Return to Video

Ramona Pierson: Un loc neaşteptat pentru vindecare

  • 0:00 - 0:02
    Urmează să vă împărtăşesc ceva
  • 0:02 - 0:05
    despre care nu am mai vorbit probabil de peste 10 ani.
  • 0:05 - 0:07
    Aşa că vă rog să aveţi răbdare cu mine
  • 0:07 - 0:09
    pe măsură ce vă voi povesti cele întâmplate.
  • 0:09 - 0:11
    Pe când aveam 22 de ani,
  • 0:11 - 0:14
    am venit de la serviciu, am pus lesa câinelui
  • 0:14 - 0:17
    şi am ieşit să alerg, ca de obicei.
  • 0:17 - 0:19
    Nu-mi trecea prin minte că în acel moment
  • 0:19 - 0:21
    viaţa mea urma să se schimbe pentru totdeauna.
  • 0:21 - 0:24
    În timp ce-mi pregăteam câinele pentru alergare,
  • 0:24 - 0:28
    un bărbat tocmai terminase de băut într-un bar,
  • 0:28 - 0:30
    și-a luat cheile de la maşină, s-a urcat la volan
  • 0:30 - 0:32
    şi s-a îndreptat spre sud,
  • 0:32 - 0:34
    sau oriunde se afla el.
  • 0:34 - 0:36
    Eu traversam strada alergând,
  • 0:36 - 0:38
    şi singurul lucru pe care mi-l amintesc
  • 0:38 - 0:41
    este senzaţia că-mi explodase o grenadă în cap.
  • 0:41 - 0:45
    Îmi mai amintesc că mi-am pus mâinile pe pământ
  • 0:45 - 0:47
    şi că simţeam cum sângele care mă ţinea în viaţă
  • 0:47 - 0:49
    mi se scurgea afară prin gât
  • 0:49 - 0:52
    şi prin gură.
  • 0:52 - 0:54
    Se întâmplase că
  • 0:54 - 0:57
    omul trecuse pe roşu şi mă lovise pe mine şi pe căţelușa mea.
  • 0:57 - 1:00
    Ea a sfârşit sub roţile maşinii.
  • 1:00 - 1:02
    Eu am zburat în faţa maşinii,
  • 1:02 - 1:04
    care a trecut apoi peste picioarele mele.
  • 1:04 - 1:06
    Piciorul stâng mi s-a prins în roată şi
  • 1:06 - 1:08
    s-a încolăcit în jurul ei.
  • 1:10 - 1:13
    Bara maşinii m-a lovit în gât,
  • 1:13 - 1:15
    despicându-l.
  • 1:15 - 1:18
    În consecință m-am trezit cu un traumatism toracic grav.
  • 1:18 - 1:20
    Aorta urcă prin spatele inimii.
  • 1:20 - 1:23
    Este artera principală şi a fost tăiată,
  • 1:23 - 1:26
    astfel încât sângele îmi gâlgâia afară din gură.
  • 1:26 - 1:28
    Era spumos,
  • 1:28 - 1:30
    şi mi se întâmplau lucruri îngrozitoare.
  • 1:32 - 1:34
    Nu aveam idee ce se întâmplase,
  • 1:34 - 1:37
    însă au intervenit niște necunoscuţi,
  • 1:37 - 1:40
    care mi-au ţinut inima în funcţiune, păstrându-și bătăile.
  • 1:40 - 1:42
    Spun "în funcţiune" deoarece tremura
  • 1:42 - 1:45
    iar ei încercau să o facă să bată din nou.
  • 1:45 - 1:48
    Cineva a fost isteţ și mi-a băgat un pix Bic în gât
  • 1:48 - 1:51
    ca să-mi deschidă căile respiratorii astfel încât să intre ceva aer înăuntru.
  • 1:51 - 1:53
    Plămânul meu era în colaps,
  • 1:53 - 1:56
    astfel că cineva m-a tăiat şi a băgat o agrafă şi acolo
  • 1:56 - 2:03
    pentru ca să oprească evenimentul catastrofal.
  • 2:03 - 2:05
    Am ajuns cumva la spital.
  • 2:05 - 2:07
    Am fost înfăşurată în gheaţă
  • 2:07 - 2:11
    şi până la urmă m-au pus într-o comă indusă medicamentos.
