Preia controlul informațiilor despre corpul tău

Noua gamă de aparate de monitorizare de înaltă tehnologie (pentru măsurarea pulsului, somnului, numărului de pași pe zi) poate părea special creată pentru sportivi de performanță. Dar Talithia Williams, statisticiană, ne expune motivele pentru care noi toți ar trebui să măsurăm și să notăm date simple despre propriul corp pentru că informațiile noastre pot descoperi mai mult decât pot observa chiar doctorii noștri.

De mică mi-au plăcut informațiile

pe care le preluam din date

și din poveștile cu numere.

Îmi amintesc, când eram mică,
eram descurajată

când părinții mă mințeau
folosind numere.

„Talithia, ți-am zis o dată,
ți-am zis de o mie de ori.”

Nu, tati, mi-ai spus doar de 17 ori

iar de două ori n-a fost vina mea.
(Râsete)

Cred că de asta am făcut doctoratul
în statistică.

Dintotdeauna mi-am dorit să știu

ce încearcă oamenii să ascundă
prin cifre?

Ca statistician,

vreau ca oamenii
să îmi prezinte datele

ca să pot decide eu însămi.

Donald și cu mine așteptam
cel de-al treilea copil

eram în 41 de săptămâni și jumătate,

ceea ce mulți ar descrie
ca sarcină întârziată.

Noi statisticienii, am spune

că este într-un interval de încredere
de 95%.

(Râsete)

Și în acest stadiu din întregul proces

trebuia să venim cam la două zile

să facem un test de stres bebelușului,

doar o procedură standard

care testează dacă bebelușul
simte vreun stres exagerat.

Și rar se întâmplă sau poate niciodată
să te consulte doctorul tău,

ci doar cine e întâmplător de gardă
la spital în acea zi.

Așa că mergem pentru un test de stres
și după vreo 20 de minute

doctorul iese și spune,

„Bebelușul e supus stresului,
trebuie să inducem travaliul.”

Acum eu, ca statistician, ce spun?

Arată-mi datele!

Și el continuă spunându-ne

că pulsul bebelușului a fost monitorizat
18 minute,

și că era în limite normale,

dar că timp de două minute a fost
în ceea ce părea a fi

zona mea de frecvență cardiacă
și eu am zis,

„Este posibil oare să fi fost
pulsul meu?

Pentru că mă mișcam puțin,

e greu să stau pe spate nemișcată

timp de 20 de minute,
însărcinată în 41 de săptămâni.

Poate s-a mișcat și el.”

A zis:
„Nu vrem să ne asumăm niciun risc.”

Am zis OK.

Am zis:
„Și dacă eram în săptămâna 36

cu aceleași date?

Ați mai fi decis să induceți travaliul?”

„Ah, nu, aș fi așteptat cel puțin
până în săptămâna 38,

dar acum sunteți aproape în a 42-a,

nu este niciun motiv să lăsăm
bebelușul,

haideți să vă dăm o cameră.”

Am zis, „Ei bine,
ce-ar fi să refacem testul?

Putem colecta mai multe date.

Voi încerca să stau nemișcată
20 de minute.

Putem face o medie

și să vedem ce înseamnă.
(Râsete)

Iar el:

„Doamnă, nu vreau să pierdeți sarcina.”

Toți trei ne dorim asta.

Și apoi spune,

„Șansele de a pierde sarcina
se dublează

când depășiți data probabilă a nașterii.
Vă dăm o cameră.”

Și acum ca statistician,
care e răspunsul meu?

Arată-mi datele!

Vorbești de șanse.

Eu calculez probabilități toată ziua,
spune-mi totul despre probabilități.

Hai să vorbim despre probabiltăți.
(Râsete)

Să vorbim despre șanse.

Așa că spun ”Ok, bine,

Trec de la o probabilitate de 30%
la una de 60%?

Cum stăm cu pierderea de sarcină?

Iar el zice: „Nu chiar, dar se dublează

și noi vrem ce-i mai bun pentru bebeluș.”

Neintimidată, încerc altă abordare.

Spun: „OK, din 1000 femei gravide

câte vor pierde sarcina

înainte de data nașterii?

