Arta de a cere
-
0:10 - 0:16(Inspiră, expiră)
-
0:18 - 0:21Nu am trăit dintotdeauna din muzică.
-
0:22 - 0:24Timp de vreo cinci ani după ce am absolvit
-
0:24 - 0:27o universitate serioasă
de științe umaniste, -
0:27 - 0:30aceasta a fost ocupația mea zilnică.
-
0:31 - 0:36Eram propriul angajat, o statuie vie
numită „Mireasa de 2 metri jumătate” -
0:36 - 0:39și îmi place să le povestesc oamenilor
că făceam asta ca ocupație -
0:39 - 0:41pentru că toată lumea vrea să știe
-
0:41 - 0:44cine sunt ciudații ăștia în realitate.
-
0:44 - 0:46Salut!
-
0:47 - 0:49Mă vopseam în alb, mă urcam pe o cutie,
-
0:49 - 0:51îmi puneam în față
o pălărie sau o cutiuță, -
0:51 - 0:54iar când cineva trecea
și arunca bani în ea, -
0:54 - 0:57îi dădeam o floare
-
0:58 - 1:01și un contact vizual intens.
-
1:02 - 1:03Iar dacă nu lua floarea,
-
1:03 - 1:07luam o poziție de tristețe și dor
-
1:08 - 1:10în timp ce persoana se îndepărta.
-
1:12 - 1:14(Râsete)
-
1:16 - 1:19Am avut astfel cele mai profunde
întâlniri cu oamenii, -
1:19 - 1:21mai ales cei însingurați, care păreau
-
1:21 - 1:24că n-au mai vorbit cu cineva de săptămâni,
-
1:24 - 1:28și aveam momentul acela minunat
-
1:28 - 1:33de contact vizual prelungit,
permis pe o stradă din oraș, -
1:33 - 1:36și ne îndrăgosteam un pic, într-un fel.
-
1:36 - 1:41Iar ochii mei spuneau:
„Mulțumesc. Te văd.” -
1:42 - 1:44Iar ai lor spuneau:
-
1:45 - 1:47„Nu mă vede nimeni niciodată.
-
1:48 - 1:49Mulțumesc."
-
1:51 - 1:53Și mi se aruncau reproșuri uneori.
-
1:53 - 1:55Oameni ce strigau la mine din mașini:
-
1:55 - 1:56„La muncă cu tine!”
-
1:57 - 2:00Și mă gândeam: „Asta e slujba mea.”
-
2:00 - 2:04Dar mă durea, fiindcă mă făcea să mă tem
-
2:04 - 2:07că poate făceam ceva nefolositor
-
2:08 - 2:10și necinstit, rușinos.
-
2:11 - 2:17Nu aveam idee cât de bună era
educația pe care o primem -
2:17 - 2:19pe acea cutie pentru industria muzicală.
-
2:19 - 2:21Și pentru cei care sunt economiști,
-
2:21 - 2:24poate ați fi interesați să știți
că aveam un venit destul de predictibil, -
2:24 - 2:26ceea ce era șocant pentru mine
-
2:26 - 2:28dat fiind că nu aveam clienți permanenți,
-
2:28 - 2:31dar destul de constant,
60 de parai marțea, 90 vinerea. -
2:31 - 2:33Era constant.
-
2:33 - 2:35În același timp făceam turnee locale
-
2:35 - 2:38și cântam în cluburi cu trupa mea,
Dresden Dolls. -
2:38 - 2:40Eram eu la pian și un baterist genial.
-
2:40 - 2:42Eu scriam cântecele, iar la un moment dat
-
2:42 - 2:46am început să facem destui bani
și am putut renunța să mai fiu statuie, -
2:46 - 2:48și am început să facem turnee.
-
2:48 - 2:51Nu voiam deloc să pierd senzația asta
-
2:51 - 2:54de conexiune directă cu oamenii, pentru că o iubeam.
