Romanian subtítols

← Ce m-a învățat citirea lentă despre scris

Obtén el codi d'incrustació
34 llengües

Showing Revision 10 created 09/26/2019 by Mirel-Gabriel Alexa.

  1. A fost odată, demult, un Uriaș,
  2. un Uriaș egoist, a cărui grădină minunată
    era cea mai frumoasă din tot ținutul.
  3. Într-o seară, Uriașul a venit acasă
  4. și a găsit niște copii
    jucându-se în grădina lui,
  5. și s-a înfuriat.
  6. „Grădina mea este grădina mea!”
  7. a spus Uriașul.
  8. Și a construit în jurul ei un zid înalt.
  9. Autorul Oscar Wilde a scris povestea
    „Uriașul cel egoist” în 1888.

  10. Aproape o sută de ani mai târziu, Uriașul
    s-a mutat în copilăria mea, în Brooklyn
  11. și n-a mai plecat.
  12. Am fost crescută
    într-o familie religioasă,
  13. și am crescut citind
    atât Biblia cât și Coranul.
  14. Orele petrecute citind,
    atât religie cât și lecturi de recreere,
  15. au depășit cu mult orele
    de vizionat programe la televizor.
  16. În orice zi, ne puteai găsi
    pe frații mei și pe mine
  17. citind ghemuiți
    într-un colț al apartamentului,
  18. uneori nefericiți,
  19. fiindcă vara în New York City,
    hidrantul explodează,
  20. și spre marea noastră invidie,
    îi puteam auzi pe prietenii noștri
  21. jucându-se cu apa care țâșnea,
  22. bucuria lor imensă făcându-se simțită
    prin ferestrele noastre deschise.
  23. Dar am învățat că,
    pe măsură ce mă afund în lectură,
  24. cu cât aloc mai mult timp
    fiecărei propoziții,
  25. cu atât aud mai puțin
    zgomotul din lumea exterioară.
  26. Astfel, spre deosebire de frații mei,
    care citeau în viteză,
  27. eu citeam lent,
  28. foarte, foarte lent.
  29. Eram acel copil
    care urmărea cuvintele cu degetul,

  30. până când am fost dezvățată să fac asta;
    copiii mari nu citesc cu degetul.
  31. În clasa a treia, eram puși să stăm
    cu mâinile împreunate pe bancă,
  32. să le desfacem doar pentru a da pagina,
    apoi să revenim în aceeași poziție.
  33. Învățătoarea noastră nu era crudă.
  34. Erau anii '70,
  35. iar scopul era să ne facă să citim
    nu doar la nivelul nostru,
  36. ci mult mai avansat.
  37. Și mereu eram puși să citim mai repede.
  38. Dar în liniștea apartamentului meu,
    departe de privirea învățătoarei,
  39. urmăream cuvintele cu degetul.
  40. Și acel Uriaș egoist
    mi-a spus din nou povestea lui,
  41. cum se simțise trădat
    de copiii care i se strecurau în grădină,
  42. cum construise zidul înalt,
  43. care îi ținea pe copii afară,
  44. dar o iarnă cenușie
    a căzut peste grădina lui
  45. și a rămas acolo...
  46. De fiecare dată când reciteam
    învățam ceva nou
  47. despre pietrele de pe drum
    cu care trebuiau să se joace copiii
  48. când erau dați afară din grădină,
  49. despre gentilețea unui băiețel
    care a apărut într-o zi,
  50. și chiar despre Uriaș.
  51. Poate că nu erau chiar așa furioase
    cuvintele lui.
  52. Poate că erau o pledoarie pentru empatie,
  53. pentru înțelegere.
  54. „Grădina mea este grădina mea.”
  55. După mulți ani, am aflat
    de un scriitor numit John Gardner

  56. care numea asta „vis fictiv”
  57. sau „vis de ficțiune”,
  58. și am realizat că așa mă simțeam
    în acea carte,
  59. petrecând timpul cu personajele
    și cu lumea creată de autor
  60. în care eram invitată.
  61. Copil fiind, știam că poveștile
    erau menite să fie savurate,
  62. poveștile voiau să fie lente,
  63. și că unii autori petreceau luni,
    poate ani de zile, scriindu-le.
  64. Iar treaba mea ca cititor,
  65. mai ales ca cititor care dorea
    ca într-o zi să devină scriitor,
  66. era să respect acea poveste.
  67. Mult înainte de cablu sau internet
    sau chiar de telefon,

