Patru miliarde de ani de evoluție în șase minute

Au evoluat oamenii din maimuțe sau din pești? În aceasta înălțătoare discuție, ihtologul și prietenul celor de la TED, Prosanta Chakrabarty distruge câteva dintre miturile adânc înrădăcinate despre evoluție, încurajându-ne să ne amintim că suntem o mica parte dintr-un proces complex, unul de 4 miliarde - - și nu sfârșitul unei linii. "Nu suntem scopul evoluției", spune Chakrabarty. "Gândiți-vă la noi ca fiind frunze tinere al acestui copac al vieții vechi si gigant - - conectați cu ajutorul unor ramuri nu doar unii cu alții, dar și cu rudele noastre dispărute precum și cu strămoșii noștri evolutivi."

Dacă am evoluat din maimuțe,
de ce mai există maimuțe?

(Râsete)

Ei bine, pentru că nu suntem maimuțe,

suntem pești.

(Râsete)

Acum, știind că ești un pește
și nu o maimuță,

e foarte important
să înțelegem de unde venim.

Predau la una dintre cele mai mari școli
de biologie evolutivă din SUA,

și când elevii mei înțeleg într-un final
de ce le spun tot timpul că sunt pești,

atunci știu că mi-am făcut bine treaba.

Dar întotdeauna trebuie să-mi încep orele
combatând niște mituri adânc înrădăcinate,

pentru că fără să ne dăm seama, multora
dintre noi ni s-a predat greșit evoluția.

De exemplu, suntem învățați
să spunem „Teoria Evoluției".

Există, de fapt, multe teorii și,
la fel ca și procesul în sine,

cele care corespund cel mai bine datelor
sunt cele care au rezistat până azi.

Cea pe care o știm cel mai bine e
selecția naturală darwiniană.

Este procesul prin care acele organisme
care se potrivesc cel mai bine cu mediul

supraviețuiesc și se reproduc,

iar cele care sunt mai puțin
potrivite mediului, dispar gradual.

Asta e totul.

Evoluția e atât de simplă, și e un fapt.

Evoluția e un fapt,
exact ca și „teoria gravitației".

O poți dovedi la fel de ușor.

Trebuie doar să te uiți la buricul tău

pe care îl ai in comun cu celelalte
mamifere Placentalia,

sau coloana vertebrală pe care o ai
în comun cu celelalte vertebrate,

sau ADN-ul tău pe care îl ai în comun
cu toate viețuitoarele de pe Pământ.

Aceste trăsături nu au apărut
pur și simplu la oameni.

Ele au fost moștenite
de la diferiți strămoși

către toți descendenții lor, nu doar nouă.

Dar nu așa am învățat biologia, nu-i așa?

Am învățat că plantele și bacteriile
sunt chestii primitive,

că din pești au ieșit amfibienii
urmați de reptile și mamifere,

și apoi voi,

această creatură perfect evoluată
la sfârșitul liniei.

Dar viața nu are o evoluţie liniară

și nici nu se termină cu noi.

Dar întotdeauna ni s-a arătat
evoluția cam așa,

o maimuță și un cimpanzeu,

niște specii de oameni dispărute,

toate într-un marș continuu
spre a deveni noi.

Dar ei nu se transformă în noi
cum nici noi nu ne transformăm în ei.

De asemenea,
noi nu suntem scopul evoluției.

Dar de ce contează?

De ce trebuie să învățăm evoluția
exact așa cum s-a întâmplat?

Ei bine, neînțelegerea evoluției
a condus spre multe probleme,

dar nu poți să pui vechea întrebare:

„De unde suntem?"

fără să înțelegem evoluția
în modul corect.

Neînțelegerea ei a condus
către multe opinii complicate și corupte

despre cum ar trebui
să tratăm alte vietăți

sau cum ar trebui
să ne tratăm unii pe alții

în termeni de rasă și gen.

Asa că haideți să ne întoarcem
în urma cu patru miliarde de ani.

Acesta e organismul unicelular
din care provenim cu toții.

La început, a dat naștere
altor organisme unicelulare,

dar acestea evoluează și în ziua de azi,

și unii ar spune că arheele și bacteriile

care formează mare parte din acest grup

sunt cele mai de succes de pe planetă.

Cu siguranță vor mai trăi
mult timp după ce noi vom muri.

Acum aproximativ trei miliarde de ani,
organismele multicelulare au evoluat.

Aici se includ ciupercile,
plantele și animalele voastre.

Primele animale care au dezvoltat
o coloană vertebrală au fost peștii.

Deci practic,
toate vertebratele sunt pești,

deci practic
tu și cu mine suntem pești.

Să nu ziceți că nu v-am avertizat.

O linie de pești a ieșit pe uscat

și a dat naștere, printre altele,
mamiferelor și reptilelor.

Unele reptile au devenit păsări,
unele mamifere au devenit primate,

unele primate au devenit maimuțe cu coadă,

iar altele au devenit maimuțe fără coadă,
incluzând o varietate de specii umane.

Deci, vedeți voi,
nu am evoluat din maimuțe,

dar avem un strămoș comun cu acestea.

Tot timpul, viața din jurul nostru
a continuat să evolueze:

mai multe bacterii, fungii,
mulți pești, pești, pești.

Dacă nu v-ați dat seama,
da, ei sunt grupul meu favorit.

(Râsete)

Așa cum viața evoluează,
poate să și dispară.

Cele mai multe specii trăiesc
doar câteva milioane de ani.

Vedeți voi, mare parte din viața
pe care o vedem în jurul nostru

are aproximativ aceeași vârstă
ca și specia noastră.

Deci e egoist sa gândești:

„Oh, plantele și bacteriile
sunt primitive,

și noi suntem aici de un minut evolutiv,

deci suntem cumva speciali."

Gândește-te la viață ca și cum
ar fi o carte, una neterminată.

Vedem doar ultimele pagini
din fiecare capitol.

Dacă te uiți la cele 8 milioane de specii

cu care împărțim planeta,

gândește-te la toate ca având
patru miliarde de ani de evoluție.

Toate sunt produsul acesteia.

Gândește-te la noi ca fiind frunze tinere
al acestui copac al vieții vechi și gigant

cu toții fiind conectați
de ramuri invizibile nu doar între noi,

ci și cu rudele noastre dispărute
precum și cu strămoșii noștri evolutivi.

Ca biolog, încă încerc să învăț,
cu ceilalți,

cum suntem toți înrudiți unul cu altul,
cine cu cine.

Poate că e mai bine

să ne gândim la noi ca încă fiind
un mic pește ieșit din apă.

Da, unul care a învățat
să meargă și să vorbească,

dar unul care încă
mai are multe de învățat

despre cine suntem și de unde am venit.

Vă mulțumesc.

(Aplauze)