Peter van Uhm: De ce am ales armata

Peter van Uhm este şeful Apărării din Olanda, dar acest lucru nu înseamnă că susţine războiul. La TEDxAmsterdam, el arată cum iubirea pentru pace i-a modelat cariera - nu dorinţa de a vărsa sânge - şi de ce avem nevoie de armată dacă dorim pacea.

În calitate de comandant suprem

al armatei Olandei,

cu trupe staționate în toată lumea,

sunt onorat

să mă aflu aici.

Când privesc în jur,

în această sală,

văd un public foarte special.

Datorită vouă

am acceptat invitația

de a veni aici azi.

Când privesc în jur,

văd oameni

care vor să facă

în așa fel încât

lumea să fie un loc mai bun.

Ei efectuează cercetări științifice inovatoare,

creează lucrări de artă impresionante,

scriu articole critice

sau cărți minunate,

pornesc afaceri sustenabile.

Cu toții ați ales

propriile voastre căi

pentru a vă îndeplini misiunea

de a crea o lume mai bună.

Unii au ales

microscopul.

Alții, dansul sau pictura

sau muzica pe care tocmai am ascultat-o.

Alții au ales penița.

Alții lucrează prin intermediul banilor.

Doamnelor și domnilor,

eu am făcut altă alegere.

Mulțumesc!

Doamnelor și domnilor -

(Râsete)

(Aplauze)

vă împărtășesc țelurile.

Am aceleași țeluri

ca ante-vorbitorii mei.

Nu am ales

penița,

pensula sau camera.

Am ales acest instrument.

Am ales o armă.

Pe dvs., o armă

aflată atât de aproape

vă poate neliniști.

Poate chiar vă înspăimântă.

O armă adevărată,

aflată la câțiva metri distanță.

Să ne oprim pentru o clipă

și să simțim neliniștea.

O puteți chiar auzi.

Să ne bucurăm

că probabil majoritatea dintre dvs.

nu au stat în preajma unei arme.

Înseamnă că

Olanda e o țară pașnică.

Olanda nu e în război.

Înseamnă că nu e nevoie de soldați

care să patruleze pe străzi.

Armele nu fac parte din viața noastră.

În multe țări,

lucrurile stau altfel.

În multe țări, armele

sunt îndreptate împotriva oamenilor.

Sunt oprimați.

Sunt intimidați

de dictaturi militare,

de teroriști,

de infractori.

Armele pot face mult rău.

Ele cauzează

multă durere.

Atunci de ce stau în fața dvs.

cu această armă?

De ce am ales o armă

ca instrument?

Azi vă voi spune de ce.

Azi vreau să vă spun

de ce am ales o armă

ca să creez o lume mai bună.

Și doresc să vă spun

cum mă poate ajuta arma aceasta.

Povestea mea începe

în orașul Nijmegen,

în estul Olandei,

orașul meu natal.

Tatăl meu,

era un brutar muncitor.

Când își termina munca în brutărie

ne spunea adesea povești mie și fraților mei.

De multe ori,

îmi spunea povestea pe care vă voi împărtăși-o imediat -

ce s-a întâmplat

când a fost înrolat

în forțele armate olandeze

la începutul celui de al Doilea Război Mondial.

Naziștii invadaseră Olanda.

Planurile diabolice erau clare.

Vroiau să conducă

prin represiune.

Diplomația nu i-a putut opri pe germani.

Rămânea doar forța brută.

Era ultima noastră soluție.

Tata era acolo

pentru a o furniza.

Fiind fiu de fermier,

știa să vâneze

și ochea excelent.

Când țintea,

nu rata niciodată.

În acest moment decisiv din istoria Olandei,

tata a fost poziționat

pe malul râului Waal,

în apropiere de Nijmegen.

Îi vedea clar pe soldații germani

care veneau să ocupe o țară liberă,

țara lui,

țara noastră.

A tras. Nu s-a întâmplat nimic.

A tras iar.

Niciun german n-a căzut.

Tatălui meu i se dăduse

o armă veche,

care nici nu putea trage

până pe malul opus.

Trupele lui Hitler avansau

și tata nu putea face nimic.

Până în ziua morții sale,

a fost frustrat că a ratat ținta.

Ar fi putut face ceva.

Dar cu o armă veche,

nici cel mai bun lunetist din armată

nu ar fi putut ochi.

Povestea mi-a rămas în minte.

În liceu,

am fost fascinat de poveștile

soldaților aliați -

care au părăsit siguranța propriilor case

și și-au riscat viețile

să elibereze o țară și niște oameni

pe care nu îi cunoșteau.

Mi-au eliberat orașul natal.

Atunci am decis

să intru în armată,

din respect și recunoștință

pentru acei soldați

care au venit să ne elibereze -

din conștientizarea faptului

că uneori doar o armă

poate sta

între bine și rău.

De aceea

am ales o armă -

nu ca să trag,

să ucid,

să distrug,

ci pentru a-i opri pe cei care fac rău,

să îi apăr pe cei vulnerabili,

să apăr valorile democrației,

libertatea de care ne bucurăm

de a vorbi aici,

în Amsterdam,

despre cum putem transforma lumea într-un loc mai bun.

Doamnelor și domnilor,

nu am venit aici

să glorific armele.

Nu îmi plac.

Odată ce s-a tras asupra ta,

îți dai repede seama că

o armă nu e un instrument macho

cu care să te lauzi.

Am venit aici

să vă spun cum putem folosi armele

ca instrumente ale păcii și stabilității.

