Întrerupem noi viețile sexuale ale peștilor?

Oceanul este gazda unei vieți sexuale marine sălbatice, care este probabil mult mai ciudată (și perversă) decât ți-ai imagina. Dar este comportamentul oamenilor cel care întrerupe aceste acte de reproducere? Scufundă-te în adâncime cu biologistul marin Marah J. Hardt pentru a descoperi ce se întâmplă cu adevărat sub apă, și de ce bunăstarea noastră depinde de viața sexuală sănătoasă a peștilor.

Chiar acum,

într-o mare albastră și strălucitoare,

milioane de pești fac sex.

(Urale)

Modul în care o fac și strategiile
pe care le folosesc

nu sunt deloc asemănătoare
cu ceea ce vedem pe uscat.

De exemplu, peștii papagal.

În această specie,
toți peștii se nasc femele

și arată așa.

Mai târziu,

femela se poate transforma în mascul
și arată așa.

Dar această nu e doar o schimbare
spectaculoasă de garderobă.

Corpul ei își poate reabsorbi ovarele
și poate crește testicule în locul lor.

În doar câteva săptămâni,

va trece de la a produce ouă
la a produce spermă.

Este destul de impresionant,

și în ocean acest lucru
e foarte des întâlnit.

De fapt, pun pariu că aproape toți
ați mâncat un platou de fructe de mare

făcut din indivizi care și-au început
viață având un anumit sex,

dar care s-a transformat ulterior.

Stridii?

Grouper?

Creveți?

Văd câteva persoane aprobând, da.

Dar nu toți peștii care își schimbă
sexul se nasc femele.

Peștii clovn pe care îi știm
din „Găsește-l pe Nemo”?

Toți se nasc masculi.

În lumea reală,

când mama lui Nemo murea,

tatăl lui Nemo, Marlin
s-ar fi transformat în Marlene,

(Râsete)

și Nemo s-ar fi împerecheat
cu tatăl lui transformat în mamă.

(Râsete)

Așadar, vedeți...

(Râsete)

Da.

Așadar, vedeți de ce Pixar

a ales o variantă mai creativă
a narațiunii, nu-i așa?

(Râsete)

Schimbarea sexului în ocean
se poate face în ambele direcții

și uneori chiar și de mai multe ori.

Și asta e numai una dintre minunatele
strategii pe care animalele

le folosesc pentru a se reproducere
în oceane.

Și credeți-mă când spun

că este una dintre cele mai puțin
surprinzătoare.

Viața sexuală din oceane e fascinantă

și e de asemenea foarte importantă,

nu numai pentru biologiști marini
tocilari ca mine

care sunt obsedați să înțeleagă
aceste aventuri.

Ne privește pe toți.

În zilele acestea, depindem de pești

pentru a hrăni peste două miliarde
de oameni

de pe planetă.

Avem nevoie de milioane

de stridii și corali pentru a construi
recifuri imense

care ne protejează plajele de nivelurile
ridicate ale mării și de furtuni.

Avem nevoie de medicamente din animale
marine pentru a lupta cu cancerul

și cu alte boli.

Și pentru mulți dintre noi,

diversitatea și frumusețea oceanelor
reprezintă o metodă de recreere,

relaxare și reprezintă
o moștenire culturală.

Pentru a putea continua să ne bucurăm
de diversitatea

pe care oceanul ne-o oferă,

peștii, coralii și creveții de astăzi

trebuie să poată crea peștii,
creveții și coralii de mâine.

Pentru a face acest lucru,
trebuie să facă mult, mult sex.

Până de curând,

ne era necunoscut
cum se face sexul în mare.

E destul de greu de studiat.

Dar datorită științei și tehnologiei,

acum știm mult mai mult
decât acum câțiva ani,

și aceste noi descoperiri ne arată
două lucruri.

În primul rând, sexul în mare
este foarte diferit.

În al doilea rand, acțiunile noastre
afectează foarte mult viețile sexuale

ale tuturor animalelor marine,
de la creveți la somon.

Știu. Este greu de crezut.

