Mulţumesc mult, Chris. Toată lumea care a venit aici sus a spus că era speriată. Nu ştiu dacă sunt speriată, dar este pentru prima dată când mă adresez unei audiențe ca aceasta. Şi nu am niciun fel de tehnologie deşteaptă să vă arăt. Nu sunt imagini, deci va trebui să vă mulţumiţi cu mine. ( Râsete) Ceea ce vreau să fac în dimineaţa aceasta este să vă împărtăşesc câteva poveşti şi să vorbesc despre o Africa diferită. Deja în această dimineaţă au fost câteva aluzii la Africa de care auziţi aproape tot timpul : Africa HIV-ului/ SIDA, Africa malariei, Africa sărăciei, Africa a conflictului, şi Africa dezastrelor. Deşi este adevărat că lucrurile acestea se întâmplă, există o Africa despre care nu auziţi foarte multe. Şi uneori sunt perplexă şi mă întreb de ce. Aceasta este Africa ce se schimbă, cea la care Chris a făcut aluzie. Aceasta este Africa oportunităţii. Aceasta este Africa unde oamenii vor să se ocupe de propriile lor viitoruri și de propriile lor destine. Şi aceasta este Africa unde oamenii caută parteneriate pentru a face aceasta. Iată despre ce vreau să vă vorbesc astăzi. Şi vreau să încep spunându-vă o poveste despre acea schimbare în Africa. Pe 15 septembrie 2005, Dl. Diepreye Alamieyeseigha, un guvernator al unuia dintre statele cele mai bogate în petrol ale Nigeriei, a fost arestat de către Poliţia Metropolitană Londoneză în timpul unei vizite la Londra. A fost arestat pentru că erau transferuri de 8 milioane de dolari care au mers în nişte conturi inactive ce îi aparţineau lui şi familiei sale. Această arestare a avut loc pentru că exista cooperare între Poliţia Metropolitană Londoneză şi Comisia nigeriană contra crimelor economice şi financiare-- condusă de unul dintre cei mai capabili şi curajoşi oameni : Dl. Nuhu Ribadu. Alamieyeseigha a fost acuzat în Londra. Din cauza unor scăpări, a reuşit să evadeze îmbrăcat în femeie şi a fugit din Londra în Nigeria, unde după Constituţia noastră, cei care exercită o funcţie oficială ca guvernatori, preşedinți -- ca în multe ţări-- au imunitate şi nu pot fi urmăriţi penal. Dar ce s-a întâmplat: oamenii erau atât de scandalizaţi de acest comportament încât a fost posibil pentru parlamentul statului să-l pună sub acuzaţie şi să-l destituie. Astăzi, Alams-- cum îl poreclim -- este în închisoare. Aceasta este o poveste despre faptul că oamenii din Africa nu mai sunt dispuşi să tolereze corupţia din partea conducătorilor lor. Aceasta este o poveste despre faptul că oamenii îşi vor resursele gestionate convenabil pentru binele lor, şi nu transferate în locuri unde vor beneficia doar puţinii din elită. Deci, când auziţi despre Africa cea coruptă-- corupţie mereu-- vreau să ştiţi că oamenii şi guvernele încearcă din răsputeri să lupte împotriva ei în anumite ţări şi că apar câteva succese. Asta înseamnă că problema s-a rezolvat? Răspunsul este nu. Încă mai e o cale lungă de străbătut, dar există voinţă. Şi această luptă importantă dă roade. Aşadar când auziţi de corupţie, nu vă gândiţi că nimic nu se face în legatură cu aceasta-- că nu puteţi opera în niciuna din ţările africane din cauza coupţiei copleşitoare. Nu este aşa. Există o voinţă de a lupta, şi în multe ţări, această luptă are loc şi este în curs de a fi câştigată. În altele, ca în a mea, Nigeria, unde a fost o lungă istorie de dictatură, lupta are în continuare loc şi avem un lung drum de străbătut. Dar adevărul e că ceva se face. Rezultatele apar: monitorizările independente ale Băncii Mondiale şi ale altor organizaţii arată că