Ce înseamnă COVID-19 pentru viitorul comerțului, capitalismului și numerarului

Capitalismul are nevoie de îmbunătățiri, spune CEO-ul PayPal, Dan Schulman, iar asta începe prin plătirea oamenilor suficient pentru ca aceștia să investească în viitorul lor. El explică de ce companiile trebuie să dobândească încrederea clienților pentru a se redresa și reconstrui după pandemia COVID-19 — și cum putem folosi acest moment definitoriu pentru a crea o economie mai incluzivă și etică. (Această conversație virtuală, găzduită de custodele de business TED, Corey Hajim, și custodele de afaceri Whitney Pennington Rodgers, a fost înregistrată pe 19 mai, 2020.)

Corey Hajim: Astăzi, invitatul nostru
e Dan Schulman, CEO-ul PayPal.

Când ne gândim la PayPal,
ne gândim la cumpărături online

sau la a plăti o datorie unui prieten,
folosind Venmo.

Dar PayPal a devenit un jucător
important în serviciile financiare,

adesea fiind o alternativă
la băncile tradiționale.

În timpul acestei pandemii,

PayPal a sprijinit micile afaceri
din lumea întreagă prin împrumuturi,

amânarea taxelor

și sporirea programelor
de înapoiere a banilor.

De asemenea, a lucrat cu guvernul SUA

la programul de Protejare a salariilor,

precum și de distribuire a bonusurilor
„de stimulare”.

A declanșat și o revărsare
a generozității în mediul online.

Tendința către plățile digitale,

sau ce numim plăți contactless,

a accelerat masiv,

și ne schimbă modul
de raportare la comerț.

Sunt foarte entuziasmată
să-l avem pe Dan alături de noi.

Mulțumesc mult, Dan!

Dan Schulman: Mulțumesc de invitație.
Sunt bucuros că sunt alături de tine.

CH: Mă bucur să te văd.

Deci, să intrăm în subiect.

În câteva luni de la
declanșarea acestei pandemii,

mai mult de 30 milioane de oameni
au depus actele pentru șomaj,

numai în Statele Unite.

Astea sunt cu siguranță
circumstanțe neobișnuite,

dar e clar că ne apropiem de muchie,

și acum multe afaceri și angajații lor

se confruntă cu provocări
financiare uriașe.

Cât de îngrijorat ești?

DS: Cred că această criză
a expus trei lucruri.

Evident, este o criză de sănătate

pentru foarte mulți oameni.

Al doilea lucru este că această criză
s-a extins,

iar întreaga lume se află acum
într-o criză economică.

Și a treia criză,
despre care nu se vorbește așa mult,

dar care are repercursiuni asupra modului

nostru de trai pe viitor,

este că acesta e și o criză psihologică.

Oamenii își reexaminează propriul
loc în lume,

ceea ce se întâmplă în lume,

modul în care își vor trăi viețile,

atât în ​​pandemie, cât și după.

Și cred că fiecare dintre aceste

probleme trebuie abordată.

Dar tu ai spus ceva

cu care sunt de acord:

o criză economică era în desfășurare

cu mult înainte ca pandemia
să expună acest lucru.

Este ca și cum nivelul apei ar fi coborât

și a expus ceea ce se afla deja acolo.

Am avut, de exemplu, în SUA,

185 de milioane de adulți

luptându-se să acopere
toate cheltuielile lunare.

Am avut peste 70 milioane de adulți
care sunt în afara sistemului financiar,

cheltuind peste 140 miliarde de dolari
pe dobânzi mari,

taxe inutile,

și care stau prost financiar.

Și cred că ce a făcut
pandemia cu adevărat —

pentru că nu poți ignora 20-25%
procente de șomaj —

a expus această criză

și a forțat mulți oameni să facă
lucruri pe care nu le-ar fi făcut

dacă această criză nu avea loc.

CH: Da, cred că ai dreptate.

Sunt multe provocări și oportunități,

și cred că ai vorbit despre oportunitatea

tranzacțiilor digitale,
de a fi de ajutor oamenilor,

și, evident, tendința, așa cum ai spus,

ne-a introdus în această lume și mai mult.

Deci sunt curioasă:

cum arată lumea fără numerar?

Sau mai puțin numerar?

Care sunt avantajele
și care sunt provocările

acestei tranziții?

DS: Cred că unele tendințe care apar
la sfârșitul sau începutul pandemiei,

uitându-ne la viitor,

în mod cert, a fost o discontinuitate
în linia tendinței,

trecând de la domeniul fizic la digital.

Cred că am accelerat
multe forme de posibilități digitale

cu trei-cinci ani.

Acestea sunt de la plăți digitale,

la telemedicină,

la schimbarea feței vânzării cu amănuntul,

și cum ne raportăm la vânzarea
cu amănuntul,

schimbarea divertismentului,

chiar schimbarea modul în care guvernele
gestionează și mută banii,

și a perspectivei
asupra monedelor digitale.

Cred că există
un număr extraordinar de schimbări

care se vor produce

în timpul acestei pandemii și după ea.

Plățile digitale sunt cele mai
importante schimbări.

Numerarul există de ceva vreme,

de mii de ani.