-
2:54 - 2:57Așa că după toate spectacolele noastre,
dădeam autografe -
2:57 - 3:00și îmbrățișam fanii, stăteam și vorbeam cu oamenii,
-
3:00 - 3:05și am făcut o artă din a le cere oamenilor să ne ajute
-
3:05 - 3:08și să ni se alăture, iar eu căutam muzicieni locali
-
3:08 - 3:12și artiști care se postau
la intrarea în zona de spectacol -
3:12 - 3:14și treceau pălăria din mână în mână,
-
3:14 - 3:16iar apoi veneau alături de noi pe scenă,
-
3:16 - 3:20așa că aveam un amalgam rotativ de circari ciudați.
-
3:20 - 3:23Iar apoi a apărut Twitter
-
3:23 - 3:26și a făcut lucrurile și mai magice de atât,
fiindcă puteam cere -
3:26 - 3:28orice, oriunde, instant.
-
3:28 - 3:30Aveam nevoie de un pian la care să exersez,
-
3:30 - 3:33iar o oră mai târziu eram în casa unui fan. Asta la Londra.
-
3:33 - 3:36Oamenii ne aduceau mâncare gătită peste tot
-
3:36 - 3:40prin lume, în culise, ne hrăneau și
mâncau cu noi. Asta în Seattle. -
3:40 - 3:43Fani care lucrau la muzee si magazine
-
3:43 - 3:47și orice locuri publice, îmi făceau cu mâna
-
3:47 - 3:50dacă mă hotăram să fac o cântare
gratuită, spontană, neanunțată. -
3:50 - 3:53Asta e o bibliotecă din Auckland.
-
3:53 - 3:58Sâmbătă am cerut pe Twitter lada asta și pălăria
-
3:58 - 4:00fiindcă n-am vrut să le car de pe Coasta de Est,
-
4:00 - 4:02și au apărut, cu ajutorul tipului ăstuia, Chris
-
4:02 - 4:05din Newport Beach, care vă zice salut.
-
4:05 - 4:09Odată am întrebat pe Twitter, unde în Melbourne
pot cumpăra un vas de irigare nazală -
4:09 - 4:12și o asistentă de la un spital a venit cu unul
-
4:12 - 4:14chiar în momentul acela,
la cafeneaua unde eram eu, -
4:14 - 4:15i-am făcut cinste cu un smoothie
-
4:15 - 4:18și am stat de vorbă despre
îngrijirea medicală și despre moarte. -
4:18 - 4:21Și iubesc stilul ăsta de apropiere întâmplătoare,
-
4:21 - 4:25ceea ce e un noroc, fiindcă fac mult couchsurfing.
-
4:25 - 4:29În vile unde fiecare din echipă primește camera lui
-
4:29 - 4:32dar nu e rețea wireless; sau în maghernițe amărâte,
-
4:32 - 4:35toată lumea pe podea,
într-o singură cameră, fără toalete, -
4:35 - 4:39dar cu wireless, care e clar opțiunea mai bună.
-
4:39 - 4:41(Râsete)
-
4:41 - 4:43Echipa mea a oprit odată microbuzul
-
4:43 - 4:47într-un cartier foarte sărac din Miami
-
4:47 - 4:49și am aflat că gazda noastră din noaptea aceea
-
4:49 - 4:52era o fată de 18 ani, care locuia cu familia,
-
4:52 - 4:57iar familia era una de imigranți
fără documente, din Honduras. -
4:57 - 5:00Iar în noaptea aceea toată familia ei
-
5:00 - 5:03s-a mutat pe canapele, ea a dormit cu mama ei
-
5:03 - 5:06ca noi să putem avea paturile lor.
-
5:06 - 5:08Și stăteam întinsă acolo gândindu-mă,
-
5:08 - 5:11oamenii ăștia au atât de puțin.
-
5:11 - 5:14E cinstit?
-
5:14 - 5:16Și dimineață, mama ei ne-a învățat
-
5:16 - 5:19cum să încercăm să facem tortillas
și a vrut să-mi dea o Biblie. -
5:19 - 5:25M-a luat deoparte și mi-a spus,
într-o engleză stricată: -
5:25 - 5:30„Muzica ta a ajutat-o pe fiica mea atât de mult.
-
5:30 - 5:34Mulțumesc pentru că ați stat aici.
Vă suntem foarte recunoscători.” -
5:34 - 5:38Și m-am gândit, este cinstit.
-
5:38 - 5:41Asta este asta.