în multe cazuri tendinţa este descrescătoare în termeni de corupţie, iar guvernarea se îmbunătăţeşte. Un studiu al Comisiei Economice pentru Africa a arătat o tendinţă vădit crescătoare în guvernare în 28 de ţări africane. Permiteţi-mi să mai spun doar un lucru înainte să părăsesc acest domeniu al guvernării. Este faptul că oamenii sunt cei care vorbesc despre corupţie, corupţie. Tot timpul când vorbesc despre ea te gândești imediat la Africa. Aceasta este imaginea pe care o aveţi despre ţările africane, Dar, permiteţi-mi să vă spun asta : dacă Alams a putut să exporte opt millioane de dolari într-un cont în Londra-- dacă celelalte persoane au luat banii, o sumă estimată la aproximativ 20-40 de miliarde acum din fondurile ţărilor în curs de dezvoltare, stând în străinătate în ţările dezvoltate--dacă au putut face aceasta, aceea ce e? Nu e corupţie? În aceasta ţară dacă primeşti bunuri furate, nu eşti urmărit penal? Aşadar când vorbim despre tipul acesta de corupţie, hai să ne gândim la ceea ce se întamplă pe partea cealaltă a globului-- unde se duc banii şi ce poate fi făcut ca să o oprim. Acum lucrez la o inţiativă, împreună cu Banca Mondială pentru recuperarea activelor, încercând să facem ce putem pentru a recupera fondurile transferate în străinatate-- fondurile ţărilor în curs de dezvoltate--să le trimitem înapoi. Pentru că dacă putem recupera 20 de miliarde de dolari care sunt în străinătate, ar putea însemna mult mai mult pentru câteva dintre aceste ţări decât tot ajutorul care le este acordat. (Aplauze) Al doilea lucru despre care aş vrea să vorbesc este voinţa pentru reformă. Africanii, după--sunt obosiţi, suntem obosiţi să fim subiectul actelor tuturora de caritate şi grijă. Suntem recunoscători, dar ştim că ne putem lua destinele în mâini, dacă avem voinţa să reformăm. Şi ceea ce se întâmplă acum în multe ţări africane este realizarea că nimeni nu o poate face în afară de noi. Noi trebuie să o facem. Putem invita parteneri să ne sprijine, dar noi trebuie să facem primul pas. Trebuie să ne reformăm economiile, să ne schimbăm conducerea, să devenim mai democratici, să fim mai deschişi la schimbare şi la informare. Şi aceasta este ceea ce am început să facem în una dintre cele mai mari ţări de pe continent, Nigeria. De fapt, dacă nu eşti în Nigeria, nu eşti în Africa. Vreau să vă spun asta. (Râsete) Unu din patru persoane din Africa sub-sahariană este nigerian. şi Nigeria are 140 de milioane de oameni dinamici--oameni haotici-- dar oameni foarte interesanţi. Nu o să vă plictisiţi niciodată. (Râsete) Ceea ce am început să facem a fost să realizăm faptul că trebuie să preluăm frâiele şi să ne reformăm pe noi înşine. Şi cu sprinjinul unui conducător care era dispus, la acel moment, să reformeze, am înaintat un proiect de reformare cuprinzător pe care l-am conceput noi înşine. Nu Fondul Internaţional Monetar. Nu Banca Mondială, unde am lucrat 21 de ani şi am ajuns vice preşedinte. Nimeni nu o poate face pentru tine. Trebuie să o faci singur. Am creat un program care ar, unu : exclude statul din afacerile unde nu avea niciun motiv să fie--nu avea ce căuta. Statul nu ar trebui să fie implicat în afacerea producerii bunurilor şi serviciilor pentru că este ineficient şi incompetent. Deci am decis să privatizăm multe dintre întreprinderile noastre. (Aplauze) Ca rezultat, am decis liberalizarea multora din pieţele noastre. Puteţi crede că înainte de această reformă-- care a început la sfârşitul anului 2003, când am părăsit Washington-ul