  • 2:11 - 2:15
    M-am trezit după 18 luni.
  • 2:15 - 2:17
    Eram oarbă, nu puteam vorbi
  • 2:17 - 2:19
    şi nu puteam să merg.
  • 2:19 - 2:22
    Aveam 29 de kg.
  • 2:25 - 2:27
    Spitalul chiar nu ştie
  • 2:27 - 2:29
    ce să facă cu astfel de oameni.
  • 2:29 - 2:32
    De fapt, chiar începuseră să-mi zică Gomer.
  • 2:32 - 2:36
    Dar asta-i o altă poveste, în care nici măcar nu o să intrăm.
  • 2:36 - 2:39
    Am avut atât de multe operaţii care să-mi repare gâtul,
  • 2:39 - 2:41
    care să-mi repare inima de câteva ori.
  • 2:41 - 2:43
    Unele au funcţionat, altele nu.
  • 2:43 - 2:45
    S-au băgat în mine cantități enorme de titan,
  • 2:45 - 2:47
    şi oase de la cadavre
  • 2:47 - 2:50
    în încercarea de a-mi face picioarele să se mişte așa cum trebuie.
  • 2:50 - 2:52
    În final am ajuns să am un nas de plastic, dinţi de porţelan
  • 2:52 - 2:54
    şi multe alte chestii.
  • 2:54 - 2:57
    Dar, într-un final, am început să arăt din nou ca un om.
  • 3:03 - 3:05
    Uneori îmi este greu să vorbesc despre aceste lucruri,
  • 3:05 - 3:08
    aşa că vă rog să aveţi răbdare cu mine.
  • 3:08 - 3:10
    Am avut peste 50 de operaţii,
  • 3:10 - 3:13
    dar cine stă să le numere?
  • 3:13 - 3:15
    Până la urmă, spitalul a decis
  • 3:15 - 3:17
    că venise vremea să plec.
  • 3:17 - 3:19
    Aveau nevoie să elibereze locul din spital
  • 3:19 - 3:23
    pentru o altă persoană despre care credeau că ar fi putut să-şi revină
  • 3:23 - 3:26
    din situația în care se afla, oricare ar fi fost aceea.
  • 3:26 - 3:29
    Toţi îşi pierduseră speranţa că eu mi-aş mai putea reveni.
  • 3:29 - 3:32
    Aşa că au pus o hartă pe perete, au aruncat la ţintă,
  • 3:32 - 3:37
    şi a nimerit un azil de bătrâni de aici din Colorado.
  • 3:37 - 3:39
    Şi ştiu că toți vă scărpinaţi în cap, întrebându-vă:
  • 3:39 - 3:42
    "Un azil de bătrâni? Oare ce să cauţi tu acolo?"
  • 3:42 - 3:44
    Dar dacă stai să te gândeşti la
  • 3:44 - 3:47
    toate aptitudinile şi talentele care se află acum în această încăpere,
  • 3:47 - 3:49
    acestea le găseşti și într-un azil de bătrâni.
  • 3:49 - 3:51
    Așadar acolo se găseau toate aceste aptitudini si talente
  • 3:51 - 3:54
    pe care le aveau acei bătrâni.
  • 3:54 - 3:56
    Unicul avantaj pe care îl aveau față de majoritatea dintre dumneavoastră
  • 3:56 - 3:58
    este înţelepciunea,
  • 3:58 - 4:01
    pentru că ei trăiseră o viaţă îndelungată.
  • 4:01 - 4:03
    Iar eu aveam nevoie de acea înţelepciune la acel moment în viaţa mea.
  • 4:03 - 4:05
    Dar imaginaţi-vă oare ce a însemnat pentru ei
  • 4:05 - 4:08
    momentul în care am apărut eu în pragul lor?
  • 4:08 - 4:10
    La acel moment mă îngrăşasem aproape două kilograme,
  • 4:10 - 4:12
    aşa că aveam vreo 31 de kilograme.
  • 4:12 - 4:14
    Eram cheală.
  • 4:14 - 4:16
    Purtam halatul de la spital.
  • 4:16 - 4:19
    Iar cineva îmi donase nişte tenişi.