Nu aș fi atât de îndrăzneț
încât să prezic dispariția sa deplină.

Mulți oameni au greșit făcând asta.

Dar nu există niciun
dubiu în acest moment

că vom vedea o accelerație
a dispariției numerarului.

Anul trecut, am avut
peste 18 trilioane de dolari numerar

cheltuiți la vânzare cu amănuntul.

Optzeci și cinci la sută
din tranzacțiile lumii

încă se fac în numerar.

Dar schimbarea cu adevărat mare,

în favoarea plăților digitale

este atât apariția
și accelerarea comerțului digital,

care ia amploare,

precum și trecerea la plăți contactless
în magazine, cum ai spus,

iar adevăratul motiv pentru asta
este sănătatea.

Oamenii nu vor să folosească numerar.

Nu vor să atingă ecrane.

Nu vor să atingă un stilou
și să semneze la casierie.

Deci există o cerere

pentru plăți contactless și plăți digitale

pentru a respecta cerințele
de distanțare socială în vigoare,

pentru a proteja sănătatea casierilor,

pentru a proteja sănătatea clienților.

Și cred că vom vedea,
deja vedem asta în afacerea noastră,

o creștere a plăților digitale
în întreaga lume.

CH: Pare o oportunitate grozavă,

dar cum ne asigurăm
că această tranziție este incluzivă?

Ai vorbit despre
cât de multă lume nu are acces

la industria bancară tradițională.

Cum ne asigurăm că acești oameni

au această oportunitate?

Și se pare că un smartphone

devine un obiect esențial.

Cum abordăm problema asta?

DS: Da.

Cred că un telefon mobil
e cheia pentru a obține asta.

Am spus de multe ori că, într-adevăr,

una dintre încercările îndrăznețe
ale industriei serviciilor financiare

este această idee nu numai
de incluziune financiară.

Majoritatea definește
incluziunea financiară

ca o persoană care are
acces la un cont bancar,

dar să ai acces la un cont bancar
nu este nici pe departe suficient.

Cred că trebuie să luăm în calcul

modul în care ne gândim
la sănătatea financiară.

Cum ne asigurăm că oamenii au abilitatea

să pună bani deoparte,

să facă economii pentru a rezista
la un șoc financiar al sistemului?

Cred că telefoanele mobile

vor fi modalitatea prin care se va
întâmpla acest lucru

și va fi foarte incluzivă.

Vor fi aproximativ șase miliarde
de smartphone-uri în lume

în următorii câțiva ani.

Costul unui smartphone
e în scădere rapidă.

Cred că în India se poate cumpăra
unul cu mai puțin de 25 de dolari.

Deci, vom avea omniprezența
smartphone-urilor în întreaga lume,

și, de fapt, ce e foarte interesant
e că în populațiile cu venituri mai mici,

smartphone-urile sunt mai răspândite
decât în populațiile cu venituri mai mari,

deoarece smartphone-ul e singurul
dispozitiv pe care îl are o persoană.

Persoanele cu venituri mai mari
pot avea calculatoare sau iPad-uri,

lucruri de genul,

dar cei cu venite mici își permit
un singur dispozitiv,

și aleg să fie un smartphone

pentru că își pot trăi viața
folosind doar acest dispozitiv.

Gândiți-vă la acest dispozitiv.

Ai puterea unei sucursale bancare

în mâinile tale.

Și când poți începe distribuția
de servicii,

servicii financiare,

printr-un smartphone,

atunci poți să gestionezi și să muți banii

în moduri pe care nu le puteai face
în mod tradițional.

În lumea fizică,

dacă primești un cec,

trebuie să mergi la un loc de verificare
a numerarului pentru a-l încasa.

Stai la coadă 30 de minute.

Te taxează undeva
între doi și cinci la sută

doar pentru a schimba formatul monedei

de la cec, la numerar.

Apoi ai numerar
și vrei să plătești o factură.

Trebuie să stai din nou la coadă

ca să plătești factura,

și atunci plătești
poate și 10 dolari în plus

per factură, ca taxă.

Dacă faci asta prin intermediul
smartphone-ului,

nu doar că economisești
extraordinar de mult timp,

căci dacă nu ești în sistemul financiar,

gestionarea și mutarea banilor e practic
un job part-time,

în plus,

nu numai că economisești timp,

dar poți reduce costul tranzacțiilor

undeva între 50 și 75%.

Vă amintiți de cele 140 de miliarde
de dolari de care v-am zis?

Și asta este doar în SUA.

Imaginează-ți că ai putea reduce
această sumă la jumătate

și să oferi banii populației vulnerabile

care are nevoie cea mai mare de bani.

Deci cred că există un potențial
extraordinar

în utilizarea tehnologiei

pentru a oferi atât incluziune,

asigurarea că nu există cei care „au”
și cei care „n-au”, digital vorbind,

dar și un început către această călătorie
spre sănătatea financiară.

CH: Da, cred mulți oameni nu-și dau seama

că nu ai nevoie de un cont bancar
sau de un card de credit

pentru a deschide un cont PayPal,

ceea ce e foarte interesant.