Se uită la mine, se uită la Donald,

și spune, aproximativ una din 1000.

Spun „OK, deci din cele 1000

câte pierd sarcina după termen?

„Vreo 2.” (Râsete)

Spun „OK, deci îmi spuneți că șansele mele

cresc de la 0,1%

la 0,2%.”

OK, deci în momentul ăsta
datele nu ne conving

că trebuie indus travaliul

și continuăm cu o conversație

despre cum inducerea
generează o rată mai mare

de cezariene, iar dacă se poate
am vrea să evităm asta.

Apoi am continuat,

„Nu prea cred că termenul nașterii
e calculat corect.”

(Râsete)

Asta chiar l-a mirat,

arăta nedumerit

și am spus „S-ar putea să nu știți,

dar termenele de naștere sunt calculate

presupunând că ai un ciclu standard
de 28 de zile,

iar ciclul meu oscilează,

uneori e 27, alteori 38

și am strâns date ca să demonstrez asta.

(Râsete)

Așa că am părăsit spitalul în ziua aceea
fără să-mi fie indus travaliul.

A trebuit sa semnăm o declarație
pentru părăsi spitalul.

Nu vă îndemn să nu ascultați de doctori,

pentru că până și cu primul nostru copil

mi-au indus travaliul la 38 de săptămâni:
fluidul cervical era scăzut.

Nu sunt împotriva intervenției medicale.

Dar de am plecat cu încredere în acea zi?

Ei bine, datele noastre ne spuneau altceva.

Adunasem date timp de șase ani.

Aveam date despre temperatură,

și spuneau o altă poveste.

De fapt, puteam estima data
conceperii destul de precis.

Da, asta e o poveste de spus

la nunta copiilor. (Râsete)

Îmi amintesc de parcă a fost ieri.

Temperatura mea sfârâia la 36.5 grade

în timp ce priveam
fix în ochii tatălui tău. (Râsete)

O, da. În 22 de ani,
o să spunem povestea asta.

Dar am avut încredere să plecăm
pentru că adunasem date.

Cum arătau datele?

Aici avem un grafic standard

al temperaturii unei femei la trezire

pe parcursul unui ciclu.

Deci de la începutul unui ciclu menstrual

până la începutul următorului.

Vedeți că temperatura nu e aleatorie.

În mod evident e mai scăzută

la începutul ciclului,

apoi se vede o cădere

și apoi temperaturi mai ridicate
la finalul ciclului.

Deci ce se întâmplă aici?

Ce ne spun datele?

Doamnelor, la începutul ciclului,

hormonul estrogen e dominant,

provoacând reducerea temperaturii corpului.

Iar la ovulație, corpul eliberează un ovul

iar progesteronul devine dominant,
pro gestație.

Astfel corpul se încălzește anticipând

găzduirea ovulului fertilizat.

De ce saltul ăsta de temperatură?

Gândiți-vă la o pasăre care stă pe ouă.

De ce stă pe ouă?

Vrea să le încălzească,

să le protejeze, să le mențină calde.

Doamnelor, exact asta fac
și corpurile noastre în fiecare lună,

se încălzesc anticipând

găzduirea unei noi vieți.

Și dacă nu se întâmplă nimic,
dacă nu ești însărcinată,

estrogenul preia din nou controlul
și ciclul o ia de la capăt.

Dar dacă rămâi însărcinată,

uneori vezi o altă schimbare
în temperatură,

rămânând ridicată timp de nouă luni.

Din cauza asta vezi că femeilor gravide
le e cald și transpiră,

pentru că au temperatura ridicată.

Iată un grafic pe care l-am urmărit
acum 3 sau 4 ani.

Eram foarte entuziasmați
de graficul ăsta.

Vedeți un nivel scăzut de temperatură

după care o schimbare și apoi vreo 5 zile,

atât îi ia ovulului să coboare

pe trompele uterine și să se prindă,

vedeți temperatura începând
să crească puțin.

De fapt, am avut o a doua
schimbare de temperatură,

confirmând, cu un test de sarcină,
că eram într-adevăr gravidă

cu primul nostru copil, foarte emoționant.

După câteva zile

am văzut niște pete și am observat
un flux abundent de sânge

și am avut de fapt
o pierdere de sarcină prematură.