Așadar, astăzi o să vă împărtășesc câteva
detalii despre cum o fac animalele marine,

cum întrerupem aceste aventuri marine

și cum am putea schimba asta.

Așadar, vă amintiți de peștii
care își pot schimba sexul?

În multe locuri din lume, există reguli

de pescuit care impun o mărime minimă
a peștilor care pot fi prinși.

Pescarii nu au voie să pescuiască
pești foarte mici.

Asta le permite peștilor să crească
și să se reproducă înainte de a fi prinși.

Acesta este un lucru bun.

Așadar pescarii pescuiesc pești mai mari.

Dar în cazul peștilor papagal sau
al oricărei specii care își schimbă sexul,

pescuirea peștilor mari duce
la dispariția tuturor masculilor.

Asta face foarte dificilă
găsirea unui partener

de către o femelă

sau o obligă să își schimbe sexul
mai devreme,

când are o mărime mai mică.

Ambele pot duce la micșorarea
numărului de pești în viitor.

Ca să le putem fi de folos acestor specii,

trebuie să știm dacă își schimbă sexul,

cum și în ce moment.

Numai atunci vom putea crea reguli
care să susțină aceste strategii sexuale.

De exemplu, alegerea unei mărimi maxime
pe lângă cea minimă.

Provocarea nu e faptul
că nu ne putem gândi la aceste soluții.

Provocarea e cunoașterea soluțiilor
ce trebuie aplicate fiecărei specii,

pentru că și animalele
pe care le cunoaștem foarte bine

ne surprind când vine vorba
de viețile lor sexuale.

De exemplu, homarul din Maine.

Nu arată prea romantic

sau prea pervers.

Dar sunt ambele.

(Râsete)

În timpul sezonului de împerechere,

femelele homar caută
masculii cei mai mari și mai răi,

dar aceștia sunt foarte agresivi

și atacă orice homar care se apropie,
fie el mascul sau femelă.

În schimb, cel mai bun moment
de a se împerechea pentru femela homar

este imediat după ce își pierde
carapacea dură.

Așadar, trebuie să se apropie de mascul
în cea mai vulnerabilă formă.

Ce ar putea face o fată?

Răspunsul ei?

Stropește-l repetat în față cu urină.

(Râsete)

În apă, urina este o puternică
poțiune pentru iubire.

(Râsete)

Într-un mod convenabil, vezica homarilor
e situată exact deasupra creierului

și au două orificii sub ochi

prin care pot împrăștia urina.

Așadar, femela ajunge la ascunzătoarea
masculului

și atunci când el iese, îl stropește
cu un jet de urină

și apoi pleacă.

Doar de câteva zile de stropire cu urină

e necesar ca mirosul ei să aibă
un efect transformator.

Masculul se transformă dintr-un homar
agresiv într-unul foarte iubitor.

După o săptămână, o invită pe femelă
în ascunzătoarea lui.

După asta, sexul nu este complicat.

Așadar, cum întrerupem noi acest proces?

Ei bine, urina femelei poartă
un semnal chimic esențial

care funcționează pentru că poate fi
transmis prin apa mării

și homarii îl pot detecta folosind

receptorii de miros.

Încălzirea globală crește aciditatea
oceanelor.

E rezultatul unei cantități crescute
de dioxid de carbon ce intră în apă.

Schimbarea aceasta poate deteriora
mesajul transmis de femela homar

sau poate afecta receptorii de miros
ai masculilor.

Poluarea de pe uscat
poate avea un efect similar.

Doar imaginați-vă consecințele

dacă poțiunea femelei dă greș.

Acestea sunt efectele subtile,
dar foarte importante pe care noi le avem

asupra vieților amoroase
ale creaturilor marine.

Și homarul e un animal

pe care îl cunoaștem bine
pentru că trăiește lângă mal.

La adâncime, sexul devine și mai ciudat.

Fanfin anglerfish trăiesc la aproape
un kilometru sub nivelul mării

în apele întunecate,

și masculii se nasc fără abilitatea
de a se hrăni singuri.

Ca să supraviețuiască,
trebuie să își găsească rapid o femelă.