Îți poți imagina o vreme
când băncile tradiționale nu vor exista,

sau cel puțin vor avea un rol mult mai mic
în industria serviciilor financiare?

DS: Cred că întreaga
industrie a serviciilor financiare

evoluează chiar acum,

și deci, cred că băncile
vor avea întotdeauna un rol,

sau cât de departe pot vedea eu în viitor,

dar vor evolua.

Gândiți-vă la cardurile de credit simple.

Astăzi, te gândești la un card de credit,

și te gândești la el
predominant ca factor de formă,

ceva ce scoți pur și simplu din buzunar.

Uneori există un statut asociat
cu ce scoți din buzunar,

în funcție de culoarea acelui
card de credit.

Dar cred că acei
factori de formă încep să dispară

și devin încorporați
în portofelele digitale.

Deci creditul va fi întotdeauna
fi un element important.

Pentru majoritatea oamenilor

nu e despre faptul că cheltuielile
care depășesc aportul de numerar.

E doar faptul că banii nu sunt
distribuiți uniform.

Deci, există momente când ieșirile
de numerar depășesc aportul de numerar

și atunci ai nevoie de o formă de credit
pentru a compensa această diferență.

Și deci, cred că formele de creditare vor
fi mereu un element important.

Dar modul în care se acordă credit
se va schimba pe viitor,

modul în care evaluezi persoanele

dacă pot susține un credit.

În mod tradițional,
în țările mai dezvoltate,

se folosesc scoruri FICO
sau scoruri de birou,

dar acestea ignoră atât de multe
tranzacții financiare

făcute de oamenii care se află în afara
sistemului financiar,

cum ar fi plata chiriei
sau achitarea facturilor la timp.

Și cu datele și informațiile și învățarea
automatizată în situația aceasta —

trebuie să fim atenți
să nu existe prejudecăți

încorporate în acei algoritmi —

putem începe să facem lucruri
care nu se puteau face niciodată înainte.

Îți voi oferi doar un exemplu rapid.

Suntem printre cei mai mari furnizori
de capital circulant pentru afaceri mici

din lume.

Probabil printre primii cinci
în Statele Unite.

Deci am dat
peste 14-15 miliarde de dolari

împrumut de capital circulant
pentru întreprinderile mici.

70% din acesta merge la 30% din județe

unde 10 sau mai multe bănci
au filiale închise.

Și unde închid băncile sucursale?

Băncile închid sucursale în cartiere

unde venitul median
este sub media națională,

ceea ce e logic pentru că,
ca o sucursală să fie profitabilă,

au nevoie de o anumită cantitate
de depuneri de numerar

pentru a fi profitabilă.

Astfel, în cartierele cu venituri
mai mici,

sucursalele încep să se închidă.

Deci, de ce se fac 70% din împrumuturi
în cartierele cu venituri mici?

Căci avem învățarea automatizată.

Nici măcar nu ne uităm la scori FICO
sau scoruri de birou.

Ne uităm doar la anumite date.

Și astfel putem da împrumuturi
în cartiere cu venituri mici

unde nimeni altcineva nu poate,

iar când facem asta,

vânzările medii ale unei afaceri mici
cresc cu 22%.

Imaginați-vă impactul pe care l-a avut
asupra comunităților și cartierelor

unde se poate primi în sfârșit
capitalul circulant

pentru a se dezvolta micile afaceri.

Și cred că ăsta e un exemplu perfect

a ceea ce tehnologia
și serviciile financiare

pot face împreună.

CH: Mi se pare foarte interesant.

Sunt curioasă.

Industria IT a fost criticată
din cauza puterii ei asupra societății,

nu că industria bancară
nu ar fi criticată.

Dar ce spui despre oamenii
care își fac griji

că aceste companii IT capătă
și mai multă influență și control

asupra vieților lor?

DS: Da.

Cred că e important ca orice
companie, chiar și companiile IT,

să respecte limitele

cu privire la așteptările clienților
unei companii care le oferă servicii.

Cred că cea mai importantă calitate
a unei companii e încrederea publicului,

iar încrederea vine din a ști

că acea companie îți respectă intimitatea

și nu îți va vinde datele și informațiile,

că poate efectua tranzacții
într-o manieră sigură,

astfel încât tranzacțiile
să fie protejate.

Cred că lucrurile acestea sunt de bază

și că toate companiile
trebuie să le respecte.

Trebuie să se asigure că ai lor clienți

au confidențialitatea pe care și-o doresc

și siguranța și securitatea

de care au nevoie.

CH: Evident, ai câștigat
multă încredere din partea guvernului SUA.

Poate am putea vorbi puțin
despre cum ai colaborat cu ei

pentru a distribui bani
prin Programul de protejare a salariilor.

Am fost curioasă,

am citit

că aproximativ 30 de milioane
de companii mici în Statele Unite

pot obține credite,

dar numai șase milioane au primit.

Ce crezi că s-a întâmplat?

DS: Da.

Cred că inițial, guvernul —
și le acord mult credit —

a răspuns destul de rapid

cu un pachet de stimulare
de 3 trilioane de dolari.

Acestea au fost numere masive

într-un interval foarte scurt de timp.