  • 4:19 - 4:22
    Şi aveam un baston alb într-o mână
  • 4:22 - 4:25
    şi o valiză plină cu rezultate și scrisori medicale în cealaltă.
  • 4:25 - 4:28
    Și imediat, acei vârstnici şi-au dat seama că
  • 4:28 - 4:30
    e nevoie să se întrunească într-o şedinţă de urgenţă.
  • 4:30 - 4:32
    (Râsete)
  • 4:32 - 4:35
    Aşa că au dat un pas înapoi privindu-se unii pe alții,
  • 4:35 - 4:39
    şi se întrebau: "Bun, hai să vedem cam la ce ne pricepem noi cei din camera asta?
  • 4:39 - 4:42
    Copilul ăsta are nevoie de mult efort."
  • 4:42 - 4:44
    Aşa că în cele din urmă au început
  • 4:44 - 4:46
    să-şi potrivească talentele şi aptitudinile
  • 4:46 - 4:48
    cu toate nevoile mele.
  • 4:48 - 4:50
    Dar unul dintre primele lucruri ce trebuiau să-l facă
  • 4:50 - 4:52
    era să evalueze de ce anume aveam nevoie imediat.
  • 4:52 - 4:54
    Era important să învăț
  • 4:54 - 4:56
    cum să mănânc ca o fiinţă umană normală,
  • 4:56 - 4:59
    deoarece mâncasem multă vreme printr-un tub introdus în piept
  • 4:59 - 5:01
    şi prin vene.
  • 5:01 - 5:04
    Aşa că am fost nevoită să trec prin încercarea de mânca din nou.
  • 5:04 - 5:06
    Iar ei au parcurs tot acest proces.
  • 5:06 - 5:08
    Pe urmă ei au fost nevoiți să se lămurească:
  • 5:08 - 5:10
    "Ei bine, ea are nevoie de mobilă.
  • 5:10 - 5:13
    Doarme în colţul acestui apartament."
  • 5:13 - 5:15
    Aşa că au cotrobăit prin magaziile lor
  • 5:15 - 5:17
    şi şi-au adunat fiecare mobila de prisos--
  • 5:17 - 5:20
    mi-au dat oale şi tigăi, pături,
  • 5:20 - 5:23
    de toate.
  • 5:23 - 5:25
    Apoi următorul lucru de care aveam nevoie
  • 5:25 - 5:28
    a fost o renovare de imagine.
  • 5:28 - 5:30
    Aşa că adio halate verzi
  • 5:30 - 5:33
    şi bun venit poliesterului cu imprimeuri florale.
  • 5:33 - 5:36
    (Râsete)
  • 5:38 - 5:41
    Nu o să vorbim acuma despre coafurile pe care au încercat să mi le facă cu forța
  • 5:41 - 5:43
    odată ce mi-a crescut părul la loc.
  • 5:43 - 5:45
    Dar m-am împotrivit categoric părului albastru.
  • 5:45 - 5:48
    (Râsete)
  • 5:49 - 5:52
    Şi până la urmă, aceștia
  • 5:52 - 5:55
    au decis că aveam nevoie să învăț să vorbesc.
  • 5:55 - 5:57
    În sensul că nu poţi fi o persoană independentă
  • 5:57 - 6:00
    dacă nu eşti capabil să vorbeşti şi nici nu vezi.
  • 6:00 - 6:03
    Aşa că s-au gândit ei că una e să nu poţi vedea,
  • 6:03 - 6:05
    dar era necesar să mă facă să vorbesc.
  • 6:05 - 6:08
    Aşa că în timp ce Sally, un fost director de birouri,
  • 6:08 - 6:10
    mă învăţa să vorbesc în timpul zilei--
  • 6:10 - 6:12
    este greu, deoarece atunci când eşti copil,
  • 6:12 - 6:14
    lucrurile vin de la sine.
  • 6:14 - 6:16
    Înveţi inconştient.
  • 6:16 - 6:19
    Dar pentru mine, fiind un adult, era stânjenitor
  • 6:19 - 6:21
    şi trebuia să învăţ cum să-mi coordonez
  • 6:21 - 6:23
    noul gât cu limba
  • 6:23 - 6:26
    şi dinţii cei noi cu buzele,
  • 6:26 - 6:29
    şi să reţin aerul şi să scot cuvântul.