-
5:41 - 5:44Câteva luni mai târziu, eram în Manhattan,
-
5:44 - 5:47am întrebat pe Twitter de un loc
unde să dorm și, la miezul nopții, -
5:47 - 5:48sunam la o ușă în Lower East Side,
-
5:48 - 5:51și îmi dau seama că n-am mai făcut
niciodată asta singură, -
5:51 - 5:52am fost mereu cu trupa sau cu echipa.
-
5:52 - 5:57Așa fac oamenii proști? (Râsete)
-
5:57 - 5:59Așa mor oamenii proști?
-
5:59 - 6:01Dar până să mă pot răzgândi, ușa se dă de perete.
-
6:01 - 6:05Ea e artistă, el e blogger financiar la Reuters,
-
6:05 - 6:07și îmi dau un pahar de vin roșu,
-
6:07 - 6:09îmi oferă o baie.
-
6:09 - 6:13Am avut mii de asemenea nopți.
-
6:13 - 6:17Fac mult couchsurfing (stau la gazde necunoscute).
Și mult crowsdurfing (băi de mulțime). -
6:17 - 6:21Afirm că ambele
-
6:21 - 6:23sunt practic același lucru.
-
6:23 - 6:26Te arunci în mulțime
-
6:26 - 6:27și aveți încredere unul în celălalt.
-
6:27 - 6:30Am întrebat cândva o trupă care cânta în deschidere
-
6:30 - 6:32dacă vor să se ducă în public
și să „dea pălăria din mână în mână” -
6:32 - 6:34ca să facă ceva bani în plus,
ce eu am făcut adesea. -
6:34 - 6:37Și ca de obicei, trupa a fost încântată,
-
6:37 - 6:39dar era un tip din grup
-
6:39 - 6:43care mi-a spus că nu se simțea în stare să facă asta.
-
6:43 - 6:47Să stea acolo cu pălăria întinsă
semăna prea mult cu cerșitul. -
6:47 - 6:55Și am recunoscut teama lui de „e cinstit?”
și „la muncă cu tine!” -
6:55 - 6:59Între timp, trupa mea devenea tot mai mare.
-
6:59 - 7:01Am semnat cu o casă de discuri importantă.
-
7:01 - 7:04Muzica noastră e o încrucișare între punk și cabaret.
-
7:04 - 7:06Nu e pentru oricine.
-
7:06 - 7:09Bine, poate pentru voi...
-
7:09 - 7:13Semnăm, și vine toată publicitatea
și agitația înainte de noul album. -
7:13 - 7:19Iese albumul și se vând cam 25.000 de copii
în primele câteva săptămâni, -
7:19 - 7:22iar casa de discuri consideră asta eșec.
-
7:22 - 7:25Am zis: „25.000, nu e mult?”
-
7:25 - 7:27Iar ei: „Nu, vânzările scad. E un eșec.”
-
7:27 - 7:30Și pleacă.
-
7:30 - 7:33Chiar în timpul ăsta, dădeam autografe
și îmbrățișări după o cântare. -
7:33 - 7:35Vine un tip la mine
-
7:35 - 7:37și îmi dă o bancnotă de 10 dolari,
-
7:37 - 7:38zicând:
-
7:38 - 7:42„Îmi pare rău, am copiat CD-ul tău de la un prieten.”
-
7:42 - 7:45(Râsete)
-
7:45 - 7:49„Dar îți citesc blogul, știu că urăști casa de discuri.
-
7:49 - 7:51Vreau să ai tu banii ăștia.”
-
7:51 - 7:55Și începe să mi se întâmple asta tot timpul.
-
7:55 - 7:59Mă transform în pălăria propriilor concerte,
-
7:59 - 8:02dar trebuie să stau acolo, fizic,
și să primesc ajutorul oamenilor -
8:02 - 8:04și, spre deosebire de tipul din trupa de deschidere,
-
8:04 - 8:08aveam mult antrenament în a sta așa.
-
8:08 - 8:10Mulțumesc.
-
8:10 - 8:12Acesta e momentul în care mă hotărăsc
-
8:12 - 8:15că o să-mi dau muzica gratis online
-
8:15 - 8:17de câte ori va fi posibil.