Am lucrat cu diverse agenții,

foarte strâns
cu Departamentul Trezoreriei,

în ceea ce privește
distribuția stimulentelor.

Iar ei au lucrat literalmente
zi și noapte la asta.

Administrația Întreprinderilor Mici
lucra zi și noapte.

Dar acestea sunt volume

nemaivăzute până acum
rulând prin aceste sisteme,

iar prima tranșă a acestor împrumuturi

a fost greu de efectuat.

Au fost multe dificultăți tehnice
în a ajunge la întreprinderile mici.

Și prima tranșă nu a fost suficientă,

banii s-au folosit rapid,

și mai erau multe întreprinderi mici

care aveau nevoie de bani.

A doua tranșă

e încă în vigoare.

Nu s-a epuizat încă,

și vrem să dăm împrumuturi în continuare.

Am împrumutat aproximativ
50.000 de întreprinderi mici.

Am împrumutat aproximativ
1,7 miliarde de dolari,

și mărimea împrumutului nostru,

de care chiar sunt mândru,

e de aproximativ 31.000 de dolari.

Media împrumuturilor date de bancă
e între 100.000 și 125.000 de dolari.

Dăm împrumuturi
acestor adevărate mici afaceri

de pe Main Street.

și sunt mândru că am reușit să facem asta,

și cred că ar trebui să acordăm credit
guvernului SUA

și guvernelor din întreaga lume,

care iau situația în serios,

care alocă sume foarte mari,
un procentaj semnificativ din PIB,

pentru salvarea micilor întreprinderi

care încearcă să aibă grijă de clienți

și care se află într-o perioadă
cu adevărat dificilă acum.

Și am încercat ca,

în loc să trimitem cecuri prin poștă,
ceea ce ar fi absurd în ziua de azi —

oamenii nu trăiesc acolo
unde cred vor trăi,

locuiesc cu părinții sau cu prietenii
sau altundeva,

să trimiți cecuri poștal

pe care să trebuiască să le duci undeva,

ceea nici nu poți face dacă
ești în izolare,

ca să le încasezi,

a face asta electronic
are mult mai mult sens —

am lucrat cu Serviciul Venituri Interne
(IRS) și cu Trezoreria

și alte agenții guvernamentale
pentru a le distribui electronic.

CH: Da, are sens.

Este un proiect masiv, masiv

pentru noi toți.

Whitney e aici cu câteva întrebări
din comunitatea noastră.

DS: Salut, Whitney!

Whitney Pennington Rodgers:
Bună, Dan! Ce faci?

Comunitatea are
câteva întrebări interesante

în legătură cu ce ziceai
mai devreme despre securitate.

Avem o întrebare de la Marc —

și îmi cer scuze în avans
dacă îți voi greși numele, Marc —

Marc Vanlerberghe:

„Trecerea la bani digitali
poate fi încă un pas

spre crearea supravegherii totale.

Cum evităm să se întâmple asta?”

DS: Da, ei bine, Marc,
despre asta vorbeam înainte.

Cred că idea de încredere

este incredibil de importantă.

Cred că singurele companii
care vor avea succes —

și cred că asta e în propriile
noastre mâini ca consumatori, apropo;

trebuie să fim conștienți de datele
și informațiile pe care le oferim

și căror companii le oferim —

dar cred că companiile
care vor avea succes

vor fi cele cu un grad ridicat
de încredere a publicului,

încredere care se obține
prin protejarea confidențialității,

dar și asigurându-te
că tranzacțiile digitale

sunt cât se poate de sigure.

Adică, ideea cibersecurității

a fost întotdeauna importantă,

dar devine din ce în ce mai importantă,
odată ce trecem de la fizic la digital,

iar aici mulțimile mari
de date sunt importante,

deoarece o identitate a unui consumator
e furată o dată la fiecare două secunde.

La fiecare două secunde,
unui consumator i se fură identitatea.

Deci trebuie să fim, spre exemplu,

trebuie să ne asigurăm
că atunci când te autentifici

cu propriile date,

că sunt date legitime.

Trebuie să verificăm între 30 și 100
de elemente ale unei tranzacții

ca să ne asigurăm că tu ești
cel ce a făcut-o

înainte de a transfera banii din cont.

Deci există un echilibru
între a te asigura că ai suficiente date

pentru a proteja pe cineva de fraude

și în același timp confidențialitatea
clientului să fie pe primul loc,

cred că e un echilibru
care trebuie să apară

pentru ca noi să reușim.

WPR: Grozav, și trecând de la tranzacțiile
digitale la moneda digitală,

avem o întrebare de la Simone Ross

în legătură cu oportunitatea care există
pentru moneda digitală.

Ea a menționat că PayPal s-a retras
din Libra.

De ce ar fi nevoie ca o monedă digitală
cu adevărat incluzivă să capete tracțiune?

DS: Da.

Cred că există foarte multe oportunități

dacă ne gândim la monedele digitale.

Părăsirea noastră a Libra

nu a avut nicio legătură
cu convingerea noastră

că blockchain și alte forme stabile
de monede digitale

sunt foarte importante

și pot fi foarte, foarte utile,

mai ales în alte părți ale lumii.

