Britta Riley: O grădină în apartamentul meu

Britta Riley a dorit să îşi cultive propria hrană (în micul ei apartament). Aşa că, împreună cu prietenii ei, a dezvoltat un sistem care să-i permită să cultive plante în sticle de plastic folosite - cercetând, testând şi reglând sistemul cu ajutorul social media, încercând multe variante simultan şi ajungând rapid la sistemul optim. Se poate numi DIY distribuit. Iar rezultatele? Delicioase.

Eu, ca mulţi dintre voi,

sunt unul din cele 2 miliarde de pământeni

care trăiesc în oraşe.

Şi sunt zile - nu ştiu despre voi -

dar sunt zile în care simt palpabil

cât de mult mă bazez pe alţi oameni

pentru aproape tot din viaţa mea.

Şi în unele zile, asta poate fi puţin înspăimântător.

Dar sunt aici azi pentru a vă prezenta

modul în care aceeaşi interdependenţă

e de fapt o infrastructură socială extrem de puternică

pe care o putem exploata

pentru a ajuta vindecarea unor probleme civice profunde,

dacă aplicăm colaborarea de tip open-source.

Acum câţiva ani

am citit un articol scris de jurnalistul Michael Pollan de la New York Times

care pleda pentru cultivarea măcar a unei părţi din prorpia hrană

ca fiind unul din cele mai bune lucruri

pe care le putem face pentru mediu.

La vremea când citeam asta,

era în mijlocul iernii

şi nu aveam loc pentru o mulţime de răsaduri

în apartamentul meu din New York.

Aşa că m-am mulțumit

să citesc următorul număr din revista Wired

pentru a afla cum vor rezolva experţii

toate aceste probleme pentru noi în viitor.

Dar chiar asta era ideea centrală

pe care o susţinea Michael Pollan în articolul său -

şi anume că exact atunci când transferăm

specialiştilor responsabilitatea pentru toate aceste lucruri

creăm tipul de probleme

pe care le vedem în sistemul alimentaţiei.

Aşa că, din întâmplare ştiu câte ceva din profesia mea

despre cum utilizează NASA metoda hidroponică

pentru a cultiva hrană în spaţiu.

Se pot obţine rezultate nutriţionale optime

prin expunerea la un sol lichid de înaltă calitate

a rădăcinilor plantelor.

Pentru o plantă

apartamentul meu trebuie că e

tot atât de străin ca spaţiul extraterestru.

Dar pot oferi lumină naturală

şi control climatic tot anul.

Derulând înaine doi ani:

avem acum ferme de fereastră,

platforme hidroponice verticale

pentru cultivarea hranei în interior.

Funcţionează cu ajutorul unei pompe, la bază,

care trimite periodic lichid hrănitor la vârf,

care se prelinge apoi prin sistemul de rădăcini al plantelor

suspendate în granule de argilă -

deci nu implică răsaduri de pământ.

Lumina şi temperatura variază

în funcţie de microclimatul fiecărei ferestre,

aşa că o fermă de fereastră

are nevoie de un fermier

care să decidă

ce fel de culturi va alege pentru ferma sa,

şi dacă va hrăni plantele organic.

La momentul respectiv o fermă de fereastră era doar

o idee tehnică complexă

care urma să necesite multă testare.

Mi-am dorit mult să fie un proiect deschis,

pentru că hidroponica în prezent

e pe cale să devină rapid un domeniu brevetat

în Statele Unite

cu potențial să devină

o altă zonă ca Monsanto,

unde avem multă proprietate intelectuală corporativă

stând în calea hranei populației.

Aşa că am decis ca, în loc să creez un produs,

mai bine să deschid această opțiune

unui număr mare de co-dezvoltatori.

Primele sisteme pe care le-am creat au funcţionat oarecum.

Am putut cultiva cam o salată pe săptămână

într-o fereastră tipică a unui apartament newyorkez.

Şi am putut cultiva roşii cherry,

castraveţi, tot felul de lucruri.

Dar primele sisteme

erau maşinării zgomotoase ce pierdeau lichid şi consumau mult,

cu care Martha Stewart sigur n-ar fi fost de acord.

