Motivele surprinzătoare pentru care animalele „fac pe mortul” - Tierney Thys

Vizitați pagina Patreon: https://www.patreon.com/teded

Vizionați lecția completă: https://ed.ted.com/lessons/the-surprising-reasons-animals-play-dead-tierney-thys

De la lemuri la șopârle, furnici la amfibieni, rechini la găini, sute de animale „fac pe mortul” ca tactică de supraviețuire. Dar cum și de ce fac animalele asta? Tierney Thys explică cum acest comportament curios, cunoscut ca imobilitate tonică sau IT pe scurt, poate fi folosit pentru apărare sau atac.

Lecție de Tierney Thys, animație de Stretch Films Inc.

Mulțumim mult pentru suportul de pe Patreon! Fără voi acest video nu ar fi fost posibil!

Imaginează-ți că ești atacat
de un prădător feroce.

Fără vreo șansă de scăpare,

faci ce ar face orice oposum curajos
care se respectă:

te faci ghem, intri într-o stare imobilă
numită catatonie,

îți scoți limba,

salivezi

și emani un lichid cu miros respingător
din glandele anale.

Dezgustat, atacatorul îți dă drumul,

decide că nu ești cina pe care și-o dorea

și pleacă.

După 10 minute, te trezești la viață
și hoinărești fericit în continuare.

De la lemuri la șopârle,

de la furnici la amfibieni,

de la rechini la găini,

sute de animale „fac pe mortul”
ca tactică de supraviețuire.

Denumită „a face pe oposumul”
după actorul său celebru,

a simula moartea se numește și tanatoză.

Provine de la Thanatos,
zeul morții din Grecia Antică.

Dar majoritatea oamenilor de știință
o numesc imobilitate tonică, sau IT.

Cum și de ce apare IT depinde de specie
și de situație.

Emanarea duhorii și pozițiile stranii
sunt comune și joacă un rol important.

Alte animale își sacrifică vecinii:

prepelițele care stau pe loc
în timp ce familia lor fuge bezmetică

au mai mari șanse de supraviețuire
atunci când sunt urmărite de o pisică.

Apropo de pisici, mamele feline
pot ciupi ceafa puilor,

inducând o altă stare de imobilitate
numită clipnoză.

Astfel, își ține puii tăcuți
și ușor de transportat.

Majoritatea mecanismelor fiziologice
care stau la baza acestui teatru

își au originea
în sistemul nervos parasimpatic,

cunoscut în special pentru controlarea
ciclurilor de odihnă și digestie.

În cazul oposumilor,

sistemul nervos parasimpatic cauzează
scăderea ritmului inimii cu aproape 50%,

a respirației cu o treime,

și a temperaturii corpului cu peste
jumătate grad Celsius timp de o oră.

Neurotransmițătorul dopamină
își are și el rolul.

Gândacii de făină cu un nivel scăzut
de dopamină se prefac morți mai des

decât cei cu nivel ridicat,

și orice blochează receptorii
de dopamină poate prelungi catatonia.

Dar menținerea acestui șiretlic nu e ușor.

Interpreții observă
constant împrejurimile,

pentru a afla când se pot ridica
în siguranță.

Găinile, de exemplu, pot simți
când sunt privite de prădătorilor.

Cercetătorii știu asta
deoarece când au folosit

un vultur împăiat într-un experiment,

găinile ieșeau mai repede din catatonie

dacă ochii vulturului
erau orientați în altă direcție.

Alte animale folosesc IT
și pentru alte scopuri decât apărare.

Când peștele cichlid e flămând,

se scufundă pe fundul lacului
și rămâne nemișcat,

iar culorile neuniforme îl aseamănă
cu un cadavru în descompunere.

Dacă un mic saprofag vine să investigheze,
farsorul îl atacă.

Unele animale își înscenează moartea
ca parte a unei strategii sexuale.

Păianjenii araneomorfi masculi oferă
insecte îmbrăcate în pânză drept cadou,

cu scopul de a atrage femelele.

Dar aceste femele sunt recunoscute pentru
obiceiul de a devora masculii amorezi.

Prefăcându-se morți cât timp femela
își devorează avidă gustarea,

masculii pot învia cu grijă,

sporindu-și șansele de a se împerechea.

Deci, IT poate fi de folos unui animal,
cât timp nu i se cunoaște secretul.

Orcile californiene pot răsturna
rechinii albi mai tineri,

inducându-i în IT atât de mult timp
încât rechinii imobilizați,

care trebuie să se miște
pentru a respira, se sufocă.

Și oamenii pot induce rechinii în IT.

Prin mângâierea botului senzitiv electric
al rechinului

și întorcându-l cu blândețe,

cercetătorii pot induce starea de IT
care să dureze și 15 minute.

E destul timp să insereze marcaje,

să scoată cârlige

și chiar să facă operații.

Totuși, există riscuri:

IT poate periclita respirația și induce
hiperglicemia, ca semn al stresului.

Deci aceasta tehnică ar trebui folosită
doar când e necesar.

Oamenii pot avea IT când, de frică,
îngheață în timpul atacurilor violente.

Recunoașterea acestei forme străvechi
și involuntare de autoapărare

are efecte semnificative
în încercarea de a înțelege

de ce unele victime nu fug
sau nu se apără în fața pericolului.

Așadar, studierea IT la animale non-umane

nu doar că ne ajută să înțelegem mai bine
niște comportamente stranii,

ci și să înțelegem mai bine
răspunsurile noastre,

uneori contraintuitive,

la violență.