Colorata lume vie a microbilor din Antarctica

În acest tur al lumii microscopice, exploratoarea și artista Ariel Waldman ne introduce carismaticele vietăți ce trăiesc sub banchiza uriașă a Antarcticii, cea mai mare de pe Pământ. De la „drăgălașii” urși de apă la alge geometrice din sticlă, Waldman ne arată cum un loc aparent pustiu devine o oază polara plină de viață, asta dacă știm unde să căutăm.

Poți ghici ce e asta?

Ce ai zice dacă ți-aș spune că există
un loc cu viețuitoare din sticlă?

Sau că unele forme de viață
ne sunt invizibile nouă,

dar astronauții le văd mereu?

Aceste vietăți invizibile din sticlă
nu sunt extratereștrii de pe o exoplanetă.

Se numesc diatomee:

alge unicelulare fotosintetice
ce produc oxigen

și care ajută la formarea norilor
pe întregul glob pământesc,

ce au exoschelete complicate
și geometrizate compuse din...

da, sticlă.

Se pot vedea din spațiu sub forma unor
vârtejuri colorate pe suprafața oceanului,

iar atunci când mor,

exoscheletele lor din sticlă
se scufundă în ocean

luând carbonul din aer

cu ele în mormânt,

fiind responsabile pentru o mare parte
din sechestrarea carbonului în oceane.

Trăim pe o planetă extraterestră.

Încă există multe vietăți
neobișnuite de studiat,

iar foarte multe trăiesc
în condiții extreme,

departe de văzul și înțelegerea noastră.

Un astfel de loc e Antarctica.

De regulă, când ne gândim la Antarctica,

ne gândim la un loc pustiu

cu excepția câtorva pinguini.

Dar Antarctica ar trebuie să fie cunoscută
drept o oază polară plină de viață,

gazdă a multor vietăți foarte fascinante.

Așa că de ce nu le-am văzut în
cel mai recent documentar despre natură?

Păi, stau ascunse sub zăpadă și gheață,

sunt practic invizibile nouă.

Sunt microbi:

mici plante și animale ce trăiesc
în interiorul ghețarilor,

sub banchiză,

înotând în mici lacuri subglaciale.

Nu sunt mai puțin carismatice
decât animalele megafaunii

des întâlnită
într-un documentar despre natură.

Dar cum poți convinge oamenii
să studieze ce nu pot vedea?

Recent, am condus o expediție
de cinci săptămâni în Antarctica

pentru a deveni un realizator de filme
cu animale sălbatice la scară microbiană.

Cu 84 kg de echipament,

m-am urcat la bordul unui avion militar,

aducând cu mine microscoape

pentru a filma și documenta iubitorii
microscopici de condiții extreme,

pentru a deveni mai familiari
cu un ecosistem prost înțeles

cu care conviețuim pe Pământ.

Pentru a filma vietățile
invizibile în acțiune

a trebuit să văd unde locuiesc,

a trebuit să mă aventurez sub gheață.

În fiecare an, suprafața Antarcticii
aproape se dublează datorită banchizei.

Pentru a putea vedea
sub stratul gros de gheață de 2,7 metri,

am coborât pe un tub lung de metal
introdus în banchiză

pentru a urmări un ecosistem
ascuns plin de viață,

în timp ce eram suspendată între fundul
oceanului și luminosul tavan de gheață.

Așa arăta din afară.

Era pur și simplu magic.

Printre vietățile pe care le-am găsit
se numără și drăguțele ostracode

și multe frumoase diatomee geometrice.

Am plecat mai departe
pentru a campa în Văile Uscate

ale Antarcticii pentru câteva săptămâni.

98% din Antarctica
este acoperită cu gheață,

iar Văile Uscate sunt cea mai mare
porțiune a Antarcticii unde chiar poți

vedea cum arată continentul
sub toată gheața.

Am luat mostre de bacterii
la Cascada Sângelui,

un fenomen natural în care un lac
subglacial varsă oxid de fier,

despre care se credea că nu conține
viață până acum un deceniu.

Am urcat pe un ghețar
pentru a săpa în interiorul lui,

scoțând la iveală nenumărate
viețuitoare ce-și trăiau viața din plin

în interiorul straturilor de gheață.

Cunoscute drept crioconite,

se formează când mici bucăți
de pământ închis la culoare

ajung pe ghețar

și încep să se topească sub formă
de găuri ce îngheață la loc,

prezervând sute de pucuri de pământ
în interiorul ghețarului,

asemenea unor universuri insulare,

fiecare cu propriul său ecosistem.

Pe unele vietăți
s-ar putea să le recunoști,

ca acest tardigrad drăguț...

îmi plac foarte mult,

sunt ca niște mini
ursuleți gumați cu ghiare.

Cunoscuți și ca „urși de apă”,

sunt faimoși pentru superputerile lor

care le permit să supraviețuiască
în condiții extreme,

inclusiv în vidul spațiului.

Dar nu trebuie să călătorești
până în spațiu sau Antarctica

ca să-i găsești.

Trăiesc în mușchi peste tot pe glob,

de la cei din crăpăturile din trotuar
până la parcuri.

E posibil că treci pe lângă multe astfel
de animale invizibile zilnic.

Alții pot arăta familiar,

dar să fie la fel de ciudați,
precum nematodele.

Nici șarpe, nici vierme,

nematodele sunt vietăți cu totul aparte.

Nu se pot regenera ca un vierme
sau târî ca un șarpe,

dar au mici ace în gură
asemănătoare cu un pumnal

pe care le folosesc uneori
pentru capturarea prăzii,

sugându-i măruntaiele.

Pentru fiecare om de pe glob,

există 57 de miliarde de nematode.

Iar pe unele vietăți
s-ar putea să nu le recunoști,

dar care trăiesc vieți
la fel de fascinante,

precum rotiferele cu uimitoarele coroane
ce se transformă

în guri în formă de Roomba,

ciliați cu sisteme digestive
mult prea transparente

și cianobacterii care seamănă
cu confetti explodat pe un vas Petri.

De multe ori ce vedem în media
sunt imagini

realizate cu un microscop
electronic de scanare

ale microorganismelor

ce arată ca niște monștri
înspăimântători.

Fără să le vedem în mișcare,
vieților lor ne rămân necunoscute

chiar dacă trăiesc la fiecare pas.

Cum arată viața lor zilnică?

Cum interacționează cu mediul?

Dacă ai văzut vreodată o poză
cu un pinguin la zoo,

dar nu l-ai văzut vreodată clătinându-se,
iar apoi alunecând pe gheață,

n-ai putea înțelege complet pinguinii.

Văzând vietățile minuscule în acțiune,

le putem înțelege mai bine viețile,
de altfel invizibile.

Fără să studiem viața invizibilă
din Antarctica și din curțile noastre,

nu vom înțelegem cu câte vietăți
împărțim lumea,

iar asta înseamnă că nu avem
o imagine completă

a planetei noastre bizare.

Vă mulțumesc!