Dacă nu-mi luam temperatura

aș fi putut crede doar
că îmi întârziase ciclul în luna respectivă,

dar aveam date care demonstrau

că am avut o pierdere de sarcină

și chiar dacă datele acestea indicau

un eveniment nefericit în viețile noastre,

a fost o informație pe care apoi
am arătat-o doctorului.

Dacă era vreo problemă de fertilitate,

aveam date să o arăt:

Am rămas gravidă,
s-a schimbat temperatura,

și nu știu cum am pierdut sarcina.

Ce putem face să evităm problem asta?

Și n-are legătură numai cu temperaturile

nu e numai despre fertilitate;

putem folosi datele despre corpul nostru
pentru a afla multe lucruri.

De exemplu, știați că temperatura
vă poate spune multe

despre starea tiroidei?

Tiroida funcționează ca termostatul
pe care îl aveți în casă.

Doriți o temperatură optimă în casă;

setați termostatul.

Când se face prea frig în casă,
termostatul se activează

și spune „hai să suflăm
niște căldură pe aici.”

Sau dacă se face prea cald,
termostatul spune:

„Pornește aerul condiționat.
Răcorește-ne.”

Exact așa funcționează
și tiroida în corpul vostru.

Tiroida încearcă să mențină
o temperatură optimă în corp.

Dacă se face prea frig, tiroida spune:
„trebuie să ne încălzim.”

Dacă se face prea cald,
tiroida vă răcorește.

Dac ce se întâmplă când tiroida
nu funcționează bine?

Când nu funcționează,
apare în temperatura corpului,

care tinde să fie mai scăzută
sau neregulată.

Deci colectând datele astea

puteți afla informații despre tiroidă.

Dacă ați avea o problemă cu tiroida
și ați merge la doctor,

doctorul ar testa doza de hormoni

din sângele vostru care stimulează tiroida.

Bine. Dar problema cu acel test
este că nu vă spune

cât de activ este hormonul
în corpul vostru.

Puteți avea o cantitate mare de hormoni,

dar poate nu reușește
să regleze temperatura.

Deci doar măsurând temperatura zilnic,

puteți afla în ce stare e tiroida.

Dar dacă nu vreți să vă luați
temperatura zilnic?

Deși eu zic s-o faceți,

sunt multe alte măsurători pe care
le puteți lua.

Vă puteți lua tensiunea,
vă puneți cântări.

Da, cine nu se bucură

să se cântărească zilnic?
(Râsete)

La începutul căsniciei noastre,
Donald avea nasul înfundat

și luase o mână de medicamente

ca să-și desfunde nasul, dar degeaba.

Și într-o seară, mă trezește și spune

„Iubito, nu pot respira pe nas.”

Mă întorc și zic:
„Poți să respiri pe gură?”

(Râsete)

Și el „Da, dar nu pot respira pe nas!”

Și ca orice soție bună,

îl duc la camera de gardă

la 2 dimineața.

Și pe drum conduceam și mă gândeam,

nu poți să mori acum.

De-abia ne-am căsătorit,

lumea va crede că eu te-am omorât!
(Râsete)

Ajungem la urgențe și ne primește
o asistentă,

el nu poate respira pe nas,

ne duce să ne vadă un doctor
și el spune:

„Care-i problema?” și soțul spune:
„Nu pot respira pe nas.”

Doctorul zice „Nu puteți respira pe nas?”

Nu, dar poate respira pe gură.
(Râsete)

Doctorul face un pas în spate,
se uită la noi și zice:

„Domnule, cred că știu
care-i problema.

Aveți un atac de cord.

Voi cere o electrocardiogramă
și o tomografie

pentru dvs. imediat.”

Și noi ne gândim:

„Nu, nu, nu. Nu e atac de cord.
Poate respira,

doar că pe gură.
Nu, nu, nu, nu, nu.”

Și începem să negociem cu doctorul

considerând că e un diagnostic eronat,

și el spune „Va fi bine, liniștiți-vă.”

Mă gândeam, cum să te calmezi?
Dar nu cred că are un atac de cord.

Din fericire pentru noi,
doctorul chiar își termina tura.

