Avem impresia comună că acest gen de locuri sunt pline de lucruri care sunt foarte importante, dar, mai precis, la ce este bună literatura? De ce trebuie să ne petrecem timpul citind romane sau poezii, când afară se întâmplă lucruri mărețe? Haideți să ne gândim la câteva dintre modurile în care literatura este benefică pentru noi. Bineînțeles, se pare că e o risipă de timp, dar literatura este, în fond, o mare economie de timp, pentru că ne permite accesul la o gamă de emoții și evenimente, pentru care am avea nevoie de ani, decenii, milenii ca să le experimentăm nemijlocit. Literatura este cel mai mare „simulator al realității”, o mașină care te transportă în mult mai multe situații decât ai putea trăi în mod direct. Îți permite - în mod sigur: și asta e important - să înțelegi cum e să divorțezi. Sau cum este să ucizi și să ai remușcări. Sau cum e să renunți la serviciu și să pleci în deșert. Sau cum e să faci o greșeală majoră în conducerea țării tale. Ea îți permite să accelerezi timpul: pentru a vedea viața din copilărie până la bătrânețe. Îți oferă cheile de acces către diferite locuri, nenumărate dormitoare, astfel încât îți poți evalua viața în raport cu a altora. Te pune în contact cu oameni fascinanți: un general roman, o prințesă franceză din sec. al XI-lea, o mamă din elita rusească care are o aventură... Te poartă pe diferite continente, prin diferite secole. Literatura te vindecă de provincialism și, fără aproape niciun cost, te transformă într-un cetățean al lumii. Literatura are puterea magică de a ne arăta cum sunt lucrurile din perspectiva altor persoane. Ne permite să înțelegem consecințele faptelor noastre asupra altora într-un mod în care altfel nu ar fi posibil. Și ne arată exemple de oameni buni, generoși și empatici. De obicei, literatura se opune sistemului dominant de valori, acela bazat pe bani și putere. Pe de altă parte, scriitorii ne fac fac empatici față de idei și sentimente care sunt foarte importante, dar care nu sunt popularizate în această lume comercială, inconștientă și cinică. Suntem mai ciudați decât ni se permite să acceptăm. Adesea, nu putem spune cu adevărat ceea ce gândim. Dar, în cărți, găsim descrieri autentice despre cine suntem cu adevărat și cum sunt evenimentele defapt, descrieri oneste, diferite de ceea ce găsim în conversațiile obișnuite. În cele mai bune cărți, parcă scriitorul ne cunoaște mai bine decât ne cunoaștem noi înșine. Scriitorii găsesc cuvintele care descriu experiențe delicate, stranii și speciale din viața noastră lăuntrică: - lumina dintr-o dimineață de vară; - neliniștea pe care am simțit-o la o reuniune; - senzația primului sărut; - invidia când un prieten ne-a vorbit despre noua lui afacere; -dorința pe care am experimentat-o într-o călătorie cu trenul, privind profilul unui călător căruia nu am îndrăzni niciodată să-i vorbim. Scriitorii ne deschid inimile și mințile - și ne oferă hărți către noi înșine așa încât să putem călători cu mai multă încredre și cu mai puține sentimente de paranoia și de persecuție. Scriitorul Emerson a remarcat: „În operele marilor scriitori, găsim propriile noastre gânduri abandonate”. Literatura oferă o alternativă la prietenia superficială și compromisă. Cărțile sunt prieteni adevărați, mereu aproape, niciodată prea ocupați, oferindu-ne adevăruri despre cum sunt lucrurile cu adevărat. Una dintre cele mai mari frici din viața noastră este eșecul, necazul... așa cum spun tabloidele: un „loser” (victimă, păgubaș). În fiecare zi, mass-media ne spune povești despre eșec. Interesant, dar și o mare parte din literatură este despre eșec. Într-un fel sau altul, multe romane, piese de teatru și poeme sunt despre oameni care au greșit, ... care s-au culcat cu mama din eroare, ... care și-au dezamăgit partenerul, ... sau au murit după ce au acumulat datorii prin cheltuieli nesăbuite. În mass-media, astfel de cazuri sunt condamnate, dar în marile cărți nu sunt judecate atât de aspru sau nu la fel ca în media. Aceste cărți prezintă mila față de erou și frica față de noi înșine, bazate pe înțelegerea pericolului de a ne distruge viețile. Dacă literatura poate face toate aceste lucruri, ar trebui să ne raportăm la ea altfel de cum o facem acum. Avem tendința să o vedem ca o distracție, ca un divertisment (ceva pentru plajă). Dar literatura e mult mai mult decât atât; ea este cu adevărat o terapie, în sensul larg al cuvântului. Trebuie să ne raportăm la ea așa cum medicii se raportează la medicamentele lor, ceva ce prescriem ca răspuns la o serie de afecțiuni și o clasificăm în funcție de de problemele pe care le abordează cel mai bine. Literatura își merită prestigiul dintr-un motiv mai presus de toate: este un instrument care ne ajută să trăim și să murim cu mai multă înțelepciune, bunătate și sănătate mentală.