Salvation & Redemption -- The Early Christian Understanding

Astăzi aș vrea să vorbesc despre

mântuire și răscumpărare.

Și aș vrea să mă concentrez pe înțelegerea

creștină timpurie a mântuirii și

răscumpărării și începând cu Sf Pavel,

aflăm că el vorbește despre mântuire

ca libertate din robie față de lege.

Pentru Sf Pavel, dușmanii principali ai

umanității sunt moartea, păcatul și legea.

Legea lui Moise. Sunt legate între ele

ținând umanitatea în robie.

Sf Pavel consideră legea ca un fel de

măsură de urgență oferită de Dumnezeu
pentru a face față

crizei păcatului uman și vă puteți uita la

Galateni-capitolul 3 și
Romani-capitolul 10.

Legea lui Moise a fost menită ca o

îndrumare pentru a pregăti
oamenii pentru Hristos.

Și vedem acest lucru din nou
în Galateni și Romani.

În schimb legea a fost tratată

de poporul evreu ca un scop în sine

și astfel a devenit un popor tiran

care s-a uitat la respectarea legii

pentru securitatea lor și așa putem spune

că chiar legea lui Moise a devenit un

idol care nu mai duce la Dumnezeu.

Consecința acestor alianțe nesănătoase,

am putea spune, între păcat și lege

este regula morții, conform Sf Pavel.

Moartea este produsul unei

vieți în care relațiile au fost

rupte și relația omului cu Dumnezeu

a fost ruptă și Sf Pavel continuă

și strigă: "Om nenorocit ce sunt, cine

mă va izbăvi de acest corp al morții?"

în Romani 7:24. Și, de aceea,

copiii se împărtășesc cu trupul
și sângele Lui, și El

însuși Dumnezeu s-a făcut om

ca prin moarte să-l distrugă

pe cel care are puterea asupra

morții. Acesta este diavolul.
Si diavolul aduce oamenilor

frica de moarte, și au fost

supuși robiei pe tot parcursul
vieții. Evrei 2:15.

Anulând legătura care ne-a fost împotrivă
prin legile impuse,

El a pironit-o pe Cruce pe care
Dumnezeu însuși urcă.

și tu care ai fost îngropat, în

Botez cu El, ai și fost înviat

împreună cu El prin credință
în lucrarea lui Dumnezeu

care L-a înviat din morți.

Învierea Lui este mântuirea noastră.

Mântuirea se vede și ca
eliberare din robia

lui Satana, a păcatului și a
morții. Pentru primii creștini

omenirea nu este o realitate statică
atemporală,

ființele umane sunt
înțelese în termeni de relații,

sunt în proces de a deveni persoane,

în timp ce se raportează cu dragoste
la Dumnezeu

și cu lumea din jur.

Prin urmare, răul este ceea ce ne rupe
comuniunea cu Dumnezeu și întrerupe

procesul de atingere a plenitudinii

umanității noastre în unire cu Dumnezeu.

Scripturile numesc trei surse
și forțe ale răului.

Primul Satana, al doilea păcatul
și a treia moartea.

Păcatul înrobește umanitatea
lui Satana, și, de asemenea, morții.

Și întruparea lui Hristos,
viața Sa, minunile și

învățăturile Sale și în cele din urmă,

moartea pe cruce și Învierea Sa,

ne eliberează de Satana, de păcat
și de moarte.

Astfel mântuirea este văzută și ca

libertate și triumf în Hristos și

avem înțelegerea că la începutul

bisericii timpurii, Hristos

ne-a eliberat de robia legii.

Legii din Galateni cap.5 - 1 până la 12

și El ne-a eliberat de păcat în

Romani 6:14-23 și ne-a eliberat și

de moarte în 1 Corinteni 15.

Pentru libertate Hristos ne-a eliberat.

De aceea nu ne supunem

din nou unui jug de sclavie.

Sfântul Pavel spune în Galateni 5:1 că

Evangheliile reprezintă în mod viu
triumful lui Hristos asupra

forțelor distructive ale răului
și ale morții așa cum vedem în

ispita Sa pe Muntele Carantaniei,

așa cum vedem în alungarea
spiritelor necurate,

așa cum vedem în vindecarea

bolilor și învierea oamenilor

din morți, în miracolele Sale asupra

naturii și mai ales în răstignirea

și învierea Sa. Pe cruce vedem o

luptă intensă purtată între
„Campionul” lui Dumnezeu

care este Viața eternă

și adversarul vieții care este moartea.