pentru a merge să lucrez ca Ministru de Finanţe-- aveam o companie de telecomunicaţii care a fost capabilă să dezvolte doar 4500 de linii terestre în 30 de ani de existenţă? (Râsete) Să ai un telefon în ţara mea era un lux uriaş. Nu-l puteai obţine. Trebuia să dai mită. Trebuia să te dai peste cap ca să-ţi obţii telefonul. Când preşedintele Obasanjo a sprijinit şi a lansat liberalizarea sectorului telecomunicaţiilor, am trecut de la 4500 de linii terestre la 32 milioane de linii GSM, un număr în creştere. Piaţa de telecomunicaţii nigeriană este a doua în lume ca rapiditate de creştere, după China. Obţinem investiţii în jur de 1 miliard de dolari pe an în telecomunicații. Şi nimeni nu ştie, exceptând puţini oameni deştepti. (Râsete) Cel mai deștept care a venit primul pe piaţă a fost compania MTN din Africa de Sud. Şi în cei trei ani în care am fost Minstru de Finanţe, au facut în medie un profit de 360 de milioane de dolari pe an. 360 de milioane într-o piaţă--într-o ţară care este o ţară săracă, cu un venit mediu pe cap de locuitor puţin sub 500 de dolari. Deci piaţa există. Ei au încercat să ascundă acest fapt, dar în curând alții au început să afle. Nigerienii înşişi au început să dezvolte câteva companii de telecomunicaţii wireless, şi trei sau patru altele au intrat pe piaţă. Dar există o imensă piaţă, şi lumea nu ştie despre ea, sau nu vor să ştie. Aşadar privatizarea este unul din lucrurile pe care le-am făcut. De asemenea, celălat lucru pe care l-am făcut este să ne gestionăm finanţele mai bine. Pentru că nimeni nu o să te ajute și nu o să te sprijine dacă nu-ţi gestionezi propriile finanţe cum trebuie. Şi Nigeria, în sectorul petrolului, avea reputaţia de a fi coruptă şi de a nu-şi gestiona bine propriile finanţe publice. Deci ce am încercat sa facem? Am introdus o regulă fiscală care a deconectat bugetul nostru de preţul petrolului. Înainte obişnuiam să facem bugetul pur şi simplu în funcţie de ce aducea petrolul, pentru că petrolul este cel mai mare, cel mai prosper sector din punct de vedere al venitului în economie: 70% din veniturile noastre vin din petrol. Am deconectat aceasta, şi odată ce am făcut-o am început să calculăm bugetul la un preţ usor mai mic decât preţul petrolului şi să economisim orice era deasupra acestuia. Nu ştiam dacă vom putea reuşi; era foarte controversat. Dar ceea ce a făcut imediat a fost faptul că volatilitatea care fusese prezentă în termenii dezvoltării noastre economice-- unde, chiar dacă preţurile erau ridicate, noi am fi crescut foarte repede. Când cădeau, cădeam şi noi. Şi puteam cu greu să plătim orice, orice salarii, în economie. Acest fenomen s-a ameliorat. Am fost capabili să salvăm, chiar înainte să plec, 27 de miliarde de dolari. Spre comparație --şi aceştia au intrat în rezervele noastre-- când am ajuns în 2003, aveam şapte miliarde de dolari în rezerve. Când am plecat, am urcat la aproape 30 de miliarde de dolari. Şi în timp ce vorbim acum, avem 40 de miliarde de dolari în rezerve datorită unei gestionări corecte ale finanţelor noastre. Şi aceasta ridică economia noastră, o face stabilă. Rata noastră de schimb care obişnuia să fluctueze tot timpul este acum destul de stabilă şi gestionată în așa fel încât oamenii de afaceri să aibă o previzibilitate a preţurilor din economie. Am coborât inflaţia de la 28 de procente la în jur de 11 procente. Şi am făcut PIB-ul nostru să crească de la o medie de 2,3 procente în decada precedentă la aproximatix de 6,5 procente acum. Aşadar toate