Nu vă temeți de superinteligența artificială

Noile tehnologii generează noi anxietăți, spune omul de știintă și filozoful Grady Booch, dar nu trebuie să ne temem de o inteligență artificială atotputernică și fără sentimente. Booch ne domolește cele mai mari temeri - induse de literatura ştiinţifico-fantastică - despre computerele superinteligente explicând cum le vom învăța, nu programa, să împărtășească valorile noastre. În loc să ne facem griji în legătură cu o amenințare inexistentă, el ne îndeamnă să ne gândim cum va influența inteligența artificială viața umană.

Când eram copil,
eram tocilar prin chintesență.

Cred că și unii dintre voi
ați fost la fel.

(Râsete)

Și dumneavoastră domnule,
care ați râs cel mai tare,

probabil că încă mai sunteți.

(Râsete)

Am crescut într-un mic oraș
în câmpiile prăfuite din nordul Texasului,

fiu de șerif care a fost fiul unui pastor.

A intra în belele nu era o opțiune.

Așa că am început să citesc cărți
cu calcule ca sursă de distracție.

(Râsete)

Și tu la fel.

Și asta m-a făcut să construiesc un laser
și un computer și să modelez rachete,

iar apoi să fac combustibil
pentru rachete în dormitorul meu.

Acum, în termeni științifici,
numim asta o idee foarte proastă.

(Râsete)

Cam pe atunci, „2001: Odiseea spațială”
a lui Stanley Kubrick

apăruse în cinematografe,

iar viața mi s-a schimbat
pentru totdeauna.

Am iubit absolut totul legat de acel film,
în special pe HAL 9000.

HAL era un computer dotat cu conștiință,

conceput pentru a ghida
nava spațială Discovery

de la Pământ până la Jupiter.

HAL avea de asemenea
un caracter imperfect,

întrucât a ales să prețuiască mai mult
misiunea, în defavoarea vieții umane.

HAL a fost un personaj fictiv,

dar cu toate acestea,

el vorbește despre temerile noastre,
temerile noastre de a fi subjugați

de o inteligență artificială
fără sentimente,

care este indiferentă în fața omenirii.

Cred că astfel de temeri sunt nefondate.

Într-adevăr, ne aflăm într-un moment
remarcabil în istoria omenirii,

când, motivați de refuzul de a accepta
limitele corpurilor și minților noastre,

construim mașinării de un rafinament
și o grație frumoasă și complexă

care va extinde cunoașterea umană

dincolo de imaginația noastră.

După o carieră care mi-a purtat pașii
de la Academia Forțelor Aeriene

la Space Command în prezent,

am devenit inginer de sisteme

și recent am fost implicat
într-o problemă de inginerie

în legătură cu misiunea NASA către Marte.

În zborurile spațiale către Lună

ne putem baza că cei de la controlul
misiunii din Houston

urmăresc toate aspectele unui zbor.

Însă Marte e de 200 de ori mai departe

și în consecință, e nevoie
în medie de 13 minute

ca un sunet să parcurgă distanța
dintre Pământ și Marte.

Dacă apare o problemă,
nu există suficient timp.

Astfel, o soluție rezonabilă de inginerie

ne determină să punem controlul misiunii
între pereții navetei spațiale Orion.

O altă idee fascinantă
din profilul misiunii

e plasarea de roboți humanoizi
pe suprafața planetei Marte

înaintea sosirii oamenilor,

mai întâi pentru a construi
echipamente și instalații

și apoi pentru a servi ca membri
colaboratori ai echipei științifice.

Pe măsură ce priveam asta
dintr-o perspectivă inginerească,

devenea foarte clar pentru mine
că ceea ce aveam nevoie să creez

era o inteligență artificială

abilă, cooperantă și dotată
cu inteligență socială.

Cu alte cuvinte, aveam nevoie
să construiesc ceva asemănător lui HAL,

dar fără tendințele sale ucigătoare.

(Râsete)

Să facem o mică pauză.

Este oare posibil să construim
o asemenea inteligență artificială?

