Geniul lingvistic al bebelușilor

La TEDxRainier, Patricia Kuhl împărtășește descoperiri uluitoare despre modul în care bebelușii învață o limbă după alta -- prin ascultarea oamenilor din jurul lor și prin crearea de ”statistici” despre sunetele pe care trebuie să le știe. Experimente elocvente de laborator (și scanări ale creierului) arată cum bebelușii de 6 luni folosesc metode sofisticate pentru a înțelege lumea în care trăiesc.

Vreau să vă uitaţi la acest copil.

Ce vă atrage sunt ochii ei

și pielea pe care adorați să o atingeți.

Dar astăzi vă voi vorbi despre ceva ce nu puteți vedea,

ce se petrece în acel căpșor al ei.

Instrumentele moderne din neurologie

ne arată că ce are loc în creierul bebelușilor

este la fel de complicat ca știința rachetelor.

Și ce descoperim

va lămuri

ceea ce poeții și scriitorii romantici

au descris a fi ”deschiderea cosmică”

a minții unui copil.

Ce vedem aici

este o mamă din India,

care vorbește limba Koro,

o limbă nou descoperită.

Și ea îi vorbește copilului său.

Ce înţelege această mamă --

și cele 800 de persoane care vorbesc Koro în lume --

este că, pentru a păstra vie această limbă,

trebuie să o transmită copiilor.

Aici apare un puzzle incredibil.

De ce nu poți păstra vie o limbă

dacă o transmiți ție și mie, adulților?

Ei bine, asta are legătură cu creierul.

Ce vedem aici

este existența unei perioade critice pentru învățarea unui limbi.

Ca să citiți acest diapozitiv, trebuie să vă uitați la vârsta voastră pe axa orizontală.

(Râsete)

Și pe verticală veți vedea

randamentul la achiziția celei de-a doua limbi.

Bebelușii și copiii sunt genii

până la șapte ani

și apoi se produce un declin sistematic.

După pubertate, randamentul scade.

Niciun om de știință nu pune la îndoială această curbă,

dar în laboratoare din întreaga lume

se încearcă să se afle cauzele acestei situații.

În laboratorul meu ne concentrăm

pe prima perioadă decisivă în dezvoltare --

și anume, perioada în care

bebelușii încearcă să stăpânească sunetele folosite în limba lor.

Credem că prin studierea modului în care sunetele se învață,

vom obține un model pentru restul limbajului,

poate și pentru perioadele decisive care pot exista în copilărie

pentru dezvoltarea socială, emoțională

și cea cognitivă.

Așadar, am studiat bebelușii

folosind o tehnică pe care o utilizăm în toată lumea,

pentru sunetele tuturor limbilor.

Copilul stă în poala părintelui

și îi învățăm să întoarcă capul atunci când se schimbă un sunet --

de exemplu, de la ”a” la ”i”.

Dacă fac asta la momentul potrivit,

cutia neagră se luminează

și un urs panda bate o tobă.

Un bebeluș de 6 luni adoră acest exercițiu.

Ce am aflat?

Ei bine, bebelușii din întreaga lume,

sunt ceea ce îmi place să numesc

”cetățeni ai lumii”;

pot să facă diferența între toate sunetele tuturor limbilor,

nu contează în ce țară facem testele sau ce limbă folosim.

E remarcabil pentru că tu și cu mine nu putem face asta.

Suntem ascultători limitați de cultură.

Putem face diferența dintre sunetele propriei limbi,

dar nu între cele ale limbilor străine.

Apare întrebarea,

când acei ”cetățeni ai lumii”

devin ascultătorii limitați de propria cultură, care suntem noi?

Iată răspunsul: înainte de prima aniversare.

Ce vedeți aici sunt rezultatele la testul de întoarcere a capului

ale copiilor testați în Tokio și Statele Unite,

aici în Seattle,

în timp ce au ascultat sunetele ”ra” și ”la” --

sunete importante în engleză, dar nu și în japoneză.

Între 6 și 8 luni bebelușii sunt identici.

Două luni mai târziu se petrece ceva incredibil.

Bebelușii din Statele Unite au rezultate mai bune,

cei din Japonia obțin rezultate mai proaste,

dar ambele grupe de bebeluși

se pregătesc pentru limba pe care o vor învăța.

Întrebarea este: ce se întâmplă

în această perioadă decisivă de 2 luni?

Acum se dezvoltă capacitatea de a percepe sunetele,

dar ce se petrece în creier?

Două lucruri se petrec.

Primul e că bebelușii ne ascultă atent

și fac statistici în timp ce ne ascultă --

întocmesc statistici.

Ascultați două mame în timp ce vorbesc ”limba mamelor” --

limba universală folosită pentru a vorbi cu copiii --

prima dată în engleză, apoi în japoneză.

(Video) Mama englezoaică: ”Ah, ador ochii tăi albaștri și mari --

sunt atât de drăguți!”

Mama japoneză : [în japoneză]

Patricia Kuhl: Când li se vorbește,

iar bebelușii ascultă,

ei fac statistici

despre limba pe care o aud.

Și acele ramificații cresc.

Ce-am aflat

este că bebelușii fac statistici precise

și statisticile despre japoneză și engleză sunt foarte diferite.

Engleza are multe R-uri și L-uri

iar diagrama o arată.

În japoneză, distribuția este total diferită,

unde vedem un grup de sunete intermediare,

cunoscute sub numele de R-ul japonez.

