Shimon Steinberg: Combaterea naturală a dăunătorilor... folosind insecte!

La conferința TEDx TelAviv, Shimon Steinberg vorbește despre diferența dintre dăunători și insecte - și prezintă avantajele folosirii insectelor bune pentru a lupta contra celor rele, evitând chimicalele în misiunea noastră de a produce recolta perfectă.

Eu însumi sunt un iubitor de insecte --

nu din copilărie, apropo,

ci ceva mai târziu.

Când am absovit facultatea,

cu specializarea în zoologie la Universitatea din Tel Aviv,

m-am cam îndrăgostit de insecte.

Și apoi, în cadrul zoologiei,

am ales cursul, sau disciplina, entomologiei,

știința insectelor.

Și apoi mi-am spus, cum aș putea să fac ceva util,

sau să ajut știința entomologiei?

Apoi am trecut la domeniul protejării plantelor --

protejarea plantelor împotriva insectelor,

împotriva insectelor rele.

Apoi în cadrul protejării plantelor,

am ajuns la disciplina

de combatere biologică a dăunătorilor,

pe care de fapt o definim

ca fiind folosirea organismelor vii

pentru a reduce populațiile

de dăunători nocivi ai plantelor.

Deci este o disciplină în sine în cadrul protecției plantelor

care are ca scop reducerea substanțelor chimice.

Și combaterea biologică a dăunătorilor, apropo,

sau aceste insecte bune despre care vorbim,

există în lume de mii și mii de ani,

de multă, multă vreme.

Dar numai în ultimii 120 de ani

oamenii au început,

sau au știut din ce în ce mai bine cum să exploateze sau cum să folosească

acest fenomen de control biologic,

sau de fapt, acest fenomen de control natural,

pentru a servi nevoilor lor.

Deoarece fenomenul de control biologic

îl puteți observa în propria curte.

Aveți nevoie doar de o lupă. Vedeți ce am aici?

Această lupă mărește de 10 ori.

Da, de 10 ori.

Folosiți-o.

Trebuie doar să dați frunzele la o parte și veți descopei o lume cu totul nouă

de insecte minuscule,

sau păianjeni de un milimetru, un milimetru și jumătate,

doi milimetri lungime,

și puteți face diferența între cei buni și cei răi.

Deci acest fenomen al controlului natural

există de fapt peste tot.

Aici, în fața acestei clădiri, sunt sigur.

Uitați-vă puțin la plante.

Deci este peste tot

și trebuie să știm cum să îl exploatăm.

Ei bine, hai să mergem împreună

și să ne uităm la câteva exemple.

Ce este un dăunător?

Cât de mult poate dăuna plantei?

Și care este dușmanul natural,

agentul controlat biologic

sau insecta bună despre care vorbim?

În principiu, voi vorbi

despre insecte și păianjeni,

sau acarieni, să le zicem.

Insectele -- acele organisme cu șase picioare

și păianjenii sau acarienii,

organismele cu opt picioare.

Hai să ne uităm la asta.

Iată un dăunător, unul foarte nociv, un păianjen acarian,

deoarece țese multă pânză ca un păianjen.

Vedeți mama la mijloc

și două fiice, probabil în stânga și dreapta,

și un singur ou în partea dreaptă.

Și aici vedeți ce fel de pagube poate produce.

În partea dreaptă vedeți o frunză de castravete,

și în mijloc, frunză de bumbac,

iar în stânga o frunză de roșie cu aceste mici [neclar] frunzulițe,

care devin din verzi albe

din cauză că au fost supte, perforate

de gurile

acestor păienjeni.

Dar iată că natura

ne oferă un păianjen bun.

Acesta este un acarian prădător -- la fel de mic ca păianjenul acarian, apropo,

un milimetru, doi milimetri lungime, nu mai mult de atât

care fuge repede, vânează,

prinde păienjeni acarieni.

Iar aici o puteți vedea pe această doamnă în acțiune

în partea stângă --

cum extrage

fluidele din corpul acarianului de test din partea stângă.

Și după cinci minute, iată ce puteți vedea,

un cadavru tipic --

contractat, golit,

cadavrul păianjenului acarian,

iar alături de el, doi indivizi sătui,

acarieni prădători,

o mamă în partea stângă,

o tânără nimfă în partea dreaptă.

Apropo, o masă pentru aceștia pentru 24 de ore

constă cam în cinci

păianjeni acarieni, acarieni răi,

sau între 15 și 20 de ouă

de acarieni dăunători.

Apropo, tot timpul le este foame.

(Râsete)

Și mai avem un exemplu: afidele.

Apropo, e primăvară acum în Israel,

când temperatura crește mult.

Îi puteți vedea pe cei răi, aceste afide, pe toată suprafața plantelor,

pe hibiscus, pe verbină,

în frunzișul tânăr, proaspăt

care apare primăvara.

Apropo, în ceea ce privește afidele, există numai femele,

ca Amazoanele.

Femele ce dau naștere altor femele, care la rândul lor nasc alte femele.

Niciun mascul.

Se numește partenogeneză.

Și se pare că sunt mulțumite de această situație.