De fapt, chiar este.

În multe feluri, aceasta este
o problemă grea de inginerie

cu elemente de inteligență artificială,

și nu o problemă inextricabilă
de IA care necesită inginerie.

Ca să-l parafrazez pe Alan Turing:

„Nu sunt interesat să construiesc
o mașinărie dotată cu conștiință”.

Nu construiesc un HAL.

Tot ce vreau este un creier simplu,
ceva ce oferă iluzia inteligenței.

Arta și știința informatică
au parcurs un drum lung

de când HAL a fost adus pe ecran

și-mi imaginez că dacă inventatorul său,
Dr. Chandra, ar fi fost aici azi,

ar fi avut o listă întreagă
de întrebări pentru noi.

E într-adevăr posibil pentru noi

să folosim un sistem de milioane
și milioane de dispozitive,

ca să citim în fluxurile lor de date,

pentru a le prezice erorile
și a acționa înainte?

Da.

Putem construi sisteme care să converseze
cu oamenii în limba lor naturală?

Da.

Putem construi sisteme care să recunoască
obiecte, să identifice emoții,

să arate emoții, să joace jocuri
și chiar să citească de pe buze?

Da.

Putem construi sisteme
care să stabilească obiective,

să realizeze planuri pentru îndeplinirea
acestor obiective și să învețe pe parcurs?

Da.

Putem construi sisteme
care să aibă o gândire empatică?

Asta învățăm să facem.

Putem construi sisteme care să aibă
o baza etică și morală?

Asta trebuie să învățăm cum se face.

Așa că haideți să acceptăm pentru moment

că este posibil să construim
o astfel de inteligență artificială

pentru acest tip de misiuni
și pentru altele.

Următoarea întrebare
pe care trebuie să v-o puneți e:

ar trebui să ne fie frică de ea?

Ei bine, fiecare tehnologie nouă

ne dă palpitații
într-o anumită măsură.

Când au apărut
pentru prima oară automobilele,

oamenii s-au lamentat că vom asista
la destrămarea familiei.

Când au apărut
pentru prima oară telefoanele,

oamenii erau îngrijorați
că vor distruge complet conversația.

La un moment dat am văzut
cum cuvântul scris a devenit omniprezent,

iar oamenii au crezut că vom pierde
abilitatea de a memora.

Toate acestea sunt adevărate
până la un anumit punct,

dar de asemenea este adevărat
și că aceste tehnologii

ne-au adus lucruri care ne-au lărgit
cunoașterea umană

în câteva moduri profunde.

Așa că hai să mergem un pic mai departe.

Eu nu mă tem de crearea
unei astfel de inteligențe artificiale

pentru că în final ea va îngloba
câteva dintre valorile noastre.

Luați în considerare acest lucru:

construirea unui sistem cognitiv
este fundamental diferită

de construirea unui sistem
software-intensiv tradițional, din trecut.

Nu le programăm. Le învățăm.

Pentru a învăța un sistem
cum să recunoască florile,

îi arăt mii de flori
din diverse tipuri care-mi plac.

Pentru a învăța un sistem
cum să joace un joc...

Ei bine, eu aș face-o. Și tu la fel.

Îmi plac florile. Pe bune!

Ca să înveți un sistem
cum se joacă un joc de GO,

ar trebui să joc mii de partide de GO,

dar în acest proces aș învăța de asemenea

cum să discern
între un joc bun și unul prost.

Dacă vreau să creez IA
care să ofere asistență juridică,

o s-o învăț corpusul legislativ,
dar în același timp voi integra

și simțul clemenței și al dreptății
ca parte a legii respective.

În termeni științifici, asta este
ceea ce numim adevărul de bază,

și asta e ce contează cu adevărat:
când producem aceste mașinării,

le învățăm o parte din valorile noastre.

În acest scop, mă încred
în inteligență artificială

la fel, dacă nu și mai mult
decât într-un om care este bine instruit.

Dar ați putea întreba: ce ne facem
cu agenții necinstiți,

cu anumite ONG-uri bine finanțate?

