De ce mănâncă 1,5 miliarde de oameni cu bețișoare

Autoarea Jennifer 8. Lee explică de ce bețișoarele s-au răspândit din est spre vest și cum au fost create pentru a realiza îmbucătura perfectă.

Sunt o parte atât de importantă

a vocabularului nostru culinar,
privitor la ustensile.

Și este interesant să mă gândesc

că există oameni
care trăiesc fără bețișoare.

[Un lucru mărunt.]

[O idee importantă.]

Bețișoarele sunt o pereche de bețe lungi

care sunt folosite pentru a mânca
ceva cu o mână.

A ține bețișoarele în mână
este ca și cum ai ține un creion,

doar că în loc de unul, ții două

și le miști împreună pentru a apuca ceva.

Cele mai multe sunt făcute din lemn.
Mai pot fi făcute din plastic, bambus,

jad, aur, argint și chiar fildeș,

deși consider că fildeșul
nu mai este grozav.

Bețișoarele sunt foarte bine gândite
pentru a apuca bucăți mici.

Sunt bune pentru a apuca tăiței.

Dacă ești priceput, poți mânca orez,

poți apuca și colțunași ori carne.

Există și câteva lucruri interzise.

Nu ar trebui să folosești bețișoarele
pentru tobe,

ceea ce știu că e tentant.

Nu vrei să bagi bețișoarele
în bol cu fața în sus.

Iar motivul este că arată
ca un bol cu bețisoare parfumate,

ce semnifică moarte.

Bețișoarele sunt folosite
în foarte multe locuri

prin aproape toată Asia,
cam 1,5 miliarde de oameni

intră în sfera de influență a bețișoarelor

Diferite culturi au creat
tipuri diferite de bețișoare.

Bețișoarele chinezești
tind să fie lungi și rotunde,

bețișoarele coreene
sunt mai plate și de obicei din metal,

iar bețișoarele japoneze sunt mai rotunde

și foarte, foarte ascuțite.

Deși bețișoarele apar frecvent

în societatea americană astăzi,

a existat o perioadă
la sfârșitul anilor 1800

când se credea că asiaticii

care mâncau orez cu bețișoare

erau mai prejos decât americanii

care mâncau corect cu furculiță și cuțit.

Dar când China și Statele Unite

și-au început angajamentele diplomatice
în anii 1970,

Richard Nixon, Henry Kissinger,

au fost nevoiți să învețe
să folosească bețișoare.

Ceea ce a fost interesant de văzut

este că bucătăria asiatică
s-a mutat din est în vest,

iar bețișoarele au devenit
parte din experiență.

Există dovezi că bețișoarele existau
chiar din timpul dinastiei Shang,

acum 3.000 de ani,

iar lor le plăceau trepiedele
în timpul dinastiei Shang.

Așa că atunci când găteai
utilizând trepiede,

bețișoarele erau foarte utile,

pentru că te ajutau să ajungi la mâncare

și să o amesteci
fără să te arzi cu apa clocotită

din vasele acestea foarte mari.

În cultura chineză există
cuțite și furculițe.

Sunt folosite în multe cazuri
pentru gătit.

Dar ce foloseau la masă

erau bețișoarele.

Ceva specific bucătăriei asiatice

este faptul că mâncarea
vine în bucăți mici.

Și cred că acest aspect
este legat de faptul

că este mai eficient

să gătești bucăți mici mai rapid.

Și nici nu trebuie să tai nimic
când mănânci.

Identificăm o influență circulară,

prin care tipul de mâncare
permite utilizarea bețișoarelor,

iar faptul că folosești bețișoare
influențează ceea ce gătești.

Dar bețișoarele reflectă
și experiența meselor.

Există farfurii puse în mijloc,

ce e specific meselor în familie.

Folosești bețișoarele,

le pui în orez și mănânci individual.

Există o legendă faimoasă

în care toată lumea are
bețișoare foarte lungi,

mult prea lungi
pentru a putea fi folosite.

Iar în iad toți oamenii mor de foame,

pentru că nu pot apuca mâncarea
pentru a o duce la gură.

Dar în rai, oamenii iau aceleași bețișoare

și se hrănesc unii pe alții.