Aici se pot observa pagubele.

Aceste afide secretă

un lichid lipicios, dulceag

numit mană,

iar aceasta îngroașă

părțile superioare ale plantei.

Aici puteți vedea o frunză obișnuită de castravete

care a devenit din verde neagră

din cauza unei ciuperci negre, fumagina,

care o acoperă.

Și iată și salvarea

care vine de la această viespe parazită.

Aici nu vorbim de un prădător.

Aici vorbim de un parazit,

nu un parazit cu două picioare,

ci unul cu șase picioare, desigur.

Aceasta este o viespe parazită,

din nou, doi milimetri lungime, subțirică,

care zboară repede

și precis.

Iar aici puteți observa acest parazit în acțiune,

ca într-o manevră acrobatică.

Ea stă pe partea opusă

în fața victimei din partea dreaptă,

îndoindu-și abdomenul

și introducând un singur ou,

un singur ou în lichidele corporale

ale afidei.

Apropo, afida încearcă să scape.

Lovește din picioare și mușcă

și secretă diferite lichide,

dar de fapt nu se va întâmpla nimic.

Numai oul parazitului

va fi introdus în lichidele corporale ale afidei.

Și după câteva zile, în funcție de temperatură,

oul va ecloza,

iar larva acestui parazit

va mânca afida din interior.

Totul este natural. Totul este natural.

Nu este ficțiune, nicidecum.

Din nou, în propria curte,

chiar în curtea ta.

Dar acesta este rezultatul final.

Acesta este rezultatul final:

Mumii --

M-U-M-I-E.

Așa arată o afidă moartă.

Putem vedea în interior.

De fapt, un parazit în dezvoltare

pe care în câteva minute îl puteți vedea ieșit pe jumătate.

Nașterea este aproape completă.

Puteți vedea, apropo, în clipuri precise, etc.

Și durează doar câteva minute.

Și dacă e femelă, se va împerechea imediat cu un mascul,

și a și plecat, deoarece timpul e foarte scurt.

Această femelă trăiește doar trei sau patru zile,

și trebuie să dea naștere

la vreo 400 de ouă.

Asta înseamnă că are vreo 400 de afide

în care să-și depună ouăle

în corpurile lor.

Iar acesta nu este sfârșitul, desigur.

Există o mulțime de alți dușmani naturali

iar acesta e ultimul exemplu.

Din nou, începem cu dăunătorul:

tripșii.

Apropo, toate aceste nume ciudate --

nu v-am mai agasat cu denumirile în latină ale acestor creaturi,

bun, doar denumirile populare.

Dar acesta e un dăunător drăguț, subțirel,

dar foarte nociv.

Priviți aici, ardei dulci.

Nu este doar un ardei dulce exotic, de ornament,

e un ardei dulce care nu e comestibil

deoarece suferă de o boală virală

transmisă de acești tripși adulți.

Și iată și dușmanul natural,

ploșnița de flori,

care e foarte mică.

Aici se observă adultul, de culoare neagră, și două mai tinere.

Și din nou, în acțiune.

Acest adult perforează tripsul,

îl golește în câteva minute,

apoi trece la prada următoare,

și o ține tot așa.

Și dacă răspândim aceste ploșnițe de flori, cele bune,

de exemplu, într-o cultură de ardei dulci,

ele vor merge la flori.

Și iată, această floare este invadată

de insecte prădătoare, de cele bune,

după ce au fost exterminate cele rele, tripșii.

Deci aceasta e o situație pozitivă, apropo.

Fără a afecta fructul în dezvoltare. Fără a afecta fructul matur.

Totul e în regulă în aceste condiții.

Dar din nou, întrebarea e,

aici i-ați văzut în luptă unul la unul --

dăunătorul și dușmanul său natural.

Ce facem de fapt e asta.

În nord-estul Israelului,

în kibbutzul Sde Eliyahu,

există o dependință

unde acești dușmani naturali sunt produși în masă.

Cu alte cuvinte, ce facem noi acolo,

amplificăm,

amplificăm controlul natural,

sau fenomenul de control biologic.

Și pe o suprafață de 35 000 de metri pătrați

de sere foarte moderne,

acolo, producem în masă acei acarieni prădători,

acele ploșnițe de flori,

acele viespi parazite, etc., etc.

Multe părți diferite.

Apropo, au niște peisaje superbe.

Se pot vedea munții iordanieni pe de o parte

și Valea Iordanului pe de altă parte,

și o iarnă bună, blândă

și o vară frumoasă, călduroasă,

condiții excelente

pentru producerea în masă a acestor creaturi.

Și apropo, producția în masă

nu înseamnă manipulare genetică.

Nu avem de-a face cu OMG-uri,

organisme modificate genetic, nici vorbă.

Le luăm din natură,

și singurul lucru pe care îl facem

e să le oferim condițiile optime

în aceste sere, sau camere climaterice,

pentru a prolifera,

a se înmulți și reproduce.

Și de fapt chiar asta obținem.

Vedeți la microscop.

Vedeți în colțul din stânga sus, vedeți un singur acarian prădător.

Iar aici este o adunătură de acarieni prădători.