-
8:17 - 8:20Metallica cu Napster, e rău,
-
8:20 - 8:23dar eu, Amanda Palmer, voi încuraja
-
8:23 - 8:27toate felurile de descărcări gratuite,
dar voi cere ajutor, -
8:27 - 8:31pentru că am văzut pe stradă că merge.
-
8:31 - 8:34Așa că m-am luptat să scap de casa de discuri și,
pentru noul meu proiect -
8:34 - 8:37cu noua mea trupa, The Grand Theft Orchestra,
-
8:37 - 8:39am apelat la crowdfunding
(finanțarea de către public), -
8:39 - 8:44și m-am aruncat în miile de conexiuni
pe care le-am făcut, -
8:44 - 8:46și am cerut mulțimii să mă prindă.
-
8:46 - 8:49Ținta era de 100.000 de dolari.
-
8:49 - 8:53Fanii mi-au dat aproape 1,2 milioane,
-
8:53 - 8:56cel mai mare proiect muzical
finanțat de public de până acum. -
8:56 - 9:00(Aplauze)
-
9:00 - 9:04Puteți vedea cât de mulți sunt.
-
9:04 - 9:08Aproape 25.000 de oameni.
-
9:08 - 9:11Și mass media m-a întrebat: „Amanda,
-
9:11 - 9:13industria muzicală e în declin,
iar tu încurajezi pirateria. -
9:13 - 9:15Cum i-ai făcut pe toți oamenii ăștia
să plătească pentru muzică?” -
9:15 - 9:20Și răspunsul adevărat e că nu i-am făcut.
Le-am cerut ajutorul. -
9:20 - 9:23Și prin însuși faptul de a cere,
-
9:23 - 9:26am intrat în conexiune cu ei.
-
9:26 - 9:31Și când te conectezi cu ei, oamenii vor să te ajute.
-
9:31 - 9:35E destul de nefiresc pentru mulți artiști.
-
9:35 - 9:36Nu vor să ceară.
-
9:36 - 9:42Dar nu e ușor. Nu e ușor să ceri.
-
9:42 - 9:44Și mulți artiști au o problemă cu asta.
-
9:44 - 9:47Când ceri, devii vulnerabil.
-
9:47 - 9:51Am primit multe critici online
-
9:51 - 9:53după ce proiectul de pe Kickstarter a devenit faimos,
-
9:53 - 9:56pentru că am continuat practicile mele de crowdsourcing,
-
9:56 - 9:58mai ales după ce am întrebat muzicieni
-
9:58 - 10:01care sunt fani, dacă vor să vină cu noi pe scenă
-
10:01 - 10:04pentru câteva cântece, primind în schimb
dragoste, bilete și bere. -
10:04 - 10:07Asta e o imagine trucată
-
10:07 - 10:11cu mine, care a apărut pe un website.
-
10:11 - 10:14Și m-a durut într-un mod foarte cunoscut.
-
10:14 - 10:17Iar oamenii zicând „Nu mai ai voie
-
10:17 - 10:19să ceri un astfel de ajutor”
-
10:19 - 10:23mi-au amintit de oamenii din mașini
care strigau „la muncă!” -
10:23 - 10:28Pentru că nu erau cu noi pe trotuar
-
10:28 - 10:31și nu puteau să vadă schimbul
-
10:31 - 10:33ce avea loc între mine și mulțimea mea,
-
10:33 - 10:39un schimb echitabil pentru noi,
dar străin pentru ei. -
10:39 - 10:41Asta-i un pic indecentă.
-
10:41 - 10:43E petrecerea pentru susținătorii Kickstarter din Berlin.
-
10:43 - 10:47La sfârșitul serii, m-am dezbrăcat
și i-am lăsat pe toți să deseneze pe mine. -
10:47 - 10:50Dați-mi voie să vă spun, dacă vreți să trăiți
-
10:50 - 10:53un sentiment visceral de încredere în străini,
-
10:53 - 10:55vă recomand asta,
-
10:55 - 10:59mai ales dacă străinii aceia sunt germani beți.
-
10:59 - 11:04Asta a fost o conexiune cu fanii
de nivel maestru-ninja, -
11:04 - 11:07pentru că ceea ce spuneam aici era:
-
11:07 - 11:09„Am încredere în voi atât de mult.