  68. erau oameni care împărtășeau idei
    și informații și amintiri prin povești.
  69. Este una din cele mai timpurii
    forme de conectare tehnologică.
  70. Era povestea a ceva mai bun
    de-a lungul Nilului
  71. care-i făcea pe egipteni să-l însoțească,
  72. povestea unui mod mai bun
    de păstrare a morților
  73. care a adus rămășițele lui Tutankamon
    în secolul XXI.
  74. Acum mai mult de două milioane de ani,
  75. când primii oameni
    făceau unelte de piatră,
  76. cineva trebuie să fi spus:
    „Cum ar fi dacă...?”
  77. Și altcineva și-a amintit povestea.
  78. Fie că au spus-o prin cuvinte,
    gesturi sau desene,
  79. a trecut mai departe, în amintire:
  80. fii atent și ascultă povestea.
  81. Lumea e tot mai gălăgioasă.

  82. Am trecut de la boxe portabile
  83. la Walkman, la CD playere,
  84. la iPod,
  85. la orice cântec dorim, oricând vrem.
  86. Am trecut de la patru canale
    de televiziune din copilăria mea
  87. la o infinitate de programe
    transmise prin cablu.
  88. Cu tehnologia care ne trimite
    tot mai repede în timp și spațiu,
  89. pare că vremea poveștilor
    este dată la o parte,
  90. adică chiar e scoasă din poveste.
  91. Dar chiar dacă atașamentul nostru
    față de povești se schimbă,
  92. sau capcanele care transformă cartea
    în audio sau Instagram sau Snapchat,
  93. trebuie să ne amintim
    urmărirea cuvintelor cu degetul.
  94. Amintiți-vă că acea poveste,
    indiferent în ce format,
  95. ne-a dus întotdeauna în locuri
    unde nu credeam că vom ajunge,
  96. ne-a prezentat oameni
    pe care nu credeam că-i vom cunoaște
  97. și ne-a arătat lumi
    la care nu am fi avut acces.
  98. În timp ce tehnologia
    se mișcă tot mai repede,
  99. eu sunt mulțumită cu ceva tot mai lent.
  100. Urmărind cuvintele cu degetul
    am ajuns să scriu cărți
  101. pentru oameni de toate vârstele,
  102. cărți care trebuie citite lent,
  103. care trebuie savurate.
  104. Dragostea mea de a privi lumea
    în profunzime și cu atenție,

  105. de a mă transpune
    pe mine însămi în ea, și făcând asta,
  106. de a vedea
    multiplele posibilități ale poveștii,
  107. s-a dovedit a fi un dar,
  108. fiindcă timpul pe îndelete
  109. m-a învățat ceva
    ce trebuia să știu despre scris.
  110. Iar scrisul m-a învățat
    tot ce trebuia să știu despre a crea lumi
  111. unde oamenii pot fi văzuți și auziți,
  112. unde experiențele lor pot fi acceptate,
  113. și unde povestea mea,
    citită sau auzită de altă persoană,
  114. le-a inspirat ceva
    ce a devenit o conexiune între noi,
  115. o conversație.
  116. Și nu despre asta este totul -
  117. să găsim o cale, la sfârșitul zilei,
    să nu ne simțim singuri în această lume,
  118. și o cale de a simți
    că am schimbat-o înainte de a o părăsi?
  119. De la piatră la ciocan, de la om la mumie,
  120. de la idee la poveste,
    și totul rămas în amintite.
  121. Uneori citim să înțelegem viitorul.

