WEBVTT

00:00:06.041 --> 00:00:08.794
Mă bucur atât de mult că sunt aici!

00:00:09.147 --> 00:00:12.431
Mă bucur mult să vă întâlnesc!

00:00:12.631 --> 00:00:16.002
Motivul pentru care mă bucur atât

00:00:16.464 --> 00:00:19.523
e că nu ar fi trebuit
să fiu în viaţă acum.

00:00:19.954 --> 00:00:23.706
Ar fi trebuit să mor pe 2 februarie 2006.

00:00:23.999 --> 00:00:28.431
Ar fi trebuit să fie ultima mea zi
în această lume fizică,

00:00:28.431 --> 00:00:33.348
pentru că atunci doctorii 
au spus soţului meu şi familiei

00:00:33.871 --> 00:00:36.430
că mai am doar câteva ore de trăit.

00:00:36.722 --> 00:00:40.091
Aveam limfom în stadiul N,

00:00:40.136 --> 00:00:42.565
adică o formă de cancer
al nodulilor limfatici.

00:00:42.919 --> 00:00:47.458
Mă luptasem deja patru ani cu cancerul.

00:00:48.920 --> 00:00:53.581
Patru ani această boală mă devorase.

00:00:53.934 --> 00:00:57.200
Se răspândise prin sistemul limfatic.

00:00:57.200 --> 00:00:59.279
Începuse cu o umflătură la gât

00:00:59.279 --> 00:01:02.738
apoi s-a răspândit în sistemul limfatic

00:01:02.738 --> 00:01:06.325
şi la acel moment, după 4 ani,

00:01:06.695 --> 00:01:09.939
aveam tumori, unele cât o lămâie,

00:01:09.939 --> 00:01:13.775
care se întindeau de la baza craniului

00:01:13.775 --> 00:01:16.903
în jurul gâtului, în jos spre torace,

00:01:16.903 --> 00:01:20.722
sub braţe şi până pe abdomen.

00:01:21.644 --> 00:01:26.755
Deja, chiar înainte să intru în comă,

00:01:27.247 --> 00:01:29.945
plămânii îmi erau plini de fluid

00:01:30.114 --> 00:01:32.588
şi de câte ori mă culcam

00:01:32.696 --> 00:01:35.368
mă înecam cu propriul meu fluid.

00:01:35.629 --> 00:01:38.823
Muşchii se deterioraseră complet

00:01:38.823 --> 00:01:42.556
încât cântăream 38 kg.

00:01:42.849 --> 00:01:47.588
Arătam ca un schelet cu piele.

00:01:48.049 --> 00:01:52.127
Aveam leziuni largi pe piele

00:01:52.388 --> 00:01:55.252
pe unde toxinele se scurgeau din corp.

00:01:55.560 --> 00:01:58.534
Nu eram capabilă să diger nimic.

00:01:58.842 --> 00:02:01.101
Aveam o stare subfebrilă continuă,

00:02:01.301 --> 00:02:05.350
nu puteam să merg,
pentru că muşchii erau deterioraţi

00:02:05.350 --> 00:02:08.364
aşa că stăteam culcată constant

00:02:08.379 --> 00:02:10.716
şi eram plimbată într-un scaun cu rotile.

00:02:10.855 --> 00:02:14.126
Eram permanent legată la un tub de oxigen.

00:02:14.126 --> 00:02:17.546
Nu puteam respira fără el.

00:02:17.792 --> 00:02:23.385
În acea dimineaţă, pe 2 Februarie 2006,

00:02:23.385 --> 00:02:25.924
am intrat în comă.

00:02:25.974 --> 00:02:28.842
Doctorii spuseseră
că erau ultimele mele ore

00:02:28.842 --> 00:02:31.896
pentru că organele mele cedaseră,

00:02:31.896 --> 00:02:33.897
nu mai funcţionau,

00:02:33.897 --> 00:02:35.765
aşa că familia a fost anunţată

00:02:35.765 --> 00:02:38.765
ca dacă cineva dorea
să mă mai vadă înainte să mor,

00:02:38.765 --> 00:02:41.434
acuma era momentul s-o facă.

00:02:41.694 --> 00:02:44.241
Fără ca nimeni din jur să-şi dea seama

00:02:44.241 --> 00:02:47.329
deşi părea că sunt în comă,

00:02:47.329 --> 00:02:49.080
iar ochii îmi erau închişi,

00:02:49.080 --> 00:02:53.905
eu ştiam tot ce se petrecea

00:02:54.167 --> 00:02:55.789
peste tot în jurul meu.