schimbările şi reformele pe care am fost capabili să le punem în aplicare s-au văzut în rezultate care sunt măsurabile în economie. Şi ceea ce este şi mai important, dat fiind faptul că încercam să scăpam de dependenţa de petrol şi să diversificăm --şi sunt aşa de multe oportunităţi în această mare ţară, la fel ca în multe ţări din Africa-- ceea ce a fost remarcabil este faptul că o mare parte din această creştere a venit nu numai din sectorul petrolului, ci şi din alte sectoare. Creşterea agriculturii a fost de mai mult de 8 procente. Ca şi creşterea sectorului telecomunicaţiilor, imobiliarelor și construcţiilor, şi aş putea sa continui cu exemplele. Şi aceasta e ca să vă ilustrez că o dată ce vă puneţi la punct macro-economia, oportunităţile în multe alte sectoare sunt enorme. Cum spuneam, avem oportunităţi în agricultură. Avem oportunităţi în minerale solide. Avem multe minerale în care nimeni nici măcar nu a investit sau pe care nimeni nu le-a explorat. Şi am realizat că fără o legislaţie convenabilă ce poate să asigure această posibilitate, asta nu s-ar fi întâmplat. Aşadar acum avem un cod minier care e comparabil cu unele dintre cele mai bune din lume. Avem oportunităţi în locuinţe si imobliare. Nu era nimic într-o ţară cu o populaţie de 140 de milioane de oameni-- fără centre comerciale așa cum le cunoașteți aici. Acestea au fost o oportunitate de investiţie pentru cineva care a stimulat imaginaţia oamenilor. Şi acum, suntem într-o situaţie în care afacerile în acest centru comercial au o cifră de afaceri de patru ori mai mare decât cea pe care au proiectat-o. Aşadar, imense realizări în construcţii, imobiliare, pieţele ipotecare. Servicii financiare: aveam 89 de bănci. Prea multe care nu-şi serveau scopul real. Le-am consolidat de la 89 la 25 de bănci, cerându-le să-şi mărească capitalul-- să împartă capitalul. Ş acesta a crescut de la aproape 25 de milioane de dolari la 150 de milioane de dolari. Băncile -- aceste bănci sunt acum consolidate, şi această întărire a sistemului bancar a atras foarte multe investiţii străine. Banca Barclays din Marea Britanie aduce 500 de milioane. Standard Chartered a adus 140 de milioane Şi pot să continui. Dolari, încontinuu în sistem. Facem acelaşi lucru în sectorul asigurărilor. Deci în serviciile financiare, mari oportunităţi. În turism, în multe ţări africane, o mare oportunitate. Și iată pentru ce este Africa de Est cunoscută de mulți oameni: viaţa sălbatică, elefanţii şi aşa mai departe. Dar gestionarea pieţei turismului într-un fel care chiar poate să le aducă beneficii oamenilor este foarte importantă. Deci ce încerc să spun? Încerc să vă spun că există un nou val pe continent. Un nou val de deschidere şi de democratizare în care, din 2000, mai mult de două treimi din ţările africane au avut alegeri democratice multi-partid. Nu toate au fost perfecte, sau nici nu vor fi, dar tendinţa este foarte clară. Încerc să vă spun că de acum trei ani, rata medie a creşterii pe continent s-a modificat de la aproximativ 2,5 procente la aproximativ 5 procente pe an. Asta e mai bine decât performanţa multor ţări OCED (Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare) Deci este clar că lucrurile se schimbă. Conflictele sunt în scădere pe continent; de la aproximativ 12 conflicte acum o decadă, am coborât la trei sau patru conflicte, Unul dintre cele mai teribile, desigur, este Darfur. Şi,ştiti, există efectul de vecinătate unde dacă ceva se întamplă într-o parte a continentului, arată de parcă întreg