-
Trăirea unei vieți binecuvântate ~ Blândețea
-
Dumnezeu ne-a creat și în dragostea Lui
este dorința Lui pentru noi,
-
voia Lui pentru noi: să trăim într-o stare
de bucurie, o stare de pace,
-
o stare de binecuvântare (de fericire),
-
o stare pe care noi o respingem
în mod activ,
-
de la care ne îndepărtăm,
spunând că nu vrem...
-
De fiecare dată când păcătuim,
-
de fiecare dată când alegem altceva
decât voia lui Dumnezeu,
-
noi respingem această stare de
binecuvântare.
-
Și asta, desigur, are ca rezultat
atât de multă disperare și nefericire
-
în rândul atâtor oameni.
-
În Capitolul al 5-lea din Evanghelia
după Sfântul Apostol Matei,
-
Iisus ne prezintă foarte clar calea
spre binecuvântare (spre fericire),
-
condițiile vieții care duce la bucurie
și pace.
-
El spune: fericiți cei ce plâng,
-
fericiți cei persecutați pentru El,
-
fericiți cei curați cu inima...
-
Și acolo, în această listă, pe această
cale către fericire,
-
este blândețea - fericiți cei blânzi.
-
În Capitolul al 5-lea al Epistolei către
Galateni,
-
citim că blândețea este un dar
al Duhului Sfânt.
-
Trebuie să înțelegem ce este blândețea,
-
dacă vrem să o trăim și să o descoperim
cu adevărat,
-
pentru ca ea să fie o condiție
a propriilor noastre vieți.
-
În primul rând, putem spune să ne uităm
la exemplul perfect, care e Iisus însuși.
-
El este exemplul perfect de blândețe.
-
În profetul Isaia citim cum Îl descrie el
pe Iisus, pe Mesia care vine,
-
plin de delicatețe: Nu va striga,...
trestia frântă nu o va zdrobi...
-
Așa este delicatețea Lui, blândețea Lui.
-
Nu este plin de mânie, nu caută dispute
de dragul lor și așa mai departe.
-
Când ne uităm la viața lui Hristos,
bineînțeles, ne putem spune:
-
Cum putem pune acest lucru în practică
în propriile noastre vieți?
-
Iar părinții Bisericii ne dezvăluie
adevărul blândeții.
-
De fapt, părinții Bisericii ne spun că
sunt trei niveluri sau grade de blândeţe
-
care se pot regăsi în viețile noastre.
-
Primul nivel, primul grad de blândețe,
spun părinții Bisericii,
-
este pur și simplu acela de a depăși
dorința de a răspunde răului cu rău.
-
Când cineva ne face un rău,
cel mai elementar nivel de blândețe
-
este acela de a putea depăși impulsul
de a-i răspunde pe măsură.
-
Deci este vorba despre comportament,
despre acțiuni exterioare.
-
Desigur, Iisus ne-a spus:
-
"cui te loveşte peste obrazul drept,
întoarce-i şi pe celălalt."
-
Acum există mulți scriitori moderni care
au interpretat greșit acest îndemn.
-
Sunt interpretări destul de bizare uneori.
-
Unii oameni au spus... am citit că
unii evanghelici moderni vorbesc despre
-
că ar fi ceva aproape masochist sa zici:
-
"Uite, lovește-mă și pe partea cealaltă
a feței!" și așa mai departe.
-
Desigur, nu are nimic de-a face cu asta.
-
Părinții Bisericii ne spun
că ceea ce spune Iisus este că
-
obrazul care a fost lovit
este plin de furie,
-
este fierbinte de la impactul loviturii,
-
iar celalalt obraz este calm, liniștit,
nu are durerea loviturii.
-
Și așa, prin întoarcerea acelui obraz,
ne spun părinţii, Iisus ne îndeamnă
-
să răspundem întorcând partea noastră
care nu este plină de mânie,
-
sau care nu va răspunde
pe măsura [răului].
-
Este un îndemn să fim blânzi,
să nu răspundem răului cu rău,
-
să depășim acel impuls care ne conduce
pe mulți dintre noi de multe ori în viață.
-
De fapt, părinții Bisericii ne spun
-
să mergem și mai departe, chiar și
cu cel mai simplu nivel de blândețe.
-
Când cineva ne jignește, când cineva ne
lovește, sau orice rău ne-ar face cineva,
-
cel mai elementar nivel de blândețe este
să răspundem cu rugăciune
-
pentru acea persoană, să îi dorim
și să îi urmărim binele.
-
După cum spuneam, acesta este
cel mai elementar nivel.
-
Și totuși, când ne comparăm cu asta,
ne putem întreba: cât de des eșuez?
-
Cât de des chiar aplic acest lucru
în viața mea?
-
Să ne lăsăm smeriți de această realizare.
-
Sa lăsăm propriul nostru eșec să ne devină
sursă de smerenie.