00:02:55.789 --> 00:02:57.663
Eram conştientă de soţul meu

00:02:57.786 --> 00:03:01.944
care, deşi trist, era lângă mine,
ţinându-mă de mână.

00:03:01.944 --> 00:03:04.865
Eram conştientă de tot ce făceau doctorii:

00:03:04.865 --> 00:03:10.091
introduceau tuburi în mine
ca să elimine fluidul din plămâni

00:03:10.091 --> 00:03:12.153
ca să respir mai uşor.

00:03:12.183 --> 00:03:16.098
Eram conştientă de tot ce se întâmpla.

00:03:16.621 --> 00:03:21.637
Era ca şi cum
aş fi putut vedea 360 de grade.

00:03:22.098 --> 00:03:26.243
Puteam să văd tot ce se întâmpla
în jurul corpului meu.

00:03:27.796 --> 00:03:31.758
Dar nu doar în camera unde îmi era corpul,

00:03:32.066 --> 00:03:34.358
ci şi dincolo de ea.

00:03:34.741 --> 00:03:39.614
Era ca şi cum m-aş fi expandat.

00:03:39.983 --> 00:03:42.266
Eram conştientă de corpul meu fizic,

00:03:42.266 --> 00:03:46.786
îl puteam vedea întins pe patul de spital,

00:03:47.294 --> 00:03:49.890
dar nu eram ataşată de acel corp.

00:03:50.673 --> 00:03:53.892
Simţeam de parcă puteam fi oriunde

00:03:54.072 --> 00:03:55.981
în acelaşi timp.

00:03:57.016 --> 00:04:00.619
Era ca şi cum oriunde mă gândeam,
acolo mă aflam.

00:04:00.788 --> 00:04:05.123
Eram conştientă de fratele meu,
care era în India.

00:04:05.276 --> 00:04:06.969
Corpul meu era în Hong Kong.

00:04:06.969 --> 00:04:08.996
Asta mi se întâmpla în Hong Kong.

00:04:09.274 --> 00:04:11.971
Fratele meu era în India,

00:04:11.971 --> 00:04:14.971
grăbindu-se să prindă avionul
ca să mă vadă.

00:04:14.971 --> 00:04:18.493
Dorea să mă mai vadă
înainte să-mi dau sufletul.

00:04:18.693 --> 00:04:21.506
Şi eram conştientă de asta.

00:04:21.506 --> 00:04:24.886
De parcă eram cu el. L-am văzut în avion.

00:04:24.886 --> 00:04:27.755
Apoi am devenit conştientă

00:04:27.755 --> 00:04:30.755
de prezenţa tatălui
şi a celui mai bun prieten,

00:04:30.755 --> 00:04:34.560
pe care-i pierdusem, care decedaseră.

00:04:34.560 --> 00:04:39.305
Dar am devenit conştientă de prezenţa lor
ca şi cum m-ar fi îndrumat

00:04:39.305 --> 00:04:41.732
comunicând cu mine.

00:04:42.885 --> 00:04:47.153
În acest stadiu expansiv simţeam ca şi cum

00:04:47.153 --> 00:04:53.184
eram într-un tărâm clar,
în care înţelegeam tot.

00:04:53.860 --> 00:04:56.954
Am înţeles de ce aveam cancer.

00:04:57.200 --> 00:05:02.383
Am înţeles că eram mult mai mare,

00:05:02.383 --> 00:05:06.363
de fapt noi toţi suntem mult mai mari
şi mai puternici decât ne dăm seama

00:05:06.363 --> 00:05:08.683
cât suntem în corpurile fizice.

00:05:08.683 --> 00:05:13.217
Simţeam și că eram conectată cu toţi,

00:05:13.740 --> 00:05:16.557
cu toţi doctorii care mă tratau,
cu asistentele,

00:05:16.557 --> 00:05:19.444
cu soţul, mama, fratele,

00:05:19.521 --> 00:05:24.403
şi cu toată lumea, ca şi cum
toţi împărţim aceeaşi conştiinţă.

00:05:24.833 --> 00:05:28.753
Simţeam că pot simţi ce simţeau ei

00:05:29.046 --> 00:05:31.324
tristeţea lor,

00:05:31.570 --> 00:05:34.968
resemnarea doctorilor.

00:05:35.875 --> 00:05:41.826
Dar în acelaşi timp,
nu eram absorbită de dramă,

00:05:41.826 --> 00:05:44.494
dar înţelegeam ce simţeau ei.

