Cine a fost Confucius? - Bryan W. Van Norden

Vezi lecția întreagă la: http://ed.ted.com/lessons/who-was-confucius-bryan-w-van-norden

Multă lume îi recunoaşte numele şi ştie că a fost faimos pentru că a spus ceva, dar având în vedere impactul de lungă durată a învăţăturilor lui asupra lumii, puţini oameni ştiu cu adevărat cine a fost Confucius, ce a spus cu adevărat... şi de ce. Bryan W. Van Norden dezvăluie omul din spatele misterului.
Lecţie de Bryan W. Van Norden, animație de Tomás Pichardo-Espaillat.

Mulţi oameni
îi recunosc numele

şi ştiu că e faimos fiindcă a spus ceva.

Având în vedere impactul pe care
învăţăturile lui l-au avut asupra lumii

puţini oameni ştiu de fapt
cine a fost Confucius,

ce anume a spus

şi de ce.

În mijlocul haosului
din China sec XVI î.Hr.,

în care statele războinice luptau
neîncetat pentru supremaţie

şi conducștorii erau adesea asasinaţi,

uneori chiar de propriile rude,

Confucius a dat exemplu
de bunăvoință şi integritate,

iar prin învăţăturile lui

a devenit unul dintre cei mai mari
filozofi ai Chinei.

Născut din nobili, dar crescut în sărăcie
de la o vârstă foarte fragedă

după moartea prematură a tatălui său,

Confucius a dezvoltat
ceea ce va deveni

o simpatie veşnică pentru
suferinţa oamenilor simpli.

Abia ajutându-şi mama
şi fratele handicapat

ca păstor şi contabil la un hambar

şi alte slujbe ciudate,

abia cu ajutorul unor prieteni bogaţi

Confucius a putut studia
la Arhivele Regale

unde și-a format concepţia despre viaţă.

Deşi textele antice erau privite de unii

ca relicve irelevante ale trecutului,

Confucius a fost inspirat de ele.

Prin studiu şi reflectare,

Confucius a ajuns să creadă că caracterul
uman se formează în familie

prin educaţie, literatură şi istorie.

O persoană cultivată în felul acesta
lucrează pentru a-i ajuta pe alții,

ghidându-i şi inspirându-i prin morală
mai degrabă decât prin forţă brută.

Pentru a-și pune în practică filozofia,

Confucius a devenit sfătuitorul
conducătorului său de stat, Lu.

După ce alt stat i-a dăruit lui Lu
o trupă de dansatoare

şi conducătorul și-a ignorat obligațiile
în timp ce se distra cu fetele în privat,

Confucius a demisionat dezgustat.

A petrecut următorii ani
călătorind din stat în stat,

încercând să găsească un conducător
merituos care să ţină la principiile sale.

Nu a fost uşor.

Potrivit filosofiei sale
şi contrar practicii timpului,

Confucius descuraja conducătorii
să aplice pedepse dure şi putere militară

pentru a-şi guverna teritoriile

fiindcă el credea
că un bun conducător

îi inspiră pe alţii să-l urmeze spontan

datorită virtuţilor şi carismei sale.

Confucius mai credea

că iubirea şi respectul
învăţate în familie

sunt fundamentale celorlalte virtuţi,

și uneori datoriile personale
se substituie obligaţiilor de stat.

Când un duce s-a lăudat
că supuşii îi erau atât de cinstiți

încât un fiu a depus mărturie
împotriva propriului tată

atunci când tatăl a furat o oaie,

Confucius l-a informat pe duce

că părinţii şi fiii cinstiți
se protejează unii pe alții.

În timpul călătoriilor lui,
Confucius aproape a flămânzit,

a fost scurt timp închis,

viaţa i-a fost ameninţată de câteva ori

și totuși, nu a devenit ostil.

Confucius avea credinţa
că cerurile au un plan pentru lume

şi a învăţat că o persoană virtuoasă

găseşte întotdeauna bucurie
în studiu şi muzică.

Nereuşind să găsească conducătorul căutat,

Confucius s-a reîntors la Lu

şi a devenit un profesor şi un filosof
atât de influent,

încât a ajutat la conturarea
culturii chineze

şi îi recunoaştem numele
peste tot în lume, chiar şi astăzi.

Pentru discipolii lui Confucius,

el era întruchiparea vie a înţeleptului
care îi conduce pe alţii prin virtute

și ei i-au înregistrat cuvintele,

care au fost tipărite
în cartea „Analectele”.

Azi, milioane de oameni de pretutindeni
aderă la principiile Confucianismului,

şi deşi semnificaţia cuvintelor sale
a fost dezbătută de milenii,

când i-a fost cerut să sintetizeze
învăţăturile sale într-o frază,

Confucius însuşi a spus:

„Nu provoca asupra altora ceea ce
nu doreşti nici pentru tine însuţi.”

Rămâne un sfat înţelept
chiar și 2.500 de ani mai târziu.