  122. Alteori citim să înțelegem trecutul.
  123. Citim să dispărem, să uităm
    de vremurile grele în care trăim,
  124. și citim să ne amintim
    de cei ce au fost înaintea noastră,
  125. și care au trăit vremuri mai grele.
  126. Eu scriu din aceleași motive.
  127. Înainte de a veni la Brooklyn, familia mea
    trăia în Greenville, Carolina de Sud,

  128. într-un cartier segregat numit Nicholtown.
  129. Toți de acolo eram descendenții unui popor
  130. căruia nu-i fusese permis
    să învețe să scrie sau să citească.
  131. Închipuiți-vă:
  132. pericolul de a înțelege
    cum literele formează cuvinte,
  133. pericolul cuvintelor în sine,
  134. al unui popor cu știință de carte
    și poveștile lui.
  135. Dar împotriva acestui pericol
    de a fi amenințat cu moartea
  136. pentru că păstram povestea,
  137. poveștile noastre n-au murit,
  138. fiindcă mai este încă o poveste
    sub aceasta.
  139. Și așa a fost dintotdeauna.
  140. Cât timp am comunicat,
  141. au existat straturi ale poveștii,
  142. povești sub povești și altele sub ele.
  143. Acesta este modul în care
    povestea continuă să supraviețuiască.
  144. Când am început să fac legătura
    dintre modul cum am învățat să scriu,

  145. modul cum am învățat să citesc
  146. și un popor aproape redus la tăcere,
  147. am realizat că povestea mea
    era mai mare, mai veche și mai profundă
  148. decât aș putea fi eu vreodată.
  149. Și din această cauză, ea va continua.
  150. Printre acești oameni aproape tăcuți

  151. erau unii care nu învățaseră niciodată
    să citească.
  152. Descendenții lor,
    acum generații ieșite din sclavie,
  153. dacă erau mai înstăriți
  154. merseseră la liceu,
    la facultate, și chiar mai sus.
  155. Unii, ca bunica și frații mei,
    păreau că s-au născut citind,
  156. ca și când istoria
    se ferise din drumul lor.
  157. Alții, ca mama mea,
    au sărit în vagonul Marii Migrații,
  158. care nu era tocmai un vagon,
  159. luându-și adio de la Sud.
  160. Dar iată povestea din poveste:

  161. cei care au plecat și cei care au rămas
  162. ducând cu ei istoria unei povești,
  163. erau conștienți de faptul că scrisul
    nu e singurul mod de a o păstra,
  164. știau că pot sta pe verandă
    încovoiați după o zi lungă
  165. depănând molcom
    o poveste pentru copiii lor.
  166. Ei știau că își pot cânta poveștile
    în arșiță, la cules de bumbac
  167. și cultivând tutun,
  168. știau că-și pot predica poveștile
    și că le pot coase în pături colorate,
  169. transformându-le pe cele mai dureroase
    în ceva amuzant,
  170. iar printre acele râsete,
    depănau povestea unei țări
  171. care a încercat iar și iar
  172. să le fure trupurile,
  173. spiritul
  174. și povestea.
  175. Copil fiind, am învățat să-mi imaginez
    un deget invizibil

  176. care mă purta de la un cuvânt la altul,
  177. de la o propoziție la alta,
  178. de la ignoranță la cunoaștere.
  179. Când tehnologia continuă s-o ia la fugă,

  180. eu continui să citesc lent,
  181. știind că respect munca autorului
  182. și puterea durabilă a poveștii.
  183. Citesc lent să acopăr zgomotul
  184. și să-mi amintesc de cei dinaintea mea,
  185. care au fost probabil primii oameni
    care au învățat să controleze focul
  186. și au încercuit noua putere
  187. a focului, luminii și căldurii.
  188. Citesc lent pentru a-mi aminti
    de Uriașul egoist,
  189. cum a dărâmat acel zid
  190. și i-a lăsat pe copii
    să alerge prin grădina lui.
  191. Citesc lent pentru a-i omagia pe strămoși,
  192. cărora nu le era deloc permis să citească.
  193. Și ei trebuie să fi avut cercuri de foc,
  194. vorbind în șoaptă despre visurile lor,
  195. despre speranțele lor, despre viitor.
  196. De fiecare dată când citim, scriem
    sau spunem o poveste,
  197. pășim în cercul lor,
  198. iar el rămâne intact.
  199. Și puterea poveștii continuă să trăiască.
  200. Vă mulțumesc!

  201. (Aplauze)