-
Și părinții ne învață că următorul nivel,
următorul grad de blândețe,
-
nu este atât de mult despre comportament
și acțiune exterioară,
-
ci despre starea noastră interioară.
-
Pentru că știm că Dumnezeu nu judecă
doar acțiunile noastre exterioare,
-
ci se uită la starea inimii.
-
Așa că părinții Bisericii ne spun că
următorul nivel de blândețe
-
este nu doar să depășim dorința și
impulsul de a răspunde cu rău,
-
dar să nu îngăduim răului făcut
asupra noastră să ne răpească pacea,
-
să putem menține o pace interioară
în fața răului care ni s-a făcut,
-
să nu îngăduim ca mânia sau dorința de
răzbunare să ne crească în inimă.
-
S-ar putea să fim foarte adaptați
să ne ascundem sentimentele
-
să ne comportăm într-un anumit fel,
care este acceptabil social.
-
Dar părinții Bisericii ne amintesc că
acest lucru nu este suficient.
-
Este condiția interioară a inimii însăși
pe care Dumnezeu o vede și o judecă.
-
Iar noi nu trebuie să permitem ca răul
ce ni s-a făcut să ne răpească
-
pacea pe care Hristos o aduce.
-
Acesta este al doilea nivel,
al doilea grad de blândețe.
-
Al treilea nivel de blândețe
este cu mult mai dificil.
-
Părinții Bisericii ne spun că atunci când
cineva ne insultă,
-
răspunsul nostru trebuie să fie atunci
-
întristarea că noi înșine am devenit
cauză pentru păcatul altcuiva.
-
Când cineva face un rău asupra noastră,
-
recunoaștem că sufletul lui a păcătuit
și e rănit de păcatul pe care l-a comis
-
și trebuie să ne întristam că suntem cauza
acelui păcat și a rănii acelui sufletului.
-
Acum, pentru că acest nivel de blândețe
se atinge doar prin rugăciune,
-
părinții ne spun că ar trebui să-i cerem
constant lui Dumnezeu
-
să ne dea acest nivel de blândețe
prin harul Său.
-
Duhul Sfânt este sursa acestei blândeți.
-
Și, din nou, ne amintim cât de jos
am căzut de la dorința lui Dumnezeu
-
de a ne binecuvânta cu harul Său
și cu plinătatea prezenței Sale
-
când vedem realitatea modului
cum reacționăm cu adevărat
-
și cum ne simțim când suntem insultați,
cum se ridică nemulțumirile noastre,
-
cum este rănită mândria noastră.
-
Dar părinții bisericii ne reamintesc că
Iisus ne spune că acest nivel de blândețe
-
este, în cele din urmă, singura cale
către pacea interioară deplină.
-
Odată ce permitem mâniei să intre în
inimile noastre, aruncăm pacea.
-
Respingem pacea atunci când îmbrățișăm
furia, când îmbrățișăm răzbunarea.
-
Să ne rugăm cu toții pentru cei
care ne-au rănit.
-
Când ne rugăm pentru cei care ne-au rănit,
-
însuși actul de a ne ruga pentru
acei oameni ne va înmuia inimile.
-
Harul lui Dumnezeu va lucra
în inimile noastre
-
și ne va înmuia inimile, care pot fi
atât de tari și rigide datorită mâniei.
-
Blândețea este calea către o pace
de nezdruncinat.
-
Acest tip de blândețe este un act
de ascultare față de Hristos.
-
Când ne luptăm, când încercăm
să scoatem mânia din inimile noastre,
-
când măcar încercăm să fim blânzi,
încercăm să fim smeriți astfel,
-
atunci ne jertfim, omorând [în noi] pe
omul cel vechi și ascultând de Hristos.
-
Și în timp ce lumea ne va ispiti,
spunându-ne că trebuie să ne apărăm,
-
că trebuie să ne răzbunăm, că trebuie
să cerem sa ni se facă dreptate
-
în această lume pentru ceea ce
simțim noi că merităm,
-
Hristos ne spune că blândețea
este calea spre fericirea veșnică,
-
spre bucuria veșnică, spre pacea veșnică.
-
Nu trebuie să avem încredere niciodată
în ideile lumești despre justiție.
-
Mass-media, Hollywoodul și ficțiunea
ne vor portretiza imagini cu eroi care
-
se luptă în termeni lumești
și obțin dreptate pentru ei înșiși.
-
Iar această idee se poate infiltra și
genera o dorință, o sete de răzbunare
-
chiar și asupra lucrurilor [în legătură]
cu care trebuie să ne liniștim
-
și pe care trebuie să le iertăm,
-
și să ne rugăm pentru acei oameni
care ne-au rănit în aceste mici moduri.
-
Nu trebuie să avem încredere în dreptatea
lumească. Ea nu ne va aduce pace.
-
Numai ascultarea de poruncile lui Hristos
ne poate aduce vreodată pace.
-
"Smerește-te în toate: doar celor smeriți
Dumnezeu le dă har."
(Avva Atanasie de la Ploschansk)