Între timp, femela,

care este de 10 ori mai mare
decât masculul,

de 10 ori,

emană un feromon care atrage masculii.

Așadar acest mic mascul înoată
prin apa întunecată

pentru a ajunge la femelă,

iar atunci când o găsește,

îi oferă o mușcătură de iubire.

Și acum lucrurile încep să fie
foarte dubioase.

Acea mușcătură declanșează
o reacție chimică

din cauza căreia maxilarul masculului
începe să se dezintegreze.

Fața lui se dizolvă pe corpul ei,

și corpurile lor încep să se combine.

Sistemele circulatorii se încolăcesc

și toate organele lui interne
încep să se dizolve,

cu excepția testiculelor.

(Râsete)

Testiculele ajung la maturitate
și încep să producă spermă.

La final, el este practic o fabrică
de produs spermă

care e atașată permanent de femelă.

(Râsete)

Este un sistem foarte eficient,

(Râsete)

dar aceasta nu este o metodă
de împerechere

pe care o vedem la o fermă, nu-i așa?

Vreau să spun... e ciudat.

E foarte ciudat.

Dar dacă nu știm că aceste metode există,

sau cum funcționează,

nu putem ști ce fel de impact am putea noi
avea asupra creaturilor acvatice.

Numai cu trei ani în urmă,

am descoperit o specie nouă
de caracatiță de adâncime

în care femelele își depun ouăle
pe niște bureți atașați de pietre

care se află la o adâncime
de peste patru kilometri.

Aceste pietre conțin minerale rare,

și chiar acum sunt companii
care construiesc buldozere

capabile să extragă aceste pietre
din adâncuri.

Aceste buldozere ar distruge toți bureții

și toate ouăle odată cu ele.

În cunoștință de cauză și în multe cazuri
în necunoștință de cauză,

împiedicam reproducerea animalelor
din adâncuri.

Și să fim sinceri,

a te întâlni și a fi cu cineva
e destul de complicat

și fără ca cineva să te întrerupă, nu?

Noi știm asta.

Așadar, azi, chiar dacă sper
să plecați de aici

cu câteva informații excelente
despre sexul peștilor,

(Râsete)

sper de asemenea să vă amintiți
următorul lucru:

suntem cu toții mult mai intim conectați
cu oceanul decât realizăm,

indiferent de locul în care trăim.

Și acest nivel de intimitate

necesită un nou tip de relație cu oceanul,

o relație care cunoaște și respectă
diversitatea imensă a vieții

și limitările ei.

Nu mai putem vedea oceanele

ca ceva care doar există,

pentru că depindem de ele în fiecare zi
pentru hrană,

sănătate și bunăstare,

și pentru fiecare gură de aer
pe care o luăm.

Dar este o relație în ambele sensuri,

iar oceanele vor continua să ne ofere

dacă și noi vom proteja această forță
fundamentală a vieții din mări:

sexul și reproducerea.

Așadar, ca în orice relație,
trebuie să fim deschiși la schimbare

ca să o facem să funcționeze.

Data viitoare când mai vrei să mănânci
fructe de mare,

caută-le pe cele pescuite regulamentar
sau crescute în ferme locale

sau care se află la începutul
lanțului trofic.

De exemplu, stridii, moluște, midii,

pești mici de tipul macroului.

Toți aceștia se reproduc foarte repede

și cu o organizare bună,
pot rezista pescuitului.

Am putea să reconsiderăm
și cu ce ne spălam pe corp,

ne curățăm casa

și ne îngrijim grădinile.

Toate aceste chimicale
ajung în final în mare

și perturbă compoziția chimică

a oceanului.

Industria trebuie să ajute și ea

și să adopte o metodă precaută,

protejând activitatea sexuală
care știm că există

și prevenind afectarea altor pești
despre care încă nu știm destul.

cum ar fi cei din adâncuri.

Și în comunitățile în care trăim,

în locurile în care muncim

și în țara în care votăm,

trebuie să luăm măsuri îndrăznețe
împotriva încălzirii globale acum.

(Publicul: Da!)

(Aplauze)

Vă mulțumesc!

(Aplauze)