< Return to Video

Puterea vulnerabilităţii

  • 0:00 - 0:05
    Încep cu asta: acum câţiva ani,
    m-a sunat o organizatoare de evenimente,
  • 0:05 - 0:07
    pentru că urma să ţin un discurs,
    spunându-mi:
  • 0:07 - 0:12
    ,,Mă chinui să-mi dau seama cum
    să te descriu în fluturaşul publicitar."
  • 0:12 - 0:16
    ,,De ce te chinui?", am întrebat.
    ,,Te-am văzut vorbind şi,
  • 0:16 - 0:22
    te voi numi cercetător, cred, dar atunci
    nimeni nu va veni, pentru că vor crede
  • 0:22 - 0:24
    că eşti plictisitoare si neinteresantă."
  • 0:24 - 0:26
    (Râsete)
  • 0:26 - 0:28
    Bine", am spus.
  • 0:28 - 0:31
    ,,Dar mi-a plăcut la discursul tău
    că povesteşti captivant,
  • 0:31 - 0:34
    aşa că te voi numi povestitoare."
  • 0:34 - 0:38
    Evident că partea academică,
    nesigură din mine, a reacţionat:
  • 0:38 - 0:42
    Cum mă vei numi?"
    "Te voi numi povestitoare."
  • 0:42 - 0:45
    De ce nu spiriduşa magică?",
    m-am gândit.
  • 0:45 - 0:49
    (Râsete)
  • 0:49 - 0:52
    Stai să mă gândesc puţin.", am spus.
  • 0:52 - 0:55
    Mi-am căutat în adâncuri curajul
    şi m-am gândit:
  • 0:55 - 1:00
    sunt o povestitoare, cercetător calitativ,
    adun poveşti. Asta fac.
  • 1:01 - 1:04
    Poate că poveştile
    sunt informaţii cu un suflet,
  • 1:04 - 1:07
    şi poate sunt doar o povestitoare,
    aşa că i-am spus:
  • 1:07 - 1:11
    Ştii ce? De ce nu spui
    că sunt cercetător-povestitor?"
  • 1:11 - 1:15
    La care ea:
    ,,Haha, nu există aşa ceva!"
  • 1:15 - 1:17
    (Râsete)
  • 1:17 - 1:20
    Aşa că-s cercetător-povestitor
    şi azi vă voi vorbi -
  • 1:20 - 1:22
    pentru că discutam
    despre extinderea percepţiei -
  • 1:22 - 1:26
    vă voi spune câteva poveşti
    despre o parte a cercetării mele
  • 1:27 - 1:31
    care mi-a lărgit fundamental orizontul
    şi a schimbat realmente
  • 1:31 - 1:35
    modul în care trăiesc, iubesc,
    muncesc şi cum îmi cresc copiii.
  • 1:35 - 1:37
    Aici începe povestea mea.
  • 1:37 - 1:41
    Când eram o tânără cercetătoare,
    student doctorand în primul an,
  • 1:41 - 1:44
    am avut un profesor de cercetare
    care ne-a spus:
  • 1:44 - 1:49
    Treaba stă în felul următor:
    ce nu poţi măsura, nu există."
  • 1:50 - 1:55
    Am crezut că mă păcăleşte: Serios?"
    ,,Da, categoric!", mi-a răspuns.
  • 1:56 - 2:00
    Înţelegeţi că aveam diplomă
    în asistenţă socială, cu master,
  • 2:00 - 2:02
    şi lucram pentru doctorat
    în asistenţă socială.
  • 2:02 - 2:07
    Întreaga carieră fusesem înconjurată
    de oameni cu următorul crez:
  • 2:07 - 2:10
    ,,viaţa-i întortocheată, deci iubeşte-o".
  • 2:10 - 2:16
    Iar crezul meu e: ,,viaţa e întortocheată,
    aşa că fă curat, organizeaz-o
  • 2:16 - 2:18
    şi pune-o într-o cutie compartimentată."
  • 2:18 - 2:20
    (Râsete)
  • 2:20 - 2:25
    Să cred că mi-am găsit chemarea,
    cariera care să mă poarte -
  • 2:25 - 2:28
    cum spune un motto vestit
    în asistenţă socială:
  • 2:28 - 2:31
    ,,cufundă-te în neplăcerile muncii",
  • 2:31 - 2:32
    când eu sunt genul:
  • 2:32 - 2:36
    ,,dă în cap discomfortului,
    dă-l din drum şi ia doar 10."