În timp ce ne gândim la stabilitatea
din diferitele părți ale lumii,

unde monedele oscilează,

e bine să ai o monedă stabilă,
care îți permite să știi

că dacă o ai

are valoarea x

și că o poți tranzacționa,

fie cu alte persoane pe glob,

fie, și mai important,
cu comercianții din întreaga lume.

Studiem tot felul de monede digitale,

muncind mână în mână
cu mai multe guverne,

cred că ar trebui să ne gândim cu toții
la cum va evolua tehnologia

și cum vor evolua monedele ca urmare.

Cred că această criză
a deschis cu adevărat ochii

multor guverne din întreaga lume

în ceea ce privește nevoia
de diferite instrumente

pentru a crea stimulente

și pentru a distribui eficient
și rapid fonduri

cetățenilor lor.

WPR: Grozav. Mă voi reîntoarce
cu mai multe întrebări

și mi-ar plăcea să reamintesc comunității
că pot pune întrebări

prin funcția „Pune întrebare”.

Utilizați fila derulantă
pentru a selecta episodul 2,

ca să apară întrebările.

Mulțumesc!

DS: Mulțumesc, Whitney!

CH: Mulțumesc, Whitney!

Dan, vreau să ne întoarcem la ceva
ce am menționat la început

despre bunăstarea financiară.

PayPal a făcut ceva unic

prin modul în care a calculat
salariile angajaților

și sumele acordate ca bonusuri.

De obicei, salariile
sunt stabilite de piață,

dar ai descoperit că un salariu la fel
sau mai mare decât al altor companii

nu a fost mereu de ajuns.

Ne poți vorbi despre asta?

DS: Da.

Așa cum am spus într-una din afirmațiile
mele de deschidere,

două treimi dintre americani nu reușesc
să-și achite toate cheltuielile

până la sfârșitul lunii.

Sunt stresați financiar,

și asta le face un haos din viață.

Am făcut un studiu pe angajații PayPal.

Am făcut un studiu de cercetare,

și am făcut-o pentru că am crezut că voi
obține informații grozave

pe care să le prezint
la o întâlnire a angajaților

despre cât de bine îi plătim,

pentru că plătim, după cum spui,

la prețul pieței sau peste piață

în toate locațiile din întreaga lume.

Și ce ce am descoperit, e că, din păcate,

chiar dacă plăteam la prețul pieței
sau peste piață,

60 la sută din personalul nostru
de operațiuni,

angajații noștri entry-level,
lucrătorii noștri cu ora,

aveau aceeași problemă.

Abia le ajungeau banii
de la o lună la alta.

Și asta mi s-a părut pur și simplu
inacceptabil.

Cred că lumea se schimbă

în ceea ce privește
responsabilitatea corporațiilor,

responsabilitatea directorilor generali.

Avem multe părți interesate
pe care încercăm să le mulțumim,

de la autorități de reglementare,
la acționari, la clienți, la angajați.

Dar cred că responsabilitatea
numărul unu pe care o avem

este sănătatea — sănătatea financiară —
a angajaților noștri,

pentru că nimic nu poate fi
mai important pentru o companie

decât să ai angajați stabili financiar,
pasionați, care lucrează pentru tine,

pentru că nimeni nu va servi clienții

mai bine decât angajații
care simt că aparțin undeva

și care sunt stabili financiar și bucuroși
că fac parte din acea companie.

Iar atunci adevărata întrebare devine:
Cum măsori asta?

Pentru că mulți oameni se gândesc la
minimul pentru trai sau la salarii minime.

Și ne-am gândit că nu este suficient

și am creat o măsurătoare
numită „venitul disponibil net”

care este, practic:

după ce plătești taxele
și cheltuielile esențiale pentru trai,

câți bani îți rămân pentru alte lucruri

sau ca să pui deoparte?

Și iată un lucru cu adevărat trist —
nu sunt mândru de asta,

dar amintiți-vă, plăteam prețul
pieței sau mai mult,

am crezut că piața va avea grijă
de problema asta.

Făcând asta, am constatat
că acea populație

a avut între patru și șase la sută VDN,
venit disponibil net,

după achitarea taxelor
și a cheltuielilor esențiale pentru trai.

Nu este suficient.

Te vei chinui să o scoți la capăt.

Și apropo, VDN se schimbă de la
locație al locație la locație

în funcție de regiune.

Există un alt VDN în Manila,
un alt VDN în Omaha, Nebraska,

decât în New York etc.

Practic ne-am spus nouă înșine

că trebuie să aducem VDN-ul la 20 la sută.

Pentru că la 20 la sută —

ceea ce e o schimbare uriașă,
de la 4-6 la sută, la 20 la sută —

dar la 20 la sută,
ai de fapt capacitatea de a pune deoparte

și să acoperi și alte costuri.

Am făcut o reorientare masivă

a sistemelor noastre de compensare.

Am redus valoarea
bonificărilor cu 58 la sută,

deoarece bonusurile
sunt ca o taxă regresivă:

plătești aceeași sumă
indiferent de salariu.

Am avut foarte mulți angajați care
nu luau bonusuri de asigurare medicală,

pentru că acestea costau prea mult.

Așa că le-am diminuat cu 58%.