Nu mă tem de o inteligență artificială
aflată în mâinile unui lup singuratic.

Cu certitudine, nu ne putem proteja

împotriva tuturor actelor
aleatorii de violență,

dar realitatea e că un asemenea sistem

necesită o instruire
substanțială și subtilă,

cu mult peste resursele
unui singur individ.

În plus, înseamnă mult mai mult

decât să introduci
un virus informatic în societate,

unde apeși pe un buton deodată
și se răspândește în milioane de locuri

și laptopurile explodează pretutindeni.

Ei bine, acest fel de conținut
este mult mai amplu

și cu siguranță ne așteptam la el.

Să mă tem că o astfel
de inteligență artificială

ar putea amenința întreaga umanitate?

Dacă vă uitați la filme

precum „Matrix”, „Metropolis”
„Terminatorul”, seriale ca „Westworld”

toate vorbesc despre acest tip de teamă.

Într-adevăr, în cartea „Superinteligență”,
filozoful Nick Bostrom

abordează această temă

și observă că superinteligența
poate fi nu doar periculoasă,

ci poate reprezenta o amenințare
existențială la adresa întregii omeniri.

Argumentul de bază al Dr. Bostrom

este că astfel de sisteme vor sfârși

prin a avea o nestăvilită
sete de informație

așa încât, probabil,
vor învăța cum să învețe

și în final să descopere
că pot avea interese

care sunt contrarii nevoilor umanității.

Dr. Bostrom are un număr
de persoane care-l urmăresc.

El este sprijinit de persoane
ca Elon Musk și Stephen Hawking.

Cu tot respectul
pentru aceste minți luminate,

cred că greșesc fundamental.

Există numeroase aspecte de disecat
la argumentul Dr. Bostrom

și nu am timp să le expun pe toate,

dar foarte pe scurt,
luați în considerare asta:

super cunoașterea este
foarte diferită de super acțiunea.

HAL a fost o amenințare
pentru echipajul Discovery

doar în măsura în care HAL avea comanda
tuturor aspectelor legate de Discovery.

Așa ar trebui să fie
și în cazul unei superinteligențe.???

ar trebui să stăpânească
toată lumea noastră.

Aceste idei provin de la Skynet
din filmul „Terminatorul”

în care avem o superinteligență
care comanda voința umană,

care controla fiecare dispozitiv
aflat în orice colț al lumii.

Practic vorbind, asta nu se va întâmpla.

Nu vom construi inteligențe artificiale
care să controleze vremea,

să direcționeze valurile,

care să ne comande pe noi,
oameni capricioși și haotici.

Și mai mult decât atât, dacă astfel
de inteligență artificială ar exista,

ar trebui să concureze
cu economiile oamenilor,

și astfel să concureze
pentru resurse cu noi.

Și la sfârșit...
Nu-i spuneți asta lui Siri...

Noi putem oricând să-i scoatem din priză.

(Râsete)

Suntem într-o incredibilă călătorie
de evoluție comună cu mașinăriile noastre.

Oamenii de azi
nu sunt oamenii de mâine.

Să îți faci griji acum
de ascensiunea superinteligenței

este într-o mulțime de feluri,
o periculoasă distragere a atenției,

deoarece însăși ascensiunea computerelor

ne aduce o serie de probleme
umane și sociale

la care trebuie să participăm acum.

Cum să organizez societatea cel mai bine

când nevoia de munci executate
de oameni se diminuează?

Cum să aduc înțelegere și educație
de-a lungul globului

și totuși să respect
diferențele dintre noi?

Cum aș putea să prelungesc
și să îmbunătățesc

viața prin asistență medicală cognitivă?

Cum aș putea utiliza informatica
pentru a ne ajuta să ajungem la stele?

Și acesta este lucrul interesant.

Oportunitățile de a utiliza
informatica

pentru a îmbunătăți cunoașterea umană
stă în puterea noastră,

aici și acum și suntem doar la început.

Vă mulțumesc foarte mult.

(Aplauze)