  • 2:36 - 2:38
    Asta era mantra mea.
  • 2:39 - 2:44
    Aşa că eram încântată de treaba asta.
    ,,Asta e cariera potrivită pentru mine,
  • 2:44 - 2:47
    pentru că mă interesează
    subiecte întortocheate
  • 2:47 - 2:51
    pe care vreau să le pot descurca.
    Vreau să le înţeleg.
  • 2:51 - 2:55
    Vreau să disec aceste lucruri
    care ştiu că-s importante
  • 2:55 - 2:58
    şi să pun soluţia la dispoziţia tuturor.
  • 2:58 - 3:04
    Am început cu relaţiile, pentru că
    după 10 ani de asistenţă socială,
  • 3:04 - 3:08
    realizezi că relaţiile sunt motivul
    pentru care existăm.
  • 3:08 - 3:13
    Ele dau scop şi sens vieţilor noastre.
    Totul se reduce la ele.
  • 3:13 - 3:17
    Fie că vorbeşti cu jurişti,
    cu cei de la boli mintale,
  • 3:17 - 3:19
    de la abuzuri şi neglijenţă,
    din cadrul asistenţei sociale,
  • 3:19 - 3:23
    ştim că relaţiile, capacitatea
    de a te simţi legat de cineva,
  • 3:23 - 3:28
    - neurobiologic suntem construiţi aşa -
    e motivul pentru care suntem aici.
  • 3:28 - 3:31
    De asta m-am gândit să încep
    cu legătura dintre oameni.
  • 3:31 - 3:38
    Ştiţi situaţia în care eşti evaluat de şef
    şi-ţi spune 37 de lucruri
  • 3:38 - 3:41
    la care eşti grozav şi unul singur
    unde poţi face îmbunătăţiri?
  • 3:41 - 3:43
    (Râsete)
  • 3:44 - 3:47
    Şi apoi, numai acolo te gândeşti? Este?
  • 3:47 - 3:50
    Cred că ăsta e motivul pentru care
    munca mi-a mers atât de bine:
  • 3:50 - 3:55
    atunci când îi întrebi despre dragoste,
    oamenii îţi povestesc suferinţa.
  • 3:55 - 4:00
    Când îi întrebi despre apartenenţă
    îţi spun cele mai dureroase experienţe
  • 4:00 - 4:02
    despre cum e să fii exclus.
  • 4:02 - 4:07
    Când i-am întrebat despre relaţii,
    mi-au povestit de ruperera lor.
  • 4:07 - 4:13
    Curând, cam după 6 săptămâni de cercetare,
    am dat peste acest lucru nenumit,
  • 4:13 - 4:19
    care mi-a dezvăluit relaţiile într-un mod
    nemaiîntâlnit, pe care nu-l înţelegeam.
  • 4:19 - 4:23
    M-am retras din cercetare
    ca să-mi dau seama ce reprezenta.
  • 4:24 - 4:27
    S-a dovedit a fi ruşinea.
  • 4:27 - 4:32
    Ruşinea e uşor de privit
    ca teama de rupere a relaţiei.
  • 4:32 - 4:36
    ,,E ceva legat de mine, pe care
    dacă l-ar şti sau vedea oamenii,
  • 4:36 - 4:40
    atunci nu voi mai fi demnă
    de o relaţie cu ei."
  • 4:40 - 4:43
    Vă pot spune despre ea
    că e universală, că toţi o simţim.
  • 4:43 - 4:48
    Cei care nu simt ruşine n-au empatie
    sau capacitatea de a stabili legături.
  • 4:48 - 4:50
    Nimeni nu vrea să vorbească despre ea,
  • 4:50 - 4:54
    şi cu cât vorbeşti mai puţin de ea
    cu atât mai mult o simţi.
  • 4:54 - 4:58
    La baza acestei ruşini,
    a ideii "Nu-s suficient de bun"
  • 4:58 - 5:02
    toţi ştim sentimentul:
    Nu-s destul de imaculat, de slab,
  • 5:02 - 5:05
    de bogat, de frumos, de deştept,
    de promovat"...