Deci, bebelușii înregistrează

statistici despre o limbă

și asta le schimbă creierul;

îi transformă din cetățeni ai lumii în

vorbitorii influențați de cultură, care suntem noi.

Dar noi, ca adulți

nu mai înregistrăm acele statistici.

Suntem conduși de reprezentările din memorie

pe care ni le-am format în primii ani de dezvoltare.

Așadar, ce vedem aici

schimbă definiția perioadelor decisive în dezvoltare.

Există argumente matematice potrivit cărora

învățarea materialelor lingvistice poate încetini

când distribuțiile noastre se stabilizează.

Asta ridică multe întrebări despre persoanele bilingve.

Ele trebuie să aibă două seturi de statistici în minte în același timp

și să sară de la unul la altul

în funcție de persoana cu care vorbesc.

Ne-am întrebat:

pot bebelușii să facă statistici depre o limbă cu totul nouă?

Am testat acest lucru expunând bebeluși americani,

care nu mai auziseră niciodată o a doua limbă,

la dialectul mandarin pentru prima dată în perioada decizivă de dezvoltare.

Știam că atunci când monolingvii au fost testați

la sunetele dialectului mandarin, în Taipei și în Seattle,

am obținut aceeași diagramă.

Între 6 la 8 luni, diagramele sunt identice.

Două luni mai târziu se petrece ceva incredibil.

Bebelușii taiwanezi au rezultate mai bune, nu cei americani.

În această perioadă, am expus bebelușii americani

la dialectul mandarin.

Ca și cum rude care vorbesc dialectul mandarin au venit în vizită pentru o lună

și s-au instalat la tine acasă

și au vorbit copiilor timp de 12 ședințe.

Iată cam cum arăta în laborator.

(Video) Vorbitor al dialectului mandarin: [mandarin]

PK: Deci, ce le-am făcut creierașelor lor?

(Râsete)

A trebuit să avem un grup de control

pentru a ne asigura că prin venirea în laborator

nu îți îmbunătățești competențele.

Deci, au venit niște bebeluși și au ascultat engleză.

Putem vedea din diagramă

că expunerea la engleză nu le-a îmbunătățit dialectul mandarin.

Dar uitați-vă ce se întâmplă cu bebelușii

care au fost expuși dialectului mandarin timp de 12 ședințe.

Au fost la fel de buni ca bebelușii din Taiwan,

care ascultaseră timp de 10 luni și jumătate.

S-a demonstrat că

bebelușii fac statistici despre o nouă limbă.

Ei fac statistici despre orice le pui în față.

Dar ne-am întrebat ce rol

joacă factorul uman

în acest exercițiu de învățare.

Am alcătuit alt grup de bebeluși,

cărora le-am administrat același dozaj de 12 ședințe,

dar prin intermediul unui televizor,

iar alt grup de bebeluși au primit doar expunere audio

și s-au uitat la un ursuleț pe ecran.

Ce le-am făcut creierelor lor?

Ce vedeți aici este rezultatul pentru expunerea audio --

niciun progres în învățare --

și rezultatul pentru expunerea video --

niciun rezultat în învățare.

Este nevoie de o ființă umană

pentru ca bebelușii să facă statistici.

Creierul social controlează

momentul în care bebelușii fac statistici.

Vrem să pătrundem în interiorul creierului

și să vedem ce se întâmplă

când bebelușii sunt în fața televizorului,

prin opoziție cu momentul în care au în față o persoană.

Din fericire, avem o mașină nouă,

magnetoencefalograful,

care ne permite să facem acest lucru.

Arată ca un uscător de păr de pe Marte.

Dar este 100% sigur,

total neinvaziv și silențios.

Precizia este milimetrică,

în privința distanței,

și de ordinul milisecundelor

prin folosirea a 306 conductori de interferență cuantică --

care transmit

semnale de interferență cuantică --

pentru a detecta câmpurile magnetice

care se schimbă atunci când gândim.

Suntem primii în lume

care au studiat bebelușii

într-un magnetoencefalograf

în timp ce ei învățau.

Aceasta este micuța Emma.

Are 6 luni.

Ea ascultă diferite limbi

în căștile pe care le are pe urechi.

Vedeți, ea se poate mișca.

Îi studiem creierul

cu niște electrozi fixați pe bonetă,

așa că mișcările nu îi sunt limitate.

E un tur de forță tehnic.

Ce vedem?

Vedem creierul bebelușului.

Când bebelușul aude un cuvânt în limba ei,

zona responsabilă pentru perceperea sunetelor se activează

și apoi urmează zonele vecine,

care credem că sunt legate de înțelegere,

coordonând diferitele zone ale creierului,

și cauzalitate,

o anumită zonă a creierului activează o altă zonă.

Ne îndreptăm

spre era înțelegerii

modului în care se dezvoltă creierul bebelușilor.

Vom putea vedea creierul bebelușilor

în timp ce aceștia percep emoțiile,

în timp ce învață să vorbească și să citească,

când rezolvă o problemă de matematică,

sau le vine o idee.

Și vom putea dezvolta intervenții pe creier

pentru copiii care au dificultăți în învățare.

Așa cum spuneau poeții și scriitorii,

vom putea vedea, cred,

acea deschidere minunată,

acea deschidere completă

a minții unui copil.

În studiul asupra creierului copiilor,

vom descoperi adevăruri profunde

despre ceea ce înseamnă să fii uman,

și poate că prin acest demers

vom putea să păstrăm deschiderea creierului nostru spre învățare

pe durata întregii vieți.

Vă mulțumesc.

(Aplauze)