Armele sunt instrumente vitale

pentru menținerea

păcii și stabilității.

Poate vi se pare contradictoriu.

Dar nu doar că am văzut asta cu ochii mei,

în timpul misiunilor din Liban,

Sarajevo și în calitate de

șef al Ministerului de Apărare olandez,

există statistici clare

care susțin asta.

Violența a scăzut dramatic

în ultimii 500 de ani.

În ciuda imaginilor

pe care le vedem zilnic la știri,

războaiele dintre țările dezvoltate

nu mai sunt ceva obișnuit.

Rata crimelor în Europa

a scăzut cu 30%

din Evul Mediu încoace.

Iar numărul războaielor civile și al represiunilor

a scăzut de la sfârșitul Războiului Rece încoace.

Statisticile arată că

trăim

într-o epocă relativ pașnică.

De ce?

De ce s-a diminuat violența?

Oare mintea umană s-a schimbat?

Discutam despre mintea umană de dimineață.

Oare ne-am pierdut tendințele animalice

de răzbunare,

ritualurile violente,

de furie pură?

Sau s-a întâmplat altceva?

În ultima sa carte,

Steven Pinker, profesor la Harvard -

și mulți alți gânditori înaintea lui -

au conchis că unul dintre factorii

care au contribuit la scăderea violenței

e răspândirea statului constituțional

și introducerea pe scară largă

a monopolului de statului

asupra folosirii legitime a violenței

prin intermediul unui guvern ales democratic,

prin controale și verificări

și printr-un sistem juridic independent.

Altfel spus, monopolul de stat

ține sub control

folosirea violenței.

Un astfel de monopol asupra violenței

reprezintă în primul rând

o garanție.

Anulează tendința

de înarmare

a grupurilor potențial ostile

din societățile noastre.

În al doilea rând, pedepsele

care depășesc avantajele folosirii violenței

înclină balanța și mai mult.

E mai profitabil

să te abții

decât să pornești un război.

Nonviolența începe să funcționeze

foarte bine.

Crește stabilitatea păcii.

Unde nu există conflict,

comerțul înflorește.

Comerțul e un alt stimul major

împotriva violenței -

creează interdependență reciprocă

și câștiguri de ambele părți.

Și când există câștig reciproc,

ambele părți ar pierde mai mult

decât ar câștiga

dacă ar porni la război.

Războiul nu mai e

cea mai bună soluție,

de aceea violența a scăzut.

Doamnelor și domnilor,

acesta e principiul din spatele

existenței forțelor armate.

Forțele armate

implementează monopolul de stat asupra violenței.

Facem asta într-un mod legitim,

doar după ce democrația

ne-a autorizat.

Această folosire

legitimă, controlată a armelor

a contribuit mult la reducerea

statisticilor legate de război,

de conflict și violență

din întraga lume.

Participarea la misiunile de pace

a condus la încheierea

multor războaie civile.

Soldații mei folosesc armele

drept instrumente ale păcii.

Tocmai de aceea statele eșuate

sunt atât de periculoase.

Statele eșuate

nu au un control legitim, democratic al forței.

Ele nu cunosc armele

ca instrumente ale păcii și stabilității.

De aceea, ele

pot angrena o întreagă regiune

în haos și conflict.

De aceea, răspândirea conceptului

de stat constituțional

e un aspect atât de important

al misiunilor noastre externe.

De aceea

încercăm să construim un sistem juridic

acum în Afganistan.

De aceea instruim polițiști,

judecători,

procurori din lumea întreagă.

De aceea -

și Olanda e unică în această privință -

constituția olandeză stipulează că

una din principalele sarcini

ale forțelor armate

e menținerea și promovarea

domniei legii la nivel internațional.

Doamnelor și domnilor,

privind această armă,

vedem

partea urâtă a minții umane.

În fiecare zi, sper

ca politicienii, diplomații,

lucrătorii pentru dezvoltare

să poată transforma conflictul

în pace

și amenințarea

în speranță.

Sper ca într-o zi

armatele să fie desființate

și oamenii să găsească o cale să coabiteze

fără violență și opresiune.

Dar până vine acea zi,

trebuie să găsim un echilibru

între eșecurile omenești

și idealuri.

Până atunci,

stau alături de tatăl meu

care a încercat să împuște naziști

cu un pistol vechi.

Stau alături de soldații mei,

pregătiți să își riște viețile

pentru o lume mai puțin violentă.

Stau alături de acest soldat

care și-a pierdut parțial auzul

și a suferit leziuni permanente la picior

când a fost lovită de o rachetă

într-o misiune în Afganistan.

Doamnelor și domnilor,

până va veni ziua

în care vom lăsa deoparte armele,

sper că sunteți de acord

că pacea și stabilitatea

costă.

E nevoie de efort,

adesea în spatele cortinei.

E nevoie de echipamente bune

și de soldați dedicați, bine antrenați.

Sper că veți susține eforturile

forțelor noastre armate

de a antrena soldați

precum acest tânăr căpitan

și de a-i furniza o armă bună,

nu ca arma dată tatălui meu.

Sper că îi veți susține pe soldații noștri

când sunt în misiune,

când se întorc acasă,

când sunt răniți

și au nevoie de ajutor.

Ei își riscă viețile

pentru noi, pentru voi

și nu putem să îi dezamăgim.

Sper că îmi veți respecta soldații,

pe acest soldat, cu această armă.

Fiindcă ea doreșta ca lumea să fie mai bună,

şi contribuie activ

la acest lucru,

ca noi toți, cei de față.

Vă mulțumesc!

(Aplauze)