Moartea este învinsă pe propriul teren și

viața triumfă și învierea este

victoria finală a lui Hristos în numele

umanității asupra păcatului și,
în consecință, înfrângerea diavolului.

Deci „Cum a văzut de fapt Biserica
mântuirea și răscumpărarea

în primele secole?” este o

întrebare bună, și mergând
mai departe de la Sf Pavel

iar cuvântul grecesc

care este folosit de scriitorii creștini

din primele secole pentru mântuire

este „sotiria”, iar cuvântul care este

folosit pentru răscumpărare (eliberare)

este „litrosis” și vreau să vorbim despre

asta un pic mai mult pentru
că aceste două cuvinte,

acești doi termeni sunt folosiți

interschimbabil și uneori împreună

sunt aproape sinonime
și despre Hristos se vorbește

despre Mântuitorul și
Salvatorul sufletelor

și trupurilor noastre. Bineînțeles,
termenul de

mântuire care este „litrosis” în greacă
are două semnificații:

eliberarea și răscumpărarea
folosind o sumă (un preț)

și ambele concepte, astfel încât unul

este eliberarea, iar al doilea

este răscumpărarea folosind
prețul de plătit.

Aceste concepte se găsesc la primii
părinți creștini ca eliberare din

robia morții și răscumpărarea
de păcatele noastre.

Cu alte cuvinte răscumpărarea

nu are nimic de-a face cu
a plăti diavolului un preț

sau încercarea de a satisface furia
și onoarea unui zeu furios,

așa cum vedem în evoluțiile ulterioare
ale teoriilor mântuirii.

Termenul „sotiria” care se

traduce în „mântuire” în română

derivă din substantivul „soos” (σώος)
provenind din verbul „sozo” (σωζω)

ceea ce înseamnă a fi în siguranță
și sănătos, a fi viu și bine.

Mântuirea are un sentiment de restaurare,
precum și de siguranță.

Întruparea lui Dumnezeu,
unirea umanului cu divinul aduce

vindecarea naturii umane căzute,

restaurarea umanității acolo
unde Dumnezeu dorește să fie

și Dumnezeu Însuși și-a asumat
natura umană în persoana lui Hristos

pentru a-L vindeca pentru a-L salva,
pentru a-L restabili pentru a-L desăvârși

pentru a-L face întreg
și ACEASTA este mântuirea.

Dacă vrem să ne uităm în special la unii
dintre părinții greci ai primelor secole,

putem merge la Sf Irineu din Lyon
unde vorbește despre Cuvântul lui Dumnezeu

Care S-a făcut trup pentru ca El

să poată distruge moartea
și să-l aducă pe om la viață

pentru că eram legați și înrobiți de păcat

ne-am născut în păcat și trăim
sub stăpânirea morții.

Deci Cuvântul lui Dumnezeu
s-a făcut trup pentru a ne elibera de

toate acestea și apoi continuă:

"Aceeași mână a lui
Dumnezeu ne-a format

la început și ne-a format
în pântecele mamei noastre.

Aceasta, în aceste zile din urmă,
ne-a găsit când ne-am pierdut.

A venit după noi când ne-am pierdut,
câștigând oaia Lui pierdută

și punându-o pe umerii Lui și aducând-o
înapoi cu bucurie la turma vieții.

Asta este mântuirea prin
Fiul lui Dumnezeu care a devenit om.

Hristos ne-a răscumpărat prin sângele
Său. Sf Irineu continuă:

"Și-a dat sufletul pentru sufletul nostru

El și-a dat trupul pentru trupul nostru.

Prin turnarea asupra noastră
a Duhului Sfânt

a restaurat uniunea dintre
om și Dumnezeu,

relația ruptă a fost restabilită în El.

A făcut pe Dumnezeu
să coboare

la om, prin Duhul, și l-a făcut pe om să

se ridice la Dumnezeu prin întruparea Sa.

Prin venirea Sa, ne-a dat nemurirea
adevărată și permanentă, unindu-ne cu El.

Aceste mari adevăruri sunt
infirmarea oricărei erezii.

Pentru Sf. Irineu viața înseamnă
în primul rând, relația cu Dumnezeu,

participarea la viața lui Dumnezeu.

și, prin urmare, eliberarea de păcat.

Așa că, atunci când te unești cu Dumnezeu,
când participi la viața Lui Dumnezeu,

când ai părtășie cu Dumnezeu,
te eliberezi de păcat.