  • 5:06 - 5:11
    La bază e o chinuitoare vulnerabilitate,
  • 5:11 - 5:16
    idea că, pentru ca relaţia să se creeze
  • 5:16 - 5:19
    trebuie să permitem
    să fim văzuţi cu adevărat.
  • 5:21 - 5:24
    Ştiţi ce cred eu despre vulnerabilitate:
    o urăsc!
  • 5:24 - 5:28
    M-am gândit că asta e şansa mea
    s-o înfrâng cu armele mele.
  • 5:28 - 5:34
    O să-mi dau seama ce-i cu ruşinea,
    chit că-mi ia un an s-o fac bucăţi!
  • 5:34 - 5:36
    O să-nţeleg cum funcţionează
    vulnerabilitatea
  • 5:36 - 5:39
    şi o să i-o iau înainte.
  • 5:39 - 5:42
    Eram pregătită şi foarte entuziasmată.
  • 5:44 - 5:47
    Ştiţi că nu se va termina cu bine.
  • 5:47 - 5:50
    (Râsete)
  • 5:50 - 5:51
    Ştiţi asta!
  • 5:51 - 5:55
    Aş putea să vă spun multe despre ruşine,
    dar mi-ar trebui şi timpul celorlalţi,
  • 5:55 - 5:58
    dar vă spun scurt la ce se reduce,
  • 5:58 - 6:01
    şi-ar putea fi cel mai important lucru
    pe care l-am învăţat vreodată,
  • 6:01 - 6:04
    în decada petrecută cu acest studiu.
  • 6:05 - 6:12
    Anul alocat s-a transformat în 6 ani,
    mii de poveşti, sute de interviuri lungi
  • 6:12 - 6:13
    şi focus grupuri.
  • 6:13 - 6:18
    Au început să-mi trimită pagini
    din jurnalele lor, poveştile lor,
  • 6:18 - 6:22
    mii de piese de informaţie, în 6 ani.
  • 6:22 - 6:27
    I-am cam dat de cap. Am înţeles
    ce e ruşinea şi cum funcţionează.
  • 6:27 - 6:34
    Am scris o carte, am publicat o teorie,
    dar ceva nu era în regulă.
  • 6:34 - 6:38
    E vorba de faptul că
    dacă i-aş lua pe toţi cei intervievaţi
  • 6:38 - 6:45
    şi i-aş împărţi în oameni care
    au sentimentul propriei valori -
  • 6:45 - 6:48
    la asta se reduce,
    la sentimentul valorii de sine -
  • 6:48 - 6:51
    aceştia simt puternic iubirea
    şi ataşamentul -
  • 6:51 - 6:56
    şi oameni care se luptă să-l aibă,
    care se-ntreabă dacă-s destul de buni.
  • 6:56 - 7:01
    E o singură variabilă care-i separă pe cei
    care simt puternic iubirea şi ataşamentul
  • 7:01 - 7:03
    de cei care se luptă pentru asta.
  • 7:03 - 7:07
    Cei care simt puternic iubirea
    şi ataşamentul
  • 7:07 - 7:11
    cred că sunt demni să le primească.
    Atâta tot.
  • 7:12 - 7:15
    Cred că merită aşa ceva.
  • 7:15 - 7:18
    Pentru mine partea grea -
  • 7:18 - 7:24
    ce ne împiedică să relaţionăm,
    e teama că nu suntem demni de relaţii -
  • 7:24 - 7:29
    era ceva ce, personal şi profesional,
    am simţit că trebuia să înţeleg mai bine.
  • 7:29 - 7:34
    Aşa că am luat toate interviurile
    unde era autoapreciere,
  • 7:34 - 7:40
    unde oamenii trăiau cu acel sentiment
    şi le-am analizat doar pe acelea.
  • 7:40 - 7:42
    Ce aveau oamenii aceia în comun?
  • 7:42 - 7:47
    Eu am o uşoară dependenţă de birotică,
    dar asta-i o altă prezentare.
  • 7:47 - 7:52
    Aveam un dosar şi-un pix Sharpie
    şi mă gândeam cum să numesc studiul?