  • 6:29 - 6:31
    Aşa că m-am comportat ca un copil de doi ani
  • 6:31 - 6:33
    şi am refuzat să lucrez.
  • 6:33 - 6:36
    Dar oamenii aceia a avut o idee mai bună.
  • 6:36 - 6:38
    Au decis să facă astfel încât să-mi placă.
  • 6:38 - 6:42
    Aşa că, noaptea, mă învăţau cuvinte deocheate pentru Scrabble
  • 6:42 - 6:46
    (Râsete)
  • 6:46 - 6:48
    şi apoi, în secret,
  • 6:48 - 6:51
    cum să înjur ca un marinar.
  • 6:51 - 6:55
    Vă las pe voi să vă imaginaţi
  • 6:55 - 6:59
    care au fost primele mele cuvinte
  • 6:59 - 7:02
    până când Sally mi-a redat încrederea în mine.
  • 7:02 - 7:04
    (Râsete)
  • 7:04 - 7:06
    Aşa că am mers mai departe.
  • 7:06 - 7:09
    Şi o fostă profesoară, care întâmplător avea Alzheimer,
  • 7:09 - 7:13
    a preluat sarcina de a mă învăţa să scriu.
  • 7:13 - 7:15
    Faptul că se tot repeta mi-a fost de mare folos.
  • 7:15 - 7:17
    Continuăm şi mergem mai departe.
  • 7:17 - 7:22
    (Râsete)
  • 7:23 - 7:26
    Unul dintre punctele de referinţă pentru mine
  • 7:26 - 7:29
    era să învăţ din nou să trec strada
  • 7:29 - 7:31
    oarbă fiind de data asta.
  • 7:31 - 7:34
    Închideţi-vă ochii.
  • 7:34 - 7:36
    Imaginaţi-vă că trebuie să traversaţi o stradă.
  • 7:36 - 7:40
    Nu ştiţi cât de lungă este
  • 7:40 - 7:43
    şi nu ştiţi dacă mergeţi drept înainte
  • 7:43 - 7:46
    şi auziţi cum vâjâie maşinile încolo şi-ncoace,
  • 7:46 - 7:48
    şi aţi avut un accident oribil
  • 7:48 - 7:51
    şi aţi ajuns în situaţia asta.
  • 7:51 - 7:54
    Eu aveam două obstacole de trecut.
  • 7:54 - 7:57
    Unul era sindromul stress-ului post-traumatic.
  • 7:57 - 8:01
    De câte ori mă apropiam de un colţ sau de o bordură
  • 8:01 - 8:03
    mă panicam.
  • 8:03 - 8:05
    Cel de-al doilea era
  • 8:05 - 8:08
    să încerc efectiv să mă descurc să trec strada aceea.
  • 8:08 - 8:11
    Așadar una dintre vârstnice a venit la mine,
  • 8:11 - 8:14
    m-a împins spre colţul străzii şi mi-a zis:
  • 8:14 - 8:17
    "Atunci când crezi că e momentul să treci, întinde bastonul în faţă.
  • 8:17 - 8:19
    Dacă îl lovește cineva, să nu treci strada."
  • 8:19 - 8:24
    (Râsete)
  • 8:24 - 8:27
    Logica era perfectă.
  • 8:27 - 8:29
    Însă la al treilea baston
  • 8:29 - 8:32
    care a zburat vâjâind peste drum,
  • 8:32 - 8:35
    şi-au dat seama că trebuie să-şi unească forţele,
  • 8:35 - 8:37
    au adunat fonduri
  • 8:37 - 8:39
    ca să pot să merg la Institutul Braille
  • 8:39 - 8:41
    unde să pot învăţa această deprindere
  • 8:41 - 8:43
    de a fi o persoană oarbă,
  • 8:43 - 8:45
    şi, de asemenea, să îmi pot lua un câine însoţitor
  • 8:45 - 8:47
    care mi-a transformat viaţa.
  • 8:47 - 8:49
    Şi am fost capabilă să mă întorc la școală
  • 8:49 - 8:53
    datorită cetăţenilor vârstnici care au investit în mine,
  • 8:53 - 8:57
    şi datorită câinelui însoţitor şi a deprinderilor pe care le câştigasem.
  • 8:57 - 8:59
    După încă 10 ani mi-am recăpătat vederea.