Am făcut toți angajații PayPal acționari

și proprietari ai afacerii,

și le-am dat subvenții destul de mari

ca să poată face parte
din succesul PayPal-ului pe viitor.

Am crescut salariile acolo
unde era nevoie.

Și apoi am compresat totul
într-un program de educație financiară,

pentru că oamenii
nu au avut niciodată echitate,

și se gândeau:

„Cum economisesc acum că am
dolari incrementali?”

Iar asta ne-a costat destul de mult,

dar cred,

așa cum cheltuim foarte mulți bani
să avem grijă de clienți,

după cum ai menționat, pe timpul COVID-19,

companiile trebuie să aibă ca prioritate
nu numai profitul,

nu numai maximizarea profitului
pentru trimestrul următor.

Cred ferm,

că aceste costuri pentru grija
față de angajații noștri,

grija față de clienții noștri,

ne vor avantaja pe termen lung

înzecit.

Iar deja vedem impactul produs.

Deci, cred că fiecare CEO,
toate companiile,

trebuie să înceapă să se gândească,

mai ales ca rezultat al acestei crize,

dar cum am menționat,
ne aflam deja într-o criză,

cum să își pună angajații pe primul loc,
cum să aibă grijă de ei.

Dacă faci asta, ai grijă și de clienți.

iar dacă ai grijă de clienți,

vei avea grijă de acționari, inevitabil.

Cu asta ne ocupăm

cam de un an.

CH: E foarte interesant

și aduce în discuție multe întrebări,

pentru mine și pentru comunitatea noastră.

PayPal este o afacere IT
foarte profitabilă,

flux de numerar mare
și marje de numerar mari.

Crezi că acest model poate fi adoptat
de orice companie,

fie aceasta o companie IT,
de manoperă sau una de ambalat carne?

Adică, toată lumea ar trebui
să se gândească la asta?

DS: Cred că,
și nu vreau să fiu moralizator

sau să spun altor companii
ce ar trebui să facă —

dar după mine,
cred că toți ar trebui să înțeleagă

că e importantă sănătatea financiară
a angajaților lor.

Ăsta e un lucru de bază ce trebuie făcut.

Ce faci după,

e în funcție de puterea financiară
a companiei

sau ordinea priorităților.

Ce am descoperit

e că am crezut că piața ar fi trebuit
să poată spune asta,

și de asta spun...

am încredere în capitalism.

Cred că e, din multe privințe,

cel mai bun sistem economic
pe care îl cunosc.

Dar, ca orice alt lucru,
are nevoie de îmbunătățiri.

Are nevoie de reglare,

iar pentru populația vulnerabilă,

doar pentru că oferi salariul
stabilit de piață,

nu înseamnă că au sănătate
sau bunăstare financiară.

Cred că toți ar trebui să știe

dacă angajații lor au fonduri suficiente
pentru a pune deoparte,

pentru a rezista la șocuri financiare,

și să se întrebe ce ar putea face
în privința asta.

Cred că măsurătoarea VDN

e foarte interesantă.

Durează ceva până o faci,

pentru că trebuie să fii minuțios

și să înțelegi costurile de trai
în funcție de locație

și legislația privitoare la taxe.

Dar trebuie creat un VDN

care atinge un anumit nivel,

ca oamenii să nu se mai chinuie financiar.

Dacă angajații nu stau bine financiar,

nu vor fi la fel de productivi.

Se vor întreba lucruri de genul:
„Ce-o să fac cu copiii?

Copilul mi-e bolnav.
N-am asigurare de sănătate.”

Cred că apare o spirală.

Crezi că economisești fonduri,

plătind salarii mai mici,

dar de fapt,

după mine cel puțin,

dacă ai grijă de angajați,

restul lucrurilor decurg natural.

Sunt mai productivi.

Se bucură că fac parte din companie.

Au grijă de clienți mai bine.

Iar toate acestea,

sunt în favoarea companiei,

în legătură cu oferirea
serviciilor la clientul final.

Dar asta începe cu angajații.

CH: Deci crezi că
„e nevoie de îmbunătățiri la capitalism”,

și crez că VDN ar trebui adoptat
de toate companiile.

Dar crezi că asta se poate întâmpla
prin activitate corporativă binevoitoare?

Îl canalizez pe fratele Bernie acum,

dar cred că multă lume ar fi sceptică

că ar trebui să avem încredere
în companii, în punctul ăsta.

Ar trebui ca guvernul să intervină
și să mărească salariile minime,

să ia măsuri pentru a proteja
angajații în moduri mai structurate?

DS: Cred că guvernul joacă un rol,

și cred că sectorul privat și cel public

trebuie să lucreze mai strâns

pentru a aborda problemele

cu care ne confruntăm în societate,
peste tot pe glob,

fie că e vorba de inegalitatea salariilor,

probleme de mediu,

sănătate,

protejare, lucruri de genul,

confidențialitate.

După cum văd eu problema,

e foarte dificil pentru guverne
să reglementeze asta

pentru că sunt foarte multe moduri
de a privi problema.

Dacă aș fi fost alt CEO,

asta este...

e în interesul tău

să faci asta

pentru că oferă un avantaj competitiv.