  • 7:52 - 7:56
    Primul cuvânt care mi-a venit
    în minte a fost: cordiali.
  • 7:56 - 8:00
    Aceştia sunt oameni deschişi, care
    din asta-şi trag seva - propria valoare.
  • 8:00 - 8:04
    Am scris titlul pe dosar
    şi-am început să analizez datele.
  • 8:04 - 8:11
    Într-o primă fază am parcurs tot,
    în 4 zile de analiză intensivă,
  • 8:11 - 8:14
    am extras interviurile,
    am extras poveştile şi incidentele.
  • 8:14 - 8:17
    Care-i tema? Care-i tiparul?
  • 8:17 - 8:20
    Soţul a luat copiii şi au plecat din oraş,
  • 8:20 - 8:23
    pentru că mereu intru într-o stare
    de frenezie gen Jackson Pollock,
  • 8:23 - 8:28
    În care scriu într-una,
    calată pe stilul meu de ,,cercetător".
  • 8:28 - 8:30
    Iată ce am aflat:
  • 8:32 - 8:36
    au în comun curajul.
  • 8:36 - 8:39
    Vreau să diferenţiez pentru voi
    curajul şi vitejia.
  • 8:39 - 8:43
    Curajul, la originea sa,
    a pătruns în limba engleză,
  • 8:43 - 8:46
    din latinescul ,,cor",
    care înseamnă ,,inimă"
  • 8:46 - 8:51
    şi definea persoanele
    care acţionează din toată inima.
  • 8:51 - 8:57
    Aceşti oameni aveau curajul
    să fie imperfecţi.
  • 8:58 - 9:02
    Aveau compasiunea necesară
    pentru a fi blânzi cu ei în primul rând,
  • 9:02 - 9:06
    apoi şi cu ceilalţi, pentru că e dovedit
    că nu putem simţi compasiune pentru alţii
  • 9:06 - 9:09
    dacă nu ne tratăm
    pe noi înşine cu blândeţe,
  • 9:09 - 9:11
    şi, în cele din urmă, aveau o legătură.
  • 9:11 - 9:16
    Şi - acum vine partea dificilă -
    ca rezultat al autenticităţii,
  • 9:16 - 9:19
    erau dispuşi să renunţe
    la cine credeau că ar trebui să fie
  • 9:19 - 9:21
    pentru a fi cine erau cu adevărat,
  • 9:21 - 9:26
    ceea ce e obligatoriu
    pentru crearea legăturii.
  • 9:28 - 9:31
    Mai aveau în comun următorul lucru:
  • 9:31 - 9:36
    (Curaj, compasiune, legătură,
    vulnerabilitate.)
  • 9:36 - 9:38
    acceptau complet vulnerabilitatea.
  • 9:40 - 9:44
    Erau convinşi
  • 9:44 - 9:48
    că ceea ce-i face vulnerabili,
    îi face frumoşi.
  • 9:51 - 9:54
    Nu spuneau că vulnerabilitatea
    le e comodă,
  • 9:54 - 9:57
    dar nici nu se refereau la ea
    ca fiind chinuitoare,
  • 9:57 - 10:00
    cum auzisem despre ruşine,
    în interviurile anterioare.
  • 10:00 - 10:02
    Spuneau doar că e necesară.
  • 10:03 - 10:08
    Vorbeau despre disponibilitatea
    de a fi primul să spună ,,te iubesc",
  • 10:09 - 10:14
    despre disponibilitatea de a face ceva
    când nu ai nicio garanţie,
  • 10:16 - 10:20
    despre disponibilitatea
    de a aştepta telefonul doctorului
  • 10:20 - 10:22
    cu rezultatul mamografiei.
  • 10:23 - 10:28
    Sunt dispuşi să investească într-o relaţie
    care s-ar putea să meargă sau nu.
  • 10:29 - 10:32
    Erau convinşi că e ceva esenţial.
  • 10:32 - 10:35
    Eu, personal, o consideram trădare.