  • 8:59 - 9:01
    Nu în mod magic.
  • 9:01 - 9:04
    Am optat să trec prin trei operaţii,
  • 9:04 - 9:06
    dintre care una era experimentală.
  • 9:06 - 9:08
    Era de fapt chirurgie robotică.
  • 9:08 - 9:11
    Mi-au îndepărtat un hematom din spatele ochiului.
  • 9:12 - 9:14
    Cea mai mare schimbare pentru mine
  • 9:14 - 9:17
    a fost aceea că lumea mersese înainte,
  • 9:17 - 9:19
    că erau inovaţii
  • 9:19 - 9:21
    şi tot felul de lucruri noi--
  • 9:21 - 9:23
    telefoane mobile, laptop-uri,
  • 9:23 - 9:26
    şi toate aceste lucruri pe care eu nu le mai văzusem.
  • 9:26 - 9:28
    Fiind o persoană oarbă,
  • 9:28 - 9:30
    memoria vizuală ți se estompează
  • 9:30 - 9:33
    şi este înlocuită cu felul în care simţi despre lucrurile din jur
  • 9:33 - 9:36
    şi cum sună lucrurile
  • 9:36 - 9:39
    şi ce miros au.
  • 9:39 - 9:41
    Așadar într-o zi eram în camera mea
  • 9:41 - 9:43
    şi am văzut un obiect care stătea acolo
  • 9:43 - 9:45
    care mi s-a părut că e un monstru.
  • 9:45 - 9:47
    M-am tot plimbat în jurul lui.
  • 9:47 - 9:49
    Şi m-am hotărât: "o să îl ating."
  • 9:49 - 9:51
    L-am atins şi m-am trezit că spun:
  • 9:51 - 9:53
    "O, Doamne, este un coş de rufe."
  • 9:53 - 9:57
    (Râsete)
  • 9:57 - 9:59
    Totul este diferit
  • 9:59 - 10:01
    atunci când poţi să vezi
  • 10:01 - 10:03
    pentru că iei lucrurile de la sine.
  • 10:03 - 10:05
    Dar când eşti orb,
  • 10:05 - 10:08
    ai memoria tactilă a lucrurilor.
  • 10:08 - 10:11
    Cea mai mare schimbare pentru mine a fost când mi-am privit mâinile
  • 10:11 - 10:15
    şi am observat că pierdusem 10 ani din viaţă.
  • 10:15 - 10:18
    Crezusem că timpul a stat cumva în loc
  • 10:18 - 10:20
    şi că a trecut doar pentru familie şi prieteni.
  • 10:20 - 10:22
    Dar când mi-am privit mâinile,
  • 10:22 - 10:24
    mi-am dat seama că timpul trecuse şi pentru mine
  • 10:24 - 10:26
    şi că aveam nevoie să îl prind din urmă
  • 10:26 - 10:28
    aşa că m-am pus pe treabă.
  • 10:28 - 10:32
    Nu existau cuvinte precum "finanțare de grup" sau "colaborare radicală"
  • 10:32 - 10:34
    pe vremea când am avut accidentul.
  • 10:34 - 10:36
    Dar conceptul s-a dovedit a fi adevărat--
  • 10:36 - 10:39
    oameni lucrând cu alți oameni ca să mă reconstruiască;
  • 10:39 - 10:41
    oameni lucrând cu alți oameni ca să mă re-educe.
  • 10:41 - 10:43
    Nu aş sta acum aici
  • 10:43 - 10:47
    dacă nu ar fi existat o colaborare radicală extremă.
  • 10:47 - 10:49
    Vă mulţumesc.
  • 10:49 - 10:51
    (Aplauze)
Title:
Ramona Pierson: Un loc neaşteptat pentru vindecare
Speaker:
Ramona Pierson
Description:

La vârsta de 22 de ani, Ramona Pierson a fost lovită de un şofer beat şi a petrecut 18 luni în comă. La TEDxDU, ea povesteşte remarcabila istorie a recuperării sale -- creionând pe marginea aptitudinilor colective şi a înţelepciunii găsite într-un azil de bătrâni.

more » « less
Video Language:
English
Team:
closed TED
Project:
TEDTalks
Duration:
10:52
Retired user added a translation

Romanian subtitles

Revisions