O zi din viața unui șaman peruvian - Gabriel Prieto

Vizionați lecția întreagă: https://ed.ted.com/lessons/a-day-in-the-life-of-an-ancient-peruvian-shaman-gabriel-prieto

E anul 1400 î.Hr., e o dimineață neobișnuit de calmă, iar acesta este unul dintre semnele tulburătoare pentru Quexo, șamanul satului. Sătenii trăiesc de pe urma mării, dar anul acesta nu mai bat vânturile. iar peștii s-au împuținat. A mai văzut asta înainte - singura lui speranță de a schimba cursul lucrurilor e printr-un ritual special. Gabriel Prieto conturează o zi din viața unui șaman peruvian.

Lecție de Gabriel Prieto, regizată de Globizco Studios.

La templul pescarului,
Quexo, șamanul satului,

se uită la ocean și se încruntă.

E o dimineață calmă, neobișnuit de calmă,

iar absența vântului e unul
dintre semnele tulburătoare.

E anul 1.400 î.Hr.

Satul lui Quexo e așezat în deșertul
prăfuit și fără de copaci

între falnicii Anzi și oceanul Pacific.

Sătenii trăiesc de pe urma mării,
cultivă trestie,

o usucă la soare
și o folosesc la construirea bărcilor.

Vara, în fiecare zi,

bărbații navighează cu ajutorul acestora
pentru a vâna rechini și alți pești,

în timp ce femeile culeg
crustacee și arici de mare.

Iarna, furtunile provoacă valuri uriașe,
care mătură neoprite vastul ocean

pentru a se sparge pe aceste țărmuri.

În cei mai mulți ani,
sătenii prind destul pește.

Dar anul acesta, nu mai bat vânturile,
iar peștii s-au împuținat.

Quexo a mai văzut asta înainte:

peștii dispar, apoi vin ploile violente,

cauzând viituri care dizolvă
cărămizile din noroi și distrug așezările.

Trebuie să oprească vremea rea
înainte să vină furtunile -

singura lui speranță e un ritual special
pe care-l plănuiește.

Quexo petrece mult mai puțin timp
navigând decât ceilalți săteni.

A devenit șaman după ce a văzut
un semn în mare într-o dimineață,

la fel ca tatăl și bunicul său.

În dimineața asta,

merge la muntele sacru, la răsărit.

Acolo, strânge cactus ceremonial
și ierburi precum „coada calului”,

„ochii șoricelului” și valeriană,
precum și hematit mineral.

În sat, toată lumea se pregătește
să plece

la un festival religios
care are loc la un templu.

Festivalul marchează, de obicei,
începutul sezonului bogat,

dar deoarece semnele indică furtuni,
Quexo nu se simte prea festiv.

Familii întregi călătoresc la festival,
unde stau pentru câteva zile.

Au împachetat alge, oase cioplite,
boluri, covoare din trestie

și alte bunuri pentru a face comerț
în piața din jurul templului.

Quexo examinează bunurile pentru a fi
sigur că totul e de cea mai bună calitate.

Aduce ierburile pe care le-a adunat
pentru a le da la schimb pentru cinabru,

un mineral care se găsește
în munții Anzi.

Are nevoie de cinabru pentru ritualul său
de alungare a furtunilor.

Pe la prânz, mărețul templu
se ridică din deșert.

Au venit oameni
de pe coastă și de la poalele muntelui.

Femeile se ocupă cu tranzacțiile,
ele caută bumbac și ceramică.

De obicei, bărbații nu au voie
să facă comerț,

dar șamanii sunt o excepție.

Deși Quexo e bărbat, în timpul ritualelor
devine jumătate bărbat, jumătate femeie,

iar ambiguitatea asta îi face rolul mult
mai flexibil și în afara ceremoniilor.

Quexo nu găsește cinabru la piață,

așa că merge la templul principal,

ferindu-se de copiii ce se joacă în piață.

Își pune portul ceremonial:
vopsea roșie pe față, cercei

și un colier din dinți de rechin
și vertebre.

Înăuntru, ceremoniile au început deja,

iar șamanii au băut
băutura sacră din cactus.

Mulți dintre ei sunt prietenii lui Quexo
de la festivalurile din anii trecuți,

dar nu-i vede pe șamanii din munți
care ar fi putut avea cinabru.

Începe să se panicheze.

Dacă șamanii din munți nu vin,
.

singura lui opțiune e să meargă el acolo.

E o călătorie periculoasă
care ar dura cinci zile,

nu poate pierde atât timp prețios.

Însă nu are de ales.

Refuză cactusul sacru
și pornește spre munți.

În timp ce se îndepărtează de așezământ,
vede un grup apropiindu-se.

I-a recunoscut pe munteni
după lamele lor.

Se duce direct la șaman.

Salutându-l pe fugă,
îi oferă hematit, alge uscate,

și scoici, să le mărunțească cu lime
și să le mestece cu frunze de cacao.

La schimb, celălalt șaman
îi dă prețiosul cinabru.

Ținând cheia ritualului în mână,

Quexo se întoarce acasă
la templul pescarului,

sperând să schimbe cursul lucrurilor.