00:05:44.494 --> 00:05:47.647
E ca şi cum toţi avem aceeaşi conştiinţă

00:05:47.647 --> 00:05:50.971
pe care chiar dacă n-o exprimăm
în corpurile noastre,

00:05:50.971 --> 00:05:56.834
tu şi eu şi noi toţi,
suntem expresia aceleiaşi conştiinţe.

00:05:57.333 --> 00:05:59.620
Aşa simţeam.

00:05:59.972 --> 00:06:06.232
Simţeam ca şi cum tatăl meu încerca
să-mi spună că nu-mi venise timpul,

00:06:06.586 --> 00:06:09.833
că trebuia să mă reîntorc în corp.

00:06:10.387 --> 00:06:15.807
N-am vrut la început,
pentru că mi se părea că am de ales,

00:06:15.807 --> 00:06:17.635
dacă să revin sau nu.

00:06:17.635 --> 00:06:20.519
Nu doream deloc
să mă reîntorc în trupul meu

00:06:20.519 --> 00:06:24.086
pentru că nu vedeam nici un motiv bun

00:06:24.086 --> 00:06:27.381
să mă întorc în acel trup bolnav,
pe moarte.

00:06:27.491 --> 00:06:32.219
Eram o povară pentru familie,
sufeream, nu exista nici un motiv.

00:06:32.403 --> 00:06:35.016
Aşa că nu doream să mă întorc.

00:06:35.247 --> 00:06:40.477
Dar în clipa următoare,
ca şi cum înţelesesem pe deplin

00:06:40.697 --> 00:06:43.564
că acum, ştiind ce aflasem,

00:06:43.564 --> 00:06:46.567
şi pentru că înţelesesem
ce cauzase cancerul,

00:06:46.867 --> 00:06:50.448
ştiam că dacă aleg să mă reîntorc în corp,

00:06:50.448 --> 00:06:53.404
aveam să mă vindec foarte foarte repede.

00:06:54.605 --> 00:06:58.266
În acel moment

00:06:58.266 --> 00:07:02.445
am decis să mă reîntorc
şi am auzit

00:07:02.445 --> 00:07:04.852
ca şi cum tata şi cel mai bun prieten
îmi spuneau:

00:07:05.021 --> 00:07:08.174
„Acum că ştii adevărul
despre cine eşti cu adevărat,

00:07:08.174 --> 00:07:11.500
întoarce-te şi trăieşte-ţi viaţa
fără teamă."

00:07:11.885 --> 00:07:17.285
În acele momente m-am trezit din comă.

00:07:18.556 --> 00:07:21.234
Iar familia mea era
atât de fericită că mă vedea.

00:07:21.234 --> 00:07:23.811
Iar doctorii nu-şi puteau explica.

00:07:23.811 --> 00:07:26.352
Doctorii erau acolo, surprinşi,

00:07:26.357 --> 00:07:28.964
dar foarte precauţi,

00:07:28.964 --> 00:07:31.028
pentru că nu se putea ştii...

00:07:31.028 --> 00:07:34.098
Eram foarte slăbită şi nimeni
nu ar fi putut aprecia

00:07:34.098 --> 00:07:35.860
dacă voi rămâne conştientă,

00:07:35.860 --> 00:07:38.831
dacă mă voi însănătoşi 
sau dacă voi cădea înapoi în comă.

00:07:38.831 --> 00:07:42.781
Dar eu ştiam că urma să fiu bine
şi spuneam întregii familii:

00:07:42.781 --> 00:07:47.605
„Știu că o să mă fac bine.
Încă nu mi-a venit timpul."

00:07:48.281 --> 00:07:54.565
În cinci zile tumorile din organism
s-au micşorat cu 70%.

00:07:55.241 --> 00:07:59.654
După cinci săptămâni
am fost externată din spital.

00:07:59.654 --> 00:08:02.116
Nu mai aveam cancer deloc.

00:08:04.201 --> 00:08:09.869
De atunci mi-am reînceput viaţa

00:08:09.869 --> 00:08:14.645
şi, după cum credeți,
o percep complet diferit.

00:08:15.551 --> 00:08:17.722
Înţeleg altfel lumea.

00:08:17.722 --> 00:08:21.910
Acea experienţă mi-a schimbat părerea 
despre corpul fizic,

00:08:21.910 --> 00:08:26.000
despre corpul meu, despre boală
şi modul în care percepeam lumea.