Noul doctor intră și ne vede agitați,

cu un soț care nu poate respira

pe nas. (Râsete)

Și începe să ne pună întrebări.

Ne întreabă „Faceți sport regulat?”

Mergem cu bicicleta,
mergem la sală uneori.

(Râsete)

Ne mișcăm.

Și ne întreabă:
„Ce făceați înainte de a veni aici?”

Mă gândesc
„Eu dormeam, să fiu sinceră.”

Bine, dar ce făcea Donald înainte?

Și Donald începe să înșire
ce medicamente luase.

„Am luat decongestionantul ăsta
și apoi am folosit spray-ul ăsta nazal,”

și apoi, deodată îi cade fisa și zice:

„Aah! Decongestionantul nu trebuie
amestecat cu spray-ul ăsta nazal.

Te înfundă negreșit.
Uite, înlocuiește-l cu ăsta.”

Ne dă o rețetă.

Ne uităm unul la altul,
apoi mă uit la doctor

și spun „Cum de dvs. ați reușit

să diagnosticați corect starea lui,

iar doctorul dinainte recomandase

electrocardiogramă și tomografie?”

El se uită la noi și spune,

„Când un bărbat de 158 kg
vine la urgențe fiindcă nu poate respira,

presupui că are un atac de cord

și pui întrebările mai târziu.”

Doctorii de la camera de gardă
sunt învățați să ia decizii rapide

dar nu întotdeauna corecte.

Așa că dacă aveam informații

despre sănătatea inimii,
pe care să i le arătăm,

poate am fi avut un diagnostic mai bun
de prima dată.

Priviți graficul acesta,

cu valori ale tensiunii sistolice

din octombrie 2010 până în iulie 2012.

Vedeți că aceste măsurători încep

în zona pre-hipertensiune/ hipertensiune,

dar în cursul unui an și jumătate

ajung în limite normale.

Asta e tensiunea unei persoane sănătoase
de 16 ani.

Ce poveste spun datele astea?

Evident, sunt datele unei persoane

care a făcut o schimbare drastică

și din fericire, persoana în cauză
este azi aici.

Tipul ăla de 150 de kilograme
care a mers cu mine în sala de urgențe

este azi mai arătos și mai sănătos

la 102 kilograme, iar asta e tensiunea lui.

Deci timp de un an jumătate

regimul alimentar al lui Donald
s-a schimbat

și nivelul de exercițiu fizic
s-a schimbat

iar ritmul lui cardiac a reacționat,

tensiunea lui a răspuns la schimbarea
din corp.

Deci cu ce mesaj

aș dori eu să plecați azi acasă?

Stăpânind bine datele voastre,
cum am făcut și noi,

măsurându-vă zilnic valorile funcțiilor vitale,

puteți deveni expert al corpului vostru.

Sunteți în control.

Nu e greu de făcut.

Nu vă trebuie un doctorat în statistică

pentru a fi un expert în ce te privește.

Nu vă trebuie o diplomă de doctor

să fii expert al propriului corp.

Doctorii sunt experți
la nivel de populație,

dar voi sunteți experții corpului vostru.

Și când doi se întâlnesc,

când doi experți se întâlnesc,

împreună puteți lua o decizie mai bună

decât doctorul de unul singur.

Acum că înțelegeți puterea informațiilor

pe care le puteți lua
din colectarea datelor personale,

aș vrea să vă ridicați în picioare
și să ridicați mâna dreaptă.

(Râsete)

Da, ridicați-o.

Vă provoc să puneți stăpânire
pe datele voastre.

Iar azi vă acord

o diplomă TEDx
în statistică elementară

cu specializare în analiza datelor
în corelație cu timpul

cu toate drepturile și privilegiile
aferente.

Așa că data viitoare
când sunteți la doctor,

în calitate de statisticieni începători,

care ar trebui să fie răspunsul vostru
întotdeauna?

Publicul: Arată-mi datele!
Talitha Williams: Nu vă aud!

Publicul: Arată-mi datele!

TW: Încă o dată!

Publicul: Arată-mi datele!

TW: Arată-mi datele.

Vă mulțumesc.

(Aplauze)