  • 10:35 - 10:40
    Nu puteam să cred
    că jurasem credinţă cercetării,
  • 10:40 - 10:44
    care prin definiţie,
  • 10:44 - 10:48
    studiază fenomene special cu scopul
    de a le controla şi a face previziuni,
  • 10:49 - 10:54
    iar acum, misiunea mea,
    de a controla şi prezice, conchidea
  • 10:54 - 10:59
    că viaţa se trăieşte cu vulnerabilitate,
    fără a o controla şi-a prezice.
  • 10:59 - 11:02
    Asta a dus la o micuţă cădere nervoasă.
  • 11:02 - 11:06
    (Râsete)
  • 11:06 - 11:09
    Care arăta mai mult aşa.
  • 11:09 - 11:11
    (Râsete)
  • 11:11 - 11:13
    Chiar aşa a fost.
  • 11:13 - 11:16
    Eu o numesc cădere nervoasă,
    terapeutul meu trezire spirituală.
  • 11:16 - 11:19
    Trezire spirituală sună mai bine
    decât cădere nervoasă,
  • 11:19 - 11:21
    dar vă asigur că a fost cădere nervoasă.
  • 11:21 - 11:24
    A trebuit să las totul deoparte
    şi să-mi caut un terapeut.
  • 11:24 - 11:28
    Afli cine eşti când
    îţi suni prietenii să le spui:
  • 11:28 - 11:31
    ,,Cred că trebuie să mă consulte cineva.
    Aveţi vreo recomandare?"
  • 11:32 - 11:36
    Vreo 5 prieteni mi-au zis:
    ,,Uh! N-aş vrea să fiu terapeutul tău!..."
  • 11:36 - 11:39
    (Râsete)
  • 11:39 - 11:42
    Ce vrei să spui?", întreb.
  • 11:42 - 11:46
    ,,Ei, zic şi eu... Nu-ţi aduce rigla!"
  • 11:46 - 11:48
    (Râsete)
  • 11:48 - 11:51
    ,,Bine..."
  • 11:51 - 11:53
    Şi-am găsit un terapeut.
  • 11:53 - 11:58
    La prima întâlnire cu ea, cu Diana,
    am venit cu lista mea,
  • 11:58 - 12:01
    cu modul de viaţă al oamenilor cordiali.
  • 12:01 - 12:03
    M-am aşezat şi m-a înrebat:
    ,,Ce mai faci?"
  • 12:03 - 12:06
    ,,Mă simt grozav. Sunt bine."
  • 12:06 - 12:08
    "Ce se întâmplă?"
  • 12:08 - 12:11
    E vorba de un terapeut
    care merge la alt terapeut,
  • 12:11 - 12:13
    pentru că trebuie s-o facem,
  • 12:13 - 12:16
    fiindcă au diplome bune.
  • 12:16 - 12:19
    (Râsete)
  • 12:19 - 12:22
    I-am spus:
    "Uite ce e: mă chinui."
  • 12:22 - 12:24
    "Cu ce te chinui?"
  • 12:24 - 12:27
    "Am probleme cu vulnerabilitatea,
  • 12:27 - 12:32
    şi ştiu că vulnerabilitatea
    stă la baza ruşinii şi fricii
  • 12:32 - 12:35
    şi a străduinţei noastre
    pentru onorabilitate,
  • 12:35 - 12:37
    dar se pare că e şi cea care dă naştere
  • 12:37 - 12:42
    bucuriei, creativităţii,
    apartenenţei, iubirii
  • 12:42 - 12:48
    şi cred că am o problemă
    şi am nevoie de ajutor."
  • 12:48 - 12:49
    "Dar uite ce vreau:
  • 12:49 - 12:53
    fără discuţii despre familie
    şi prostii din copilărie...
  • 12:53 - 12:55
    (Râsete)
  • 12:55 - 12:59
    ... vreau să-mi dai câteva strategii."
  • 12:59 - 13:02
    (Râsete)
  • 13:02 - 13:05
    (Aplauze)
  • 13:05 - 13:07
    Mulţumesc.
  • 13:09 - 13:12
    Reacţia ei.
  • 13:12 - 13:14
    (Râsete)
  • 13:14 - 13:17
    "E rău, nu-i aşa?", am întrebat-o.
  • 13:17 - 13:21
    "Nu e nici bine, nici rău."
  • 13:21 - 13:22
    (Râsete)
  • 13:22 - 13:24
    "E ce e şi atât."