Noi atragem, cred eu,

cei mai talentați oameni de pe glob,

la PayPal

pentru că avem o misiune
în care oamenii cred,

chiar încercăm să facem o schimbare
pentru mai bine.

Nu zic că suntem perfecți,

nu cred că oamenii ar trebui
să renunțe la responsabilitatea

de a face o mică schimbare pozitivă

pe viitor.

Dacă suficiente companii,
dacă suficiente guverne ar face asta,

ar fi o adevărată schimbare

în lume.

Dar,

ai nevoi de valori pentru a susține asta.

Iar aceste valori sunt foarte importante.

Aceste valori ar trebui să susțină
incluziunea.

Ar trebui să susțină diversitatea
forței de muncă.

Ar trebui să susțină bunăstarea
financiară.

Dacă faci asta,

și îi atragi pe cei mai talentați oameni,

atunci, prin definiție,

cred că cel mai mare avantaj competitiv
al unei companii

sunt angajații.

Strategiile sunt grozave.

Multe lucruri sunt grozave.

Dacă ai angajați grozavi,

dedicați muncii lor,

care au stabilitate financiară,

vor face lucruri grozave.

Cred că e un avantaj competitiv

care impulsionează companiile.

Deci trebuie să existe

mai mulți CEO și companii

care să se miște în direcția asta,

iar eu cred că începem să vedem
asta din ce în ce mai mult.

Odată ce se întâmplă asta,

totul se va transforma,

iar eu cred că din ce în ce mai mulți
vor fi nevoiți să o facă

pentru a rămâne competitivi.

Ar putea părea că sunt
interese egoiste la mijloc,

dar sincer,

nu mă interesează dacă o fac din bunătate,

sau o fac pentru că ar fi
un dezavantaj competitiv

dacă nu o fac.

Crearea sănătății financiare
pentru angajații noștri este scopul,

și trebuie să îl atingem.

CH: Da. Pare că te gândești la situația
asta ca la un câștig de ambele părți,

dar pare și că ești dispus să îi pui
pe angajați pe primul loc,

și nu pe acționari.

Whitney e — scuze, spune.

DS: Nu, nu, nu — voiam să spun

că eu chiar cred asta,

cred că ideii de mai multe
părți interesate în capitalism

i-a venit timpul

și nu putem să ne gândim doar

la o singură parte interesată
care trebuie mulțumită.

Trăim în comunități, trăim pe glob.

Ca oamenii să se zbată
de dimineața până seara

nu e în beneficiul niciunei companii...

Dacă putem face ceva,

aceea e să creăm bunăstare financiară
pentru angajații noștri,

și ar trebui să o facem.

WPR: Fantastic. Avem atât de multe
întrebări din comunitatea noastră.

O întrebare de la Lara Pearson,

dacă PayPal ia în considerare
dă devină o Corporație B.

„Ești familiarizat cu mișcarea Corp. B,

responsabile social și față de mediu,
care au mai multe scopuri?

Presupunând că da,
a luat PayPal în considerare

să devină o Corporație B certificată?

DS: Da, sunt familiarizat cu Corp. B.

Nu avem nicio intenție

să devenim o Corporație B.

Cred că valorile și scopurile noastre

sunt aliniate cu viziunea
de mai multe părți interesate,

dar ce îmi doresc

este ca asta să devină o mișcare

în corporațiile majore de pe glob.

Nu vor fi corporații importante pe glob

care să devină Corp. B.

Sunt multe alte probleme în a deveni

o Corporație B,

spre deosebire de o companie
listată public,

și va mai dura până când
asta se va întâmpla.

Ce încerc să fac este

să încurajez și să demonstrez

că a avea mai multe părți interesate,

a pune angajații pe primul loc

creează un avantaj competitiv.

Și cred că nu sunt singurul CEO
care crede asta.

Oamenii ca Satya Nadella
de la Microsoft fac o treabă foarte bună,

Marc Benioff de la Salesforce.

Aș putea face o listă cu nume.

Dar lista nu e suficient de lungă, încă,

dar sunt câteva nume importante,

și indivizi pe glob

care vorbesc despre capitalism
cu mai multe părți interesate,

și cred că e important,
gândindu-ne la economiile noastre

și la modul de viață, pe viitor.

WPR: Lumea a fost foarte interesată
de programul VDN

și sunt multe întrebări despre el,

una din ele de la Juan Enriquez,

care întreabă de un mod rațional
de a aborda discrepanțele veniturilor.

Poate ai putea să vorbești
dincolo de acest program

despre moduri în care am putea
aborda problema

într-un mod inteligent, în viitor.

DS: Da.

Nu există o soluție simplă,
altfel ar fi fost implementată.

Sunt unele lucruri la care mă gândesc,

care nu abordează complet
diferențele extreme de venituri.

Mă gândesc la lucrurile astea pragmatic,

și la ce putem face ca să abordăm
problema.

Mă gândesc,

dacă am putea face-o pas cu pas,

atunci am merge în direcția corectă

și nu am fi copleșiți de drumul rămas.

În primul rând, companiile trebuie
să aibă grijă de angajați,

iar asta va aborda în mod imediat

unele probleme de discrepanțe în venituri.