(Râsete)

Pentru a implica mai mulţi co-dezvoltatori,

am creat un site de social media

pe care am publicat proiectele,

am explicat cum funcţionează,

şi am mers chiar atât de departe

până la a indica toate defectele acestor sisteme.

Apoi am invitat oameni din toată lumea

să le construiască şi să experimenteze împreună cu noi.

Aşa că acum pe acest website

avem 18.000 de oameni.

Şi avem ferme de fereastră

în toată lumea.

Ce facem noi

e ceea ce NASA sau o mare corporaţie

ar numi cercetare şi dezvoltare.

dar noi o numim cercetare

şi dezvoltare prin forţe proprii.

De exemplu,

Jackson ni s-a alăturat şi a sugerat

să folosim pompe de aer, nu de apă.

Au trebuit construite multe sisteme pentru a le perfecta,

dar odată finisate,

am redus la jumătate amprenta de carbon.

Tony din Chicago s-a apucat de experimente de cultivare,

ca mulți alţi fermieri de fereastră,

şi a reuşit să obțină căpşuni proaspete

nouă luni pe an în condiţii de iluminat scăzut

doar prin schimbarea nutrienţilor organici.

Iar fermieri de fereastră din Finlanda

şi-au adaptat fermele de fereastră

pentru zilele întunecoase ale iernii finlandeze

prin dotare suplimentară cu becuri LED

pe care acum le fac open source şi parte din proiect.

Deci fermele de fereastră au evoluat

printr-un proces rapid de diversificare

asemănător programelor de calculator.

Şi ca în orice proiect open-source,

beneficiul real este îngemănarea

dintre contingențele distinctive

ale persoanelor ce îşi adaptează sistemele

la condițiile lor specifice

şi la preocupările universale.

Aşa că eu și echipa mea de bază

ne putem concentra pe îmbunătăţirile

de care beneficiază toată lumea.

Putem astfel adresa şi nevoile nou-veniţilor.

Aşa că voi, cei care meşteriţi singuri -

noi furnizăm gratuit instrucţiuni foarte bine testate

astfel ca oricine, oriunde în lume,

să poată construi aceste sisteme gratuit.

E în lucru un proces de brevetare al acestor sisteme,

deţinut de comunitate.

Iar pentru a finanţa proiectul,

devenim parteneri pentru crearea produselor

pe care ulterior le vindem şcolilor şi indivizilor

care nu au timp să-şi construiască propriile sisteme.

În cadrul comunităţii noastre

a apărut un anume consens,

în care e mai bine să testezi,

sprijinind ideea altcuiva,

decât să fii doar tipul cu ideea.

Din acest proiect obținem

sprijin pentru munca noastră,

dar şi experienţa de a contribui efectiv

la mişcarea pentru mediu

altfel decât doar a schimba becurile.

Dar cred că Eileen exprimă cel mai bine,

ce câștigîm din asta

e bucuria colaborării.

Ea exprimă aici ce simți

văzând pe cineva pe cealaltă parte a Pământului

că ia ideea ta, construieşte pornind de la ea

şi apoi îţi mulţumeşte pentru contribuţie.

Dacă vrem cu adevărat să vedem acea schimbare majoră în comportamentul consumatorului

despre care tot vorbim,

preocupaţi fiind de mediu şi hrană,

poate trebuie să abandonăm termenul "consumator"

şi să-i susţinem pe cei ce fac ceva.

Proiectele open-source tind să aibă o impulsionare proprie.

Suntem martorii faptului că proiectul nostru

a depăşit faza fermelor de fereastră şi a LED-urilor

către panouri solare şi sisteme aquaponice.

Şi avem la bază inovaţiile

generaţiilor ce ne-au premers.

Şi privim în viitor spre generaţii

care au nevoie ca noi să ne reutilăm vieţile acum.

Aşa că vă invităm să veniţi alături de noi

în redescoperirea valorii

cetăţenilor uniți,

şi să declarăm

că suntem cu toţii încă pionieri.

(Aplauze)