  • 13:24 - 13:27
    Mi-am spus:
    "O Doamne, o să fie nasol!"
  • 13:27 - 13:30
    (Râsete)
  • 13:30 - 13:32
    A fost si n-a fost.
  • 13:32 - 13:35
    A durat cam un an.
  • 13:35 - 13:37
    Ştiţi că sunt oameni,
    care atunci când realizează
  • 13:37 - 13:40
    că vulnerabilitatea şi tandreţea
    sunt importante,
  • 13:40 - 13:43
    nu li se mai opun şi le îmbrăţişează?
  • 13:43 - 13:46
    A: eu nu sunt genul
  • 13:46 - 13:48
    şi B: nici măcar nu socializez
    cu astfel de oameni.
  • 13:48 - 13:51
    (Râsete)
  • 13:51 - 13:54
    Pentru mine a fost un an întreg
    de lupte de stradă.
  • 13:54 - 13:56
    A fost un măcel.
  • 13:56 - 13:58
    Vulnerabilitatea ataca, atacam şi eu.
  • 13:58 - 14:01
    Am pierdut lupta,
  • 14:01 - 14:03
    dar probabil mi-am recâştigat viaţa.
  • 14:03 - 14:07
    M-am întors în cercetare
    şi am petrecut următorii câţiva ani
  • 14:07 - 14:10
    încercând realmente să înţeleg
    ce fac oamenii împliniţi, cordiali,
  • 14:10 - 14:16
    ce alegeri fac
    şi cum procedează cu vulnerabilitatea.
  • 14:16 - 14:18
    De ce ne chinuim atât de mult cu ea?
  • 14:18 - 14:21
    Sunt singura
    care mă lupt cu vulnerabilitatea?
  • 14:22 - 14:23
    Nu.
  • 14:23 - 14:25
    Iată ce-am aflat.
  • 14:26 - 14:29
    Ne amorţim vulnerabilitatea.
  • 14:29 - 14:31
    În aşteptarea telefonului acela...
  • 14:31 - 14:34
    Am postat pe Twitter şi pe Facebook:
  • 14:34 - 14:37
    ,,Cum aţi defini vulnerabilitatea?
    Ce te face să te simţi vulnerabil?"
  • 14:37 - 14:40
    Într-o oră şi jumătate
    aveam 150 de răspunsuri.
  • 14:41 - 14:44
    Voiam să ştiu ce păreri există.
  • 14:45 - 14:50
    ,,Să-mi rog soţul să mă ajute, pentru că
    mi-e rău şi suntem proaspăt căsătoriţi",
  • 14:50 - 14:55
    ,,Să iniţiez un act sexual cu soţul meu",
    ,,Să iniţiez un act sexual cu soţia mea",
  • 14:55 - 15:01
    ,,să fiu refuzat", ,,să invit pe cineva în oraş",
    ,,să aştept telefonul doctorului",
  • 15:01 - 15:03
    ,,să fiu concediat", ,,să concediez oameni"...
  • 15:03 - 15:05
    Asta e lumea în care trăim.
  • 15:05 - 15:08
    Trăim într-o lume vulnerabilă
  • 15:08 - 15:12
    şi un mod de a-i face faţă
    e să anesteziem vulnerabilitatea.
  • 15:12 - 15:14
    Cred că există dovezi -
  • 15:14 - 15:16
    şi nu-i singurul motiv
    pentru existenţa lor,
  • 15:16 - 15:18
    dar printre cauzele importante -
  • 15:18 - 15:22
    că suntem cea mai îndatorată,
  • 15:22 - 15:25
    cea mai obeză,
  • 15:25 - 15:28
    cea mai dependentă
    şi mai îndopată cu medicamente
  • 15:28 - 15:31
    cohortă de adulţi din istoria SUA.
  • 15:33 - 15:40
    Problema este - şi-am asta din studiu -
    că nu poţi amorţi selectiv emoţiile.
  • 15:40 - 15:43
    Nu poţi spune: ,,ăstea-s emoţiile rele:
  • 15:43 - 15:47
    vulnerabilitatea, durerea, ruşinea,
    teama şi dezamăgirea.
  • 15:47 - 15:49
    Nu mai vreau să le simt.
