am putut remarca și eu.

Așa că am început să primesc grămezi de mesaje pline de ură,

chiar și amenințări cu moartea.

Iar un tip în special continua să îmi trimită mesaje groaznice,

și era îmbrăcat ca Batman.

Și-mi spunea: "Sunt îmbrăcat ca Batman ca să îmi ascund identitatea".

Asta ca să nu cred cumva că Batman cel real

avea ceva cu mine.

Lucru care m-a făcut să mă simt un pic mai bine.

Ceva de genul "Uff, nu e el".

Aşa că ce am făcut --

din păcate, țineam în mine toate aceste

experiențe groaznice și această durere,

și au început să mă toace psihic.

Și mi-am dat seama că protejam proiectul de așa ceva. Îl protejam.

Nu doream ca acest mic și special grup de fotografii

să fie atinse în vreun fel.

Așa că ce am făcut, am luat toate acele emailuri,

și am creat din ele ceva numit "Angrigami",

care era un șablon de origami

făcut din toate acele răutăți, din ură.

Și am rugat oamenii să îmi trimită lucruri frumoase

făcute din Angrigami.

(Râsete)

Dar acesta a fost momentul emoţional.

Unchiul unuia din cititorii mei a murit într-o zi,

iar el a ales să îl comemoreze cu o bucata de ură.

Este uimitor.

Ultimul lucru pe care vi-l voi prezenta este o serie de proiecte

numite "Cântece pe care le știi deja",

în care ideea era,

încercam să descopăr cum aș putea aborda

tipuri aparte de sentimente în cadrul unor proiecte de grup.

Iar unul dintre ele a fost destul de simplu.

Un tip a zis că fiica sa se speria noaptea

și m-a întrebat dacă aș putea scrie un cântec pentru ea, pentru fata lui.

Și i-am zis: "Desigur",

O să încerc să scriu o mantră pe care ea să și-o poată cânta singură

să se ajute să adoarmă.

Iar cântecul s-a numit "Înfricoșată".

(Video) ♫ Acesta este un cântec pe care îl cânt când mi-e frică de ceva ♫

♫ Nu știu de ce, dar mă ajută să îmi înving teama ♫

♫ Versurile cântecului mă ajută ♫

♫ Și cumva îmi înving teama ♫

♫ Cel puțin știu să-mi trăiesc viața ♫

♫ Încerc mereu în ciuda tuturor ♫

♫ Cel putin știu să-mi trăiesc viața ♫

♫ Încerc mereu în ciuda tuturor ♫

♫ Acesta este un cântec pe care îl cânt când mi-e frică de ceva ♫

OK, deci am scris acest cântec, da. Mulțumesc.

Iar partea frumoasă este că la un moment dat a trecut pe lângă camera fiicei sale,

iar ea chiar își cânta cântecul.

Iar eu mi-am zis: "Nemaipomenit. Asta-i nemaipomenit".

Iar apoi am primit acest email. Povestea este un pic mai lungă.

Și nu am prea mult timp.

Dar ideea era că la un moment dat

am făcut un proiect numit "Eu în locul tău pe Facebook",

unde am vrut să văd cum ar fi

să trăiesc ca o altă persoană.

Așa că am cerut oamenilor să îmi trimită numele de utilizator și parolele lor.

Și am primit în jur de 30 în jumătate de oră.

Așa că am încheiat partea respectivă.

Și am ales două persoane

și le-am cerut să îmi trimită descrieri

despre cum să mă port ca ei pe Facebook.

Una mi-a trimis o descriere foarte detaliată.

Cealaltă nu mi-a trimis nimic.

Iar persoana care nu mi-a trimis, se pare,

tocmai se mutase într-un oraș nou și începuse o slujba nouă.

Așa că, știți, oamenii îmi scriau și mă întrebau: "Cum e la noua slujbă?"

Iar eu le spuneam: "Habar n-am.

Nici nu știam că am așa ceva".

În orice caz, aceeași persoana, Laura,

mi-a trimis un email la scurt timp dupa terminarea proiectului.

Și m-am simțit prost pentru că nu făcusem o treabă bună.

Și mi-a scris: "Sunt foarte îngrijorată, tocmai m-am mutat într-un oraș nou, am o slujbă nouă,

și sufăr enorm de anxietate".

Și cum ascultase cântecul "Înfricoșată", se întreba dacă nu aș putea face ceva.

Și am întrebat-o: "Cum te simți în momentele respective?"

Și mi-a scris foarte descriptiv

cum este să simți o asemenea anxietate.

Și iată ce am decis să fac.

Am zis: "OK, o să mă gândesc".

Așa că pe tăcute în fundal, am început să trimit oamenilor asta.

(Audio) ♫ Hei ♫

♫ Te simți bine ♫

♫ Îți va fi bine ♫

Și am rugat oamenii

dacă aveau posibilitatea să se înregistreze,

să cânte acest cântecel cu căștile pe urechi,

ca să le pot primi apoi vocile.

Și iată cam ce am primit înapoi.

Înregistrare: ♫ Hei ♫

♫ Te simți bine ♫

♫ Îți va fi bine ♫

ZF: Iar asta este una din cele care sună bine, pe bune.

Dar partea uimitoare este că, pe măsură ce primeam din ce în ce mai multe,

dintr-o dată m-am trezit că aveam 30-40 de voci de peste tot din lume.

Și când le pui împreună pe toate, ceva magic se întâmplă,

ceva absolut incredibil are loc,

și dintr-o dată am obtinut un cor de peste tot din lume.

Și ceea ce a fost și mai frumos, în timp ce puneam eu toate astea la un loc,

Laura mi-a trimis încă un email, pentru că trecuse o lună bună de la cel inițial.

Și mi-a scris: "Știu că ai uitat de mine.

Voiam doar să îți mulțumesc pentru că m-ai băgat în seamă".

Și după câteva zile i-am trimis asta:

(Audio) ♫ Chiar acum, mă simt ca și cum am uitat să aprind lumina ♫

♫ Iar lucrurile care arătau atât de bine ieri ♫

♫ sunt acum doar în nuanțe de gri ♫

♫ Și parcă lumea întreagă se învârte ♫

♫ În timp ce eu stau nemișcat ♫

♫ Sau poate eu mă învârt, nu-mi dau seama ♫

♫ Iar apoi tu spui ♫

♫ Hei ♫

♫ Te simți bine ♫

♫ Îți va fi bine ♫

♫ Trage doar niște aer în piept ♫

♫ Și cântă versurile acum ♫

♫ Hei ♫

♫ Te simți bine ♫

♫ Îți va fi bine ♫

♫ Trage doar niște aer în piept ♫

♫ Toată lumea cântă acum ♫

♫ Hei ♫

♫ Te simți bine ♫

♫ Îți va fi bine ♫

♫ Trage doar niște aer în piept ♫

♫ Hei ♫

♫ Te simți bine ♫

♫ Îți va fi bine ♫

♫ Trage doar niște aer în piept ♫

♫ Hei ♫

♫ Te simți bine ♫

♫ Îți va fi bine ♫

♫ Trage doar aer în piept ♫

Vă mulțumesc.

(Aplauze)