În al doilea rând, cred că

în mod ironic, dacă ai mai puțini bani,

te costă mai mult să îi administrezi
și să îi muți,

gândiți-vă astfel:

cu cât ai mai puțini, dacă ești
înafara sistemului financiar,

cu atât consumi mai mult pe administrarea
și mutarea banilor.

Și cred că tehnologia

este un mod fundamental de a ne gândi

la moduri de a reduce costurile asociate
administrării și mutării banilor

cu 50-70 la sută,

la lucruri precum încasarea cecurilor,

trimiterea banilor,

care constituie o parte importantă
a economiei lumii.

Dacă o faci în mod obișnuit,

mergi la magazin,

trimiți banii către alt magazin,
de unde vine cineva ca să îi ridice.

În primul rând, consumă foarte mult timp,

și costă între 8 și 12 la sută

din suma pe care o trimiți.

Dacă trimiți 100 de dolari,

destinatarul care are nevoie
disperată de ei,

primește între 88 și 90 de dolari.

Dacă faci asta electronic,
portofel digital către portofel digital,

costă aproximativ 3 la sută,

deci rămâi cu 97 de dolari.

Deci cred că sunt modalități
de a aborda costurile.

După cum am menționat,

sunt atât de mulți bani cheltuiți
pe taxe nenecesare,

și dobânzi mari,

dacă putem să le reducem la 20, 30%,

sumele pe care le putem da populației
vulnerabile sunt destul de mari

și vor face o diferență.

WPR: E grozav.

Avem multe întrebări de la audiență,

încă una, înainte să îi dau cuvântul
înapoi la Corey,

cu întrebările finale.

Aceasta e de la Anna Tunkel,

care e potrivită
pentru finalul interviului:

„În legătură cu ce ești cel mai optimist

și care ți se par
cele mai mari oportunități

pentru 'Building Back Better' după COVID?”

DS: Ei bine,

un lucru care mă face să fiu optimist —

mereu am fost încrezător în spiritul uman,

și în puterea unui singur individ
să facă o schimbare.

Știu că sună ca un clișeu,
dar eu chiar cred

că fiecare din noi poate contribui
la schimbare.

Dar uite ce observ:

încep să văd asta la o scară mult mai mare

decât am văzut-o vreodată.

Avem diferite platforme

platforma PayPal și Venmo.

Venmo în Statele Unite,
PayPal pe tot globul.

Banii donați prin aceste platforme,

fie că e vorba de afaceri locale,

artiști, muzicieni,

barmani,

locuri de rugăciune, școli,

ONG-uri, organizații caritabile,

au crescut exponențial.

Am ajutat la strângerea,
prin platforma PayPal,

de când a început pandemia COVID-19,

a 2,8 miliarde de dolari pentru ONG-uri
și organizații caritabile —

2,8 miliarde.

E incredibilă

cantitatea de generozitate arătată

de comunitatea globală în perioada asta.

Vedem oameni care dau bani mai departe.

Cineva îi dă unui barman 20 de dolari,

iar el își ține 10,

și dă restul altcuiva.

Vedem asta pe platforma noastră,

și mă face să mă simt optimist.

Cred că perioada asta

ne-a arătat mai multe lucruri
care se întâmplau deja,

dar nu erau vizibile,

iar atunci când lucrurile devin vizibile,

atunci putem începe să le abordăm,

și cred că au avut vizibilitate

unele probleme care ar fi trebuie
să ne fi preocupat mai devreme,

dar populațiile vulnerabile nu au o voce
la fel de puternică ca ceilalți,

iar acum acea voce e auzită,
pentru că nu mai poate fi ignorată.

Și să sperăm că va crea un progres

către eliminarea inegalităților
structurale

care există de mult timp.

WPR: Este grozav.

E foarte mult interes online
pentru acest subiect.

Mai ai câteva întrebări și tu.

CH: Mai avem încă una din comunitate,

de la Jacqueline Ashby.

Anna mi-a furat ultima întrebare,

care era privitoare la restaurarea
încrederii în umanitate.

Dar există mult interes pentru VND.

Există vreun mod de a afla
mai multe informații,

de a-ți oferi cunoștințele și metodologia?

DS: Cu mare plăcere.

Nu are drepturi de autor.

Ne-ar plăcea ca —

asta se poate să nu fie
măsurătoarea perfectă.

Este cea mai bună pe care am găsit-o,

dar lucrând în comunități,

putem să o modificăm și să ne gândim
la lucruri care îi lipsesc,

sau la îmbunătățiri,

ar fi fantastic.

Nu cunosc cea mai bună metodă
de a face asta.

Le las pe Corey și Whitney să mă ajute,

dar bineînțeles că suntem dispuși
să împărtășim.

Nu e nimic de ascuns.

CH: Sună ca o prezentare TED Talk bună.

Mulțumesc foarte mult, Dan! A fost
o conversație foarte interesantă.

Cred că am mai putea vorbi încă o oră,

dar mulțumesc ai fost cu noi aici.

DS: Mulțumesc, Corey! Mulțumesc, Whitney!
Mulțumesc!

WPR: Mulțumesc, Dan! Mulțumesc!