  • 15:49 - 15:52
    O să beau nişte beri şi-o să mănânc
    brioşe cu banane şi nuci.
  • 15:52 - 15:54
    (Râsete)
  • 15:54 - 15:56
    Nu mai vreau să le simt."
  • 15:56 - 15:59
    Râsul vostru vă dă de gol. Ştiu că ştiţi.
  • 15:59 - 16:01
    Meseria mea e să-mi bag nasul
    în vieţile voastre.
  • 16:01 - 16:03
    Recunosc acel: ,,Ahaha! Dumnezeule!"
  • 16:03 - 16:05
    (Râsete)
  • 16:05 - 16:11
    Nu poţi amorţi acele sentimente dureroase
    fără să le amorţeşti şi pe celelalte.
  • 16:11 - 16:12
    Nu poţi amorţi selectiv.
  • 16:12 - 16:21
    Amorţindu-le pe cele dureroase
    amorţim bucuria, recunoştinţa, fericirea.
  • 16:21 - 16:27
    Apoi ne simţim mizerabil
    şi ne căutăm ţelul şi sensul,
  • 16:27 - 16:28
    apoi ne simţim vulnerabili,
  • 16:28 - 16:31
    aşa că bem nişte bere
    şi luăm o brioşă cu banane.
  • 16:31 - 16:34
    Şi totul se transformă
    într-un cerc vicios periculos.
  • 16:36 - 16:41
    Cred că trebuie să ne gândim
    de ce şi cum amorţim.
  • 16:41 - 16:44
    Nu trebuie să fie vorba
    de vreo dependenţă.
  • 16:45 - 16:46
    Alt lucru pe care-l facem
  • 16:46 - 16:50
    e să transformăm
    orice e nesigur în certitudine.
  • 16:50 - 16:55
    Religia a trecut de la
    ,,Cred în soartă şi mister", la certitudine.
  • 16:55 - 16:58
    ,,Eu am dreptate, tu nu! Să taci!"
  • 16:59 - 17:00
    Asta e.
  • 17:01 - 17:02
    Să fie sigur.
  • 17:03 - 17:05
    Cu cât ne temem mai mult,
    cu atat devenim mai vulnerabili
  • 17:05 - 17:07
    şi ne temem şi mai mult.
  • 17:07 - 17:09
    Aşa e politica în zilele noastre.
  • 17:09 - 17:14
    Nu mai există discurs,
    nici conversaţie. Doar învinovăţiri.
  • 17:14 - 17:17
    Ştiţi cum e descrisă
    învinovăţirea în cercetare?
  • 17:17 - 17:20
    Un mod de a scăpa
    de durere şi discomfort.
  • 17:22 - 17:24
    Perfecţionăm.
  • 17:24 - 17:26
    Eu sunt cineva care ar vrea ca viaţa să fie aşa.
  • 17:26 - 17:28
    insa nu functioneaza,
  • 17:28 - 17:30
    pentru ca ceea ce facem este sa luam grasimea de pe fund
  • 17:30 - 17:32
    si o punem in obraji.
  • 17:32 - 17:35
    (Rasete)
  • 17:35 - 17:37
    Sper ca intr-o suta de ani
  • 17:37 - 17:39
    oamenii vor privi in urma si vor exclama: "Oau"
  • 17:39 - 17:41
    (Rasete)
  • 17:41 - 17:43
    Si cel mai periculos e ca ne perfectionam
  • 17:43 - 17:45
    copii.
  • 17:45 - 17:47
    Iata cum ii vedem pe copii.
  • 17:47 - 17:50
    Cand vin pe lume sunt deja pregatiti de lupta.
  • 17:50 - 17:53
    Asa ca atunci cand tii acel bebelus perfect in brate,
  • 17:53 - 17:55
    treaba noastra nu e sa spunem: "Priveste-o, e perfecta.
  • 17:55 - 17:57
    Tot ce am de facut e sa ii mentim perfectiunea -
  • 17:57 - 18:00
    asigura-te ca intra in echipa de tenis pana in clasa a cincea si e admisa la Yale pana intr-a saptea."
  • 18:00 - 18:02
    Nu asta avem de facut.
