The Internet: Encryption & Public Keys

Internetul: Criptare si Chei Publice

Bună, numele meu este Mila Gil-Epner

sunt specializată în Programare
la Universitatea Berkeley

și lucrez pentru Departamentul Apărării,
unde încerc să țin informația în sigurnață.

Internetul este un sistem public si deschis.

Toți trimitem si primim informații
prin cabluri și conexiuni partajate.

Dar chiar dacă este un sistem deschis,
schimbăm o multime de date private

cum ar fi numere ale cardurilor de credit,
informatii bancare, parole si email-uri.

Deci cum sunt toate aceste date private
ținute secret?

Orice tip de date poate fi ținut secret
printr-un proces numit „criptare”

amestecarea sau schimbarea mesajului
pentru a ascunde textul original.

Decriptarea este procesul de reconstruire a
mesajului pentru a putea fi citit.

Aceasta este o simpla idee,
iar oamenii au utilizat-o timp de secole.

Una dintre primele metode de criptare
cunoscute a fost CIfrul lui Caesar.

Numit după Iulius Cezar, un general Roman
care a criptat comenzile militare

astfel că dacă mesajul era interceptat
de inamici, ei nu puteau să îl citească.

Cifrul lui Cezar este un Algoritm care
substituie fiecare literă din mesajul original

cu o literă din alfabet.

Dacă numărul este cunoscut
doar de expeditor și destinatar

atunci acel număr se numește cheie

Îi permite cititorului să descifreze
mesajul secret.

De exemplu, dacă mesajul tău original e "SALUT"

folosind algoritmul Cifrului lui Cezar
cu numărul cheie 5

mesajul criptat ar fi acesta...

Pentru a descifra mesajul, destinatarul
va folosi cheia pentru a inversa procesul.

Dar e o mare problemă cu Cifrul lui Cezar

oricine poate să spargă codul

încercănd orice literă posibilă

iar în alfabetul englez sunt doar 26 de litere,
ceea ce înseamnă

că ar trebui să încerci cel mult 26 de chei
să decriptezi mesajul.

Să încerci 26 chei posibile nu e foarte greu

ar lua cam o oră.

Asa ca hai să facem să fie mai greu.

În loc să schimbi fiecare literă
cu aceeași valoare

să schimbăm fiecare literă cu o valoare diferită.

În acest exemplu o cheie de 10 cifre
arată în căt de multe poziții

fiecare literă succesivă va fi schimbată
ca sa cripteze un mesaj mai lung.

Să ghicești această cheie ar fi foarte greu.

Folosind criptări de 10 cifre ar fi
10 miliarde de posibilități.

Evident că e mai mult decăt orice alt om
ar putea rezolva, ar dura secole.

Dar unui calculator i-ar lua azi căteva secunde
să încerce toate cele 10 miliarde de posiblități.

Deci, într-o lume modernă unde infractorii sunt
înarmați cu calculatoare în locul creioanelor

cum poți să criptezi mesaje atat de securizate

încăt sunt prea greu de spart?

Prea greu înseamnă că sunt prea multe posiblități
de calculat în timp rezonabil.

Comunicațiile azi sunt criptate
folosind chei de 256 de biți.

Înseamnă că unui calculator al unui infractor
care interceptează mesajul

i-ar trebui atăt de multe posibilități

cănd descoperă cheia și decripteaza mesajul.

Chiar dacă ai avea 100.000 de super-calculatoare

si fiecare dintre ele ar putea să încerce
un milion de miliarde de chei pe secundă

ar lua trilioane și trilioane ani
să încerce fiecare opțiune

doar ca să spargă un singur mesaj protejat
cu criptare de 256 de biți.

Componentele unui PC devin dublu mai rapide
și scad jumatate din mărime pe an.

Dacă acest ritm de progres exponențial continuă

problemele imposibile de azi vor fi rezolvabile
în cateva sute de ani în viitor

si 256 de biți nu vor fi destul de siguri.

A trebuit să creștem lungimea standard a unei chei

pentru a ține pasul cu creșterea
rapidă a calculatoarelor.

Veștile bune sunt că o cheie mai lungă
nu face mesajul criptat mai greu

dar crește exponențial numărul de încercări
necesare pentru a sparge un cifru.

Cănd expeditorul și destinatarul folosasc
aceeași cheie să cripteze și să decripteze

se numește Criptare Simetrică.

Cu Criptarea Simetrică, ca și Cifrul lui Cezar

cheia secretă trebuie sa fie agreată
din timp de doi oameni în privat.

E minunat pentru oameni,
dar internetul e deschis și public

deci e imposibil ca doua calculatoare
să se "întalnească" în privat

și sa cadă de acord asupra unei chei secrete.

În schimb, calculatoarele folosesc
Criptare Asimetrică

o cheie publică ce fi schimbată cu oricine

si o cheie privată care nu este impărtășită.

Cheia Publică este folosită să cripteze date

și oricine poate să o folosească
să creeze un mesaj secret

dar secretul poate fi descifrat doar
de un calculator cu acces la cheia privată.

Funcționează cu ajutorul matematicii,
de care nu ne legăm acum.

Imaginează-ți ca ai o cutie poștală proprie,
unde oricine poate depozita corespondență

dar le trebuie o cheie să o facă.

Acum poți sa faci multe copii ale cheii
depozitate și să trimiți una unui prieten,

sau chiar sa o faci publică.

Prietenul tău sau un străin poate folosi
cheia publică să acceseze slotul tau

și să lase un mesaj.

Dar doar tu poți sa deschizi
cutia poștală cu cheia ta privată

să accesezi toate mesajele secrete primite

și poți sa trimiți un mesaj sigur prietenului
tău folosind cheia de depozit publică.

În acest mod oamenii pot să schimbe mesaje
între ei în siguranță făra cheie.

Criptologia Cheii Publice este fundația
tuturor mesajelor sigure

pe internetul deschis

Inclusiv protocoalele de securitate
cunoscute ca SSL și TLS

care ne protejează cănd navigăm pe internet.

Calculatorul tău folosește asta azi,
oricănd vezi micul lacăt

sau literele https în adresa unui site.

Asta inseamnă că calculatorul tău folosește
cheia de criptare publică

să schimbe date sigur cu website-ul pe care ești.

Din ce în ce mai mulți oameni folosesc internetul

și din ce în ce mai multe date private
vor fi transmise

iar nevoia de a securiza datele
va fi din ce în ce mai importantă.

Și cum calculatoarele devin din ce în ce mai rapide

vom avea nevoie sa dezvoltăm noi modalități
să facem criptarea prea greu de decodat.

Asta fac eu în munca mea și mereu se schimbă.