continentul este afectat. Dar ar trebui să ştiţi că acest continent nu este-- e un continent cu multe ţări, nu cu o singură ţară. Şi dacă am coborât la trei sau patru conflicte, înseamnă că sunt o gramadă de oportunităţi de investiţii în economii stabile, în creştere, stimulante unde sunt foarte multe oportunităţi. Şi vreau să sublinez ceva în ceea ce priveşte investiţiile. Cel mai bun mod de a ajuta africanii astăzi este să-i ajutaţi să stea pe picioarele lor. Şi cea mai bună cale să faceţi asta este prin ajutarea creării locurilor de muncă. Nu e nicio problemă cu lupta împotriva malariei şi investirea banilor în aceasta şi în salvarea vieţilor copiilor. Nu asta spun. Asta e bine. Dar imaginaţi-vă impactul asupra unei familii: dacă părinţii pot fi angajaţi şi pot asigura educaţia copiilor lor, dacă ei pot să cumpere medicamente pentru a lupta ei înşişi contra bolilor. Dacă putem investi în locuri unde voi înşivă puteţi câştiga bani în timp ce creem locuri de muncă şi ajutăm oamenii să stea pe picioarele lor, nu e o oportunitate minunată? Nu este calea pe care trebuie să o urmăm? Şi vreau să spun că unii dintre cei mai buni oameni în care poate fi investit pe continent sunt femeile. (Aplauze) Am un CD aici. Îmi pare rău că nu am spus la timp. Altfel, mi-ar fi plăcut să vedeţi asta. Se numeşte, „ Africa : Deschisă pentru Afaceri.” Şi acest videoclip a câştigat un premiu pentru cel mai bun documentar al anului. Notaţi că femeia care l-a realizat va fi în Tanzania, unde se va derula următoarea sesiune în iunie. Dar acest documentar vă arată africani, în special femei africane, care în ciuda tuturor obstacolelor, au dezvoltat afaceri, unele dintre ele de calibru mondial. Una din femeile din acest videoclip, Adenike Ogunlesi, fabrică haine pentru copii -- acţiune ce a început-o ca pe un hobby şi a transformat-o într-o afacere. Combinând materiale africane, aşa cum avem, cu materiale din alte părţi. Deci, va fabrica o mică salopetă de stambă, integrând în ea materiale africane. Designuri foarte creative, A ajuns la o fază în care a avut chiar o comandă de la Wal-Mart. (Râsete) Pentru 10.000 de bucăţi. Aşadar asta vă arată că avem oameni capabili să facă ceva. Şi femeile sunt sârguincioase: sunt concentrate; muncesc din greu. Aş putea sa continuu să dau exemple: Beatrice Gakuba din Rwanda, care a început o afacere horticolă şi acum exportă caselor olandeze de licitaţie din Amsterdam în fiecare dimineaţă, şi angajează alți 200 de femei si bărbaţi pentru a lucra cu ea. În orice caz, multora dintre acestea le lipseşte capital pentru a se extinde, pentru că nimeni nu crede din afara ţărilor noastre că putem face ceea ce este necesar. Nimeni nu gândeşte în termenii unei pieţe. Nimeni nu crede că există oportunităţi. Dar stau aici, spunând că cei care pierd trenul acum, îl vor pierde pentru totdeauna. Deci dacă vreţi să fiţi în Africa, gândiţi-vă la investiţii. Gândiţi-vă la Beatrice, gândiţi-vă la Adenikes ale acestei lumi, care fac lucruri incredibile ce le aduc în economia globală, în timp ce se asigură că tovarăşii lor, bărbaţi şi femei, sunt angajaţi, şi copiii din acele cămine au parte de educaţie pentru că părinţii lor câştigă un venit adecvat. Deci vă invit să exploraţi oportunităţile. Când mergeţi în Tanzania, ascultaţi cu atenţie, pentru că sunt sigură că veţi auzi despre numeroasele ocazii care vi se vor prezenta pentru ca voi să vă implicați în ceva ce va face bine continentului, oamenilor şi vouă. Vă mulţumesc foarte mult. (Aplauze)