  • 18:02 - 18:04
    Responsabilitatea noastra e sa privim si sa spunem:
  • 18:04 - 18:07
    "Stii ceva? Esti imperfecta si esti pregatita pentru lupta,
  • 18:07 - 18:09
    dar meriti iubire si apartenenta."
  • 18:09 - 18:11
    Asta e treaba noastra.
  • 18:11 - 18:13
    Aratati-mi o generatie de copii crescuti asa
  • 18:13 - 18:16
    si punem capat problemelor pe care eu cred ca le avem astazi.
  • 18:16 - 18:20
    Pretindem ca ceea ce facem
  • 18:20 - 18:23
    nu ii afecteaza pe ceilalti.
  • 18:23 - 18:25
    Asa actionam in viata personala.
  • 18:25 - 18:27
    Tot la fel si la nivel de corporatie -
  • 18:27 - 18:29
    indiferent ca e vorba despre sprijin financiar, accident petrolier
  • 18:29 - 18:31
    o revocare -
  • 18:31 - 18:33
    ne prefacem ca actiunile noastre
  • 18:33 - 18:36
    nu au un impact enorm asupra altor oameni.
  • 18:36 - 18:39
    Le-as spune companiilor ca asta nu e prima dintre incercari.
  • 18:40 - 18:42
    Tot ce va cerem este sa fiti autentici si realisti
  • 18:42 - 18:44
    si sa spuneti "Ne pare rau.
  • 18:44 - 18:47
    Vom repara lucrurile."
  • 18:50 - 18:52
    Exista si un alt fel de a face lucrurile si acesta e mesajul cu care inchei.
  • 18:52 - 18:54
    Iata ce am invatat:
  • 18:54 - 18:56
    sa ne lasam vazuti,
  • 18:56 - 18:58
    vazuti in profunzime,
  • 18:58 - 19:01
    in toata vulnerabilitatea noastra;
  • 19:01 - 19:03
    sa iubim cu toata inima,
  • 19:03 - 19:05
    chiar daca nu exista garantii -
  • 19:05 - 19:07
    ceea ce este foarte greu
  • 19:07 - 19:10
    si din pozitia de parinte e chiar ingrozitor de greu -
  • 19:12 - 19:15
    sa exersam recunostinta si bucuria
  • 19:15 - 19:17
    in acele momente de groaza
  • 19:17 - 19:19
    cand ne intrebam: "Pot sa iubesc atat de mult?
  • 19:19 - 19:21
    Pot sa cred cu atata pasiune?
  • 19:21 - 19:24
    Pot sa fiu neinfricat?"
  • 19:24 - 19:26
    sa fim capabili sa ne oprim si, in loc sa previzionam catastrofe,
  • 19:26 - 19:29
    sa spunem: "Sunt atat de recunoscatoare
  • 19:29 - 19:32
    pentru ca sa fiu atat de vulnerabila inseamna ca traiesc."
  • 19:33 - 19:36
    Si in ultimul rand ceva ce cred ca este poate cel mai important:
  • 19:36 - 19:39
    sa credem ca suntem suficienti.
  • 19:39 - 19:41
    Atunci cand actionam din pozitia in care
  • 19:41 - 19:44
    credem ca suntem suficienti,
  • 19:45 - 19:48
    incetam sa tipam si incepem sa ascultam,
  • 19:49 - 19:51
    suntem mai buni si mai blanzi cu oamenii din jurul nostru,
  • 19:51 - 19:54
    suntem mai buni si mai blanzi cu noi.
  • 19:54 - 19:56
    Asta a fost tot. Multumesc.
  • 19:56 - 19:59
    (Aplauze)
Title:
Puterea vulnerabilităţii
Speaker:
Brené Brown
Description:

Brene Brown studiaza legaturile umane - abilitatea de a empatiza, a apartine, a iubi. In cadrul unei prezentari incisive si amuzante sustinuta la TEDxHouston, impartaseste detaliile cercetarii ce a determinat-o sa porneasca intr-o aventura personala de cunoastere a sinelui si intelegere a umanitatii. Un discurs ce trebuie dat mai departe.

more » « less
Video Language:
English
Team:
closed TED
Project:
TEDTalks
Duration:
19:59

Romanian subtitles

Revisions Compare revisions