Vedeți grămăjoara asta. O vedeți și pe aceasta.

Am un gram din acești acarieni prădători.

Un gram înseamnă 80 000 de indivizi,

80 000 de indivizi

sunt suficienți

pentru a controla un acru, 4000 de metri pătrați

de cultură de căpșune

împotriva păienjenilor acarieni pe toată durata sezonului,

de aproape un an.

Și putem produce de aici, credeți-mă,

câteva zeci de kilograme

anual.

Asta numesc eu

amplificarea fenomenului.

Și nu, nu afectăm echilibrul.

Din contră,

deoarece aducem echilibru pe fiecare cultură

unde acesta a fost deja afectat

de substanțe chimice,

venind cu acești dușmani naturali

pentru a întoarce puțin roata

și a aduce mai mult echilibru natural

culturii agricole prin reducerea acestor substanțe chimice.

Acesta este și scopul.

Și care e impactul?

În acest tabel, chiar puteți vedea care e impactul

unui control biologic de succes

realizat de insectele bune.

De exemplu, în Israel,

unde cultivăm

mai mult de 1000 de hectare --

10 000 de dunami cum se spune în Israel,

de ardei dulce protejat biologic împotriva dăunătorilor

sub supraveghere,

75% din pesticide

au fost de fapt reduse.

Iar în cazul căpșunelor israeliene, chiar mai mult --

80% din pesticide,

mai ales cele pentru combaterea acarienilor din căpșune.

Deci impactul este foarte puternic.

Dar există o întrebare,

mai ales dacă îi întrebați pe crescători, agricultori:

De ce control biologic?

De ce insecte bune?

Apropo, numărul de răspunsuri primite

este egal cu numărul de oameni chestionați.

Dar dacă vorbim, de exemplu, de acest loc,

sud-estul Israelului,

regiunea Arava situată deasupra Văii Marelui Rift,

unde se găsește

cea mai bună,

perla agriculturii israeliene,

mai ales în condiții de seră --

dacă mergeți cu mașina până la Eilat, puteți vedea asta

chiar în mijlocul deșertului.

Și dacă priviți mai îndeaproape,

cu siguranță veți putea vedea asta,

bunici cu nepoții lor

împrăștiind dușmanii naturali, insectele bune,

în loc să poarte haine speciale

și măști de gaze și să aplice chimicale.

Deci siguranța, în ceea ce privește aplicarea,

acesta e principalul răspuns pe care îl primim de la crescători

privind controlul biologic.

Pe locul doi, mulți crescători

sunt de fapt speriați

de ideea de imunitate,

că dăunătorii vor deveni imuni

la substanțele chimice,

așa cum în cazul nostru difteria

devine rezistentă la antibiotice.

E la fel, și se poate întâmpla foarte repede.

Din fericire, fie în cazul controlului biologic,

fie în cazul controlului natural,

imunitatea este extrem de rară.

Nu se întâmplă aproape niciodată.

Deoarece asta înseamnă evoluție;

aceasta este proporția naturală,

spre deosebire de rezistență,

care are loc în cazul utilizării substanțelor chimice.

Și în al treilea rând, cerința publicului.

Cerința publicului - cu cât publicul

cere mai mult reducerea substanțelor chimice,

cu atât mai mult crescătorii devin conștienți de faptul că

ar trebui, de câte ori pot și pe cât e posibil,

să înlocuiască acest control chimic

cu controlul biologic.

Chiar aici, acesta e un alt crescător,

vedeți, foarte interesat de insecte,

de cele rele și cele bune,

purtând această lupă pe cap,

mergând în siguranță

prin recoltă.

În sfârșit, vreau să ajung de fapt la viziunea mea,

sau, de fapt, visul meu.

Deoarece, vedeți, aceasta e realitatea.

Priviți diferența.

Dacă privim la valoarea totală

a industriei biocontrolului la nivel mondial,

vorbim de 250 de milioane de dolari.

Și priviți la industria de pesticide

din toate recoltele din lume.

Cred că e de 100 de ori mai mare sau pe aproape.

25 de miliarde.

Deci e o diferență imensă de acoperit.

Cum putem face asta?

Cum putem acoperi sau micșora, această diferență

în anii care urmeaza?

În primul rând, trebuie să găsim soluții biologice

mai robuste, mai bune și mai de încredere,

mai multe insecte bune

pe care fie le putem produce în masă,

fie chiar conserva pe câmp.

În al doilea rând, să creăm și mai multă

cerere publică intensă și strictă

de reducere a substanțelor chimice

în producția bunurilor agricole.

Și în al treilea rând, să creștem nivelul de informare în rândul agricultorilor

referitor la potențialul acestei industrii.

Și această diferență se va micșora.

Pas cu pas, se micșorează.

Așa că ultimul dispozitiv este:

Tot ceea ce spunem, de fapt îl putem chiar cânta,

(este) să dăm naturii o șansă.

Așa că o spun eu în numele tuturor

celor care au solicitat și au implementat biocontrolul

în Israel și în afara lui,

vă rog dați naturii o șansă.

Vă mulțumesc.

(Aplauze)