Și apoi, dacă mergem la
Sf Atanasie cel Mare,

în secolul al IV-lea, el vorbește despre
acest lucru în același fel:

„Fiul lui Dumnezeu a devenit om
pentru ca să ne putem noi îndumnezei”

Vom fi înălțați într-o nouă stare pentru
a ne desăvârși după asemănarea Lui,

pentru a fi îndumnezeiți
nu în esența noastră,

ci, după har, în natura noastră creată
de ființe umane.

Văzând că toți oamenii piereau

ca urmare a încălcării poruncii
date lui Adam,

carnea Lui a fost mântuită și

răscumpărată înaintea
tuturor celorlalte,

pentru că devenise însuși
trupul Cuvântului prin înviere.

Și în consecință, am fost
și noi mântuiți fiind un singur

trup cu El în din cauza botezului.

Apoi, spune că Hristos a venit ca
să-i elibereze pe toți

de păcat și de blestemul păcatului

și că toate ființele umane ar putea

trăi mereu în adevăr, libere de
moarte și să fie îmbracați

în incorupție și imortalitate.

Împărtășindu-ne cu Hristos, ne împărtășim
de Tatăl, deoarece Cuvântul e al Tatălui,

iar asta este mântuirea.

Apoi, din secolul al IV-lea, ne putem uita

și la Sfântul Grigorie al Nyssei, unul
dintre părinții capadocieni,

care vorbește despre această mântuire pe
care am primit-o de la venirea lui Hristos

și de ridicarea noastră și el spune că
Înălțimea se coboară către cei smeriți,

fără a pierde din înălțimea sa,

persoana Dumnezeiască înclinându-se
la noi fără a pierde din înălțimea Ei,

natura divină se unește cu natura umană
în Hristos

și devine umană
fără a înceta să fie divină.

Și făcând astfel, „natura luminii”

care este natura divină,
alungă întunericul

iar viața lui Hristos,
ca Dumnezeu,

care este viața eternă
învinge moartea și păcatul.

Sf. Grigorie continuă și spune
că puritatea s-a aplecat până

la cei spurcați de păcat;

viața a venit la cei morți,

Călăuzitorul - care este Hristos -
a venit la cei pierduți; -

la cei care s-au rătăcit - astfel încât
cei spurcați să poată fi curățați,

astfel încât morții să poată fi înviați

și rătăcitorii să fie conduși înapoi
pe calea cea bună.

Astfel Hristos s-a unit cu natura noastră

pentru ca prin dumnezeirea Sa
să devenim divini,

fiind scutiți de moarte și
salvați de tirania dușmană.

Și Sf Grigorie explică: prin întoarcerea
Sa triumfală de la moarte

a inaugurat întoarcerea triumfală
a rasei umane la viața nemuritoare.

În concluzie, am vrut să rezum
acest lucru și să spun că vedem

în toate acestea dragostea lui Dumnezeu
pentru poporul Său, pentru creația Sa,

„filantropia” e cuvântul grecesc,
dragostea Sa pentru umanitate

Și Îl vedem pe Hristos atât ca Eliberator
și Mântuitor de la moarte și păcat,

cât și Mântuitor și Vindecător
al condiției noastre căzute.

El face toate acestea prin întruparea Sa
prin moartea Sa și prin învierea Sa.

El își asumă umanitatea noastră căzută,
o păstrează fără păcat,

îi permite să moară pe cruce și apoi

o ridică din nou la o nouă,
regenerată transformată și vindecată

nemuritoare, îndumnezeită și slăvită
stare umană

care este alăturată lui Dumnezeu
pentru eternitate.

Prin urmare, învinge păcatul prin
nepăcătuirea Sa,

învinge moartea prin învierea Sa,
îl învinge pe diavol,

eliberându-ne din
prizonieratul păcatului,

oferindu-ne ocazia de a fi liberi
de păcat,

prin unirea
cu Cel care a rămas fără păcat.

Făcând astfel, Mântuitorul este
și Elibertor și Salvator.

Mantuirea noastră vine pe măsură
ce ne unim cu Hristos;

atât spiritual - în rugăciune,
predându-ne iubirii și milostivirii Sale,

cât și fizic - în Sfânta Euharistie prin
primirea Trupului și Sângelui Său

în taina Euharistiei.

Și mântuirea se realizează pe deplin
prin aceasta.

Și, desigur, unirea cu El
este viața veșnică.

Amin!

traducerea: www.chilieAthonita.ro