-
11:09 - 11:13Ar trebui? Arătați-mi!”
-
11:13 - 11:15În cea mai mare parte din istoria umanității,
-
11:15 - 11:20muzicienii, artiștii, au fost parte din comunitate,
-
11:20 - 11:25oameni-punte și deschizători de drumuri,
nu stele de neatins. -
11:25 - 11:29Celebritatea înseamnă mulți oameni
care te iubesc de la distanță, -
11:29 - 11:31dar Internetul și conținutul
-
11:31 - 11:34pe care suntem liberi să-l distribuim prin el
-
11:34 - 11:37ne aduc înapoi.
-
11:37 - 11:40E vorba despre câțiva oameni
care te iubesc de aproape -
11:40 - 11:45și acei oameni sunt suficienți.
-
11:45 - 11:47Mulți oameni sunt derutați de ideea
-
11:47 - 11:48de a nu avea un preț fix.
-
11:48 - 11:52Văd asta ca pe un risc imprevizibil,
dar în tot ce am făcut, -
11:52 - 11:54proiectul Kickstarter, strada, sunatul la ușă,
-
11:54 - 11:56eu nu văd astea ca riscuri.
-
11:56 - 11:58Le văd ca încredere.
-
11:58 - 12:01Acum, instrumentele online care să facă schimbul
-
12:01 - 12:05la fel de ușor și instinctiv ca strada,
-
12:05 - 12:07sunt aproape.
-
12:07 - 12:10Dar instrumentele perfecte nu ne vor ajuta
-
12:10 - 12:13dacă nu putem să stăm față în față
-
12:13 - 12:15și să dăm și să primim fără teamă,
-
12:15 - 12:18dar, și mai important,
-
12:18 - 12:22să cerem fără rușine.
-
12:22 - 12:24Mi-am clădit cariera muzicală
-
12:24 - 12:28încercând să întâlnesc oameni pe internet
-
12:28 - 12:30așa cum îi întâlneam când stăteam pe cutie,
-
12:30 - 12:34adică scriind pe blog și Twitter
nu doar datele turneurilor -
12:34 - 12:37și despre videoclipul nou,
ci și despre munca, arta noastră -
12:37 - 12:42cât și despre temerile, mahmurelile, greșelile noastre,
-
12:42 - 12:44și ne vedem unul pe celălalt.
-
12:44 - 12:48Și cred că atunci când ne vedem cu adevărat,
-
12:48 - 12:50vrem să ne ajutăm reciproc.
-
12:50 - 12:55Cred că lumea a fost obsedată de o întrebare greșită:
-
12:55 - 12:59„Cum să facem ca oamenii
să plătească pentru muzică?” -
12:59 - 13:01Ce-ar fi dacă am începe să ne întrebăm:
-
13:01 - 13:06„Cum sa lăsăm oamenii
să plătească pentru muzică?” -
13:06 - 13:08Mulțumesc.
-
13:08 - 13:12(Aplauze)
- Title:
- Arta de a cere
- Speaker:
- Amanda Palmer
- Description:
-
Nu obligați oamenii să plătească pentru muzică, spune Amanda Palmer. Dați-le voie să o facă. Într-un discurs pasionat care începe cu zilele în care era artist stradal („dați un ban pentru Mireasa de 2 metri jumătate!”), ea examinează noua relație dintre artist și fani.
- Video Language:
- English
- Team:
- closed TED
- Project:
- TEDTalks
- Duration:
- 13:47
Mirel-Gabriel Alexa edited Romanian subtitles for The art of asking | ||
Mirel-Gabriel Alexa edited Romanian subtitles for The art of asking | ||
Ariana Bleau Lugo approved Romanian subtitles for The art of asking | ||
Emil-Lorant Cocian accepted Romanian subtitles for The art of asking | ||
Diana Livezeanu edited Romanian subtitles for The art of asking | ||
Diana Livezeanu edited Romanian subtitles for The art of asking | ||
Diana Livezeanu commented on Romanian subtitles for The art of asking | ||
Emil-Lorant Cocian declined Romanian subtitles for The art of asking |