00:08:26.000 --> 00:08:30.377
Mi-a fost greu să mă reintegrez în viaţă

00:08:30.377 --> 00:08:32.641
după acea experienţă.

00:08:34.234 --> 00:08:39.676
Cel mai bun mod în care pot explica
ce simt e prin metafore.

00:08:40.490 --> 00:08:45.914
Una preferată e cea a unui depozit.

00:08:46.206 --> 00:08:48.770
Vă rog să vă imaginaţi

00:08:48.985 --> 00:08:56.069
că ne aflăm într-un depozit unde e beznă.

00:08:56.069 --> 00:09:00.867
Imaginaţi-vă că e întuneric beznă

00:09:01.143 --> 00:09:04.784
şi că nu vedeţi absolut nimic,
așa întuneric e.

00:09:04.784 --> 00:09:07.666
Nu vedeţi nimic nici în faţă, nici în jur.

00:09:07.856 --> 00:09:13.582
Dar imaginaţi-vă că în mână
aveţi o lanternă mică.

00:09:14.283 --> 00:09:16.864
O aprindeţi

00:09:17.064 --> 00:09:22.088
şi cu ea vedeţi pe unde sunteţi.

00:09:22.365 --> 00:09:29.381
Vă orientaţi doar cu puțina lumină
dată de acea lanternă micuţă.

00:09:29.627 --> 00:09:33.543
Tot ce vedeţi în depozit

00:09:33.543 --> 00:09:37.551
e doar cât permite lanterna.

00:09:38.190 --> 00:09:42.951
Dacă luminaţi într-acolo,
vedeţi doar ce-i acolo.

00:09:42.951 --> 00:09:45.244
Tot restul e în întuneric.

00:09:45.244 --> 00:09:49.918
Luminaţi dincolo
şi vedeţi doar acel punct.

00:09:49.918 --> 00:09:54.364
Tot restul e în întuneric,
în afară de ce e în raza lanternei.

00:09:55.605 --> 00:09:59.446
Imaginaţi-vă că într-o zi
se aprind reflectoare imense

00:09:59.446 --> 00:10:02.596
şi luminează tot depozitul

00:10:02.596 --> 00:10:06.180
şi vă daţi seama că e imens.

00:10:06.595 --> 00:10:10.443
E mai mare decât
v-aţi fi imaginat vreodată.

00:10:10.689 --> 00:10:14.600
Şi e plin de rafturi

00:10:14.600 --> 00:10:17.403
toate cu lucruri diferite.

00:10:17.403 --> 00:10:22.281
Tot ce vă puteţi imagina,
chiar şi ce nu vă puteţi imagina,

00:10:22.281 --> 00:10:26.485
tot există pe aceste rafturi,
unul lângă altul.

00:10:26.761 --> 00:10:30.714
Unele lucruri sunt frumoase,
altele mai puţin frumoase,

00:10:31.052 --> 00:10:32.834
unele mari, altele mici,

00:10:32.834 --> 00:10:36.575
unele au culori pe care nu le-aţi mai văzut,

00:10:36.791 --> 00:10:39.672
culori care nu v-aţi imaginat că există,

00:10:39.672 --> 00:10:43.093
iar altele sunt ciudate şi hilare,

00:10:43.093 --> 00:10:45.641
toate există alăturate,

00:10:45.841 --> 00:10:49.379
iar pe unele le-aţi mai văzut cu lanterna,

00:10:49.518 --> 00:10:55.126
dar pe altele nu, pentru că lanterna
nu le-a luminat niciodată.

00:10:55.742 --> 00:10:58.926
Acum imaginaţi-vă că se sting iar luminile

00:10:59.172 --> 00:11:02.651
şi sunteţi doar cu lanterna.

00:11:02.989 --> 00:11:08.163
Deşi toţi vedeţi ce puteţi cu lanterna,

00:11:08.163 --> 00:11:10.120
doar cu ajutorul razei ei,

00:11:10.410 --> 00:11:18.206
măcar acum ştiţi
că atât de multe există simultan

00:11:18.206 --> 00:11:21.706
şi alături de lucrurile
pe care nu le puteţi vedea.

00:11:21.706 --> 00:11:26.955
Acum ştiţi că, doar pentru că nu le puteţi
vedea, experimenta,

00:11:26.955 --> 00:11:29.184
nu înseamnă că ele nu există.

00:11:30.044 --> 00:11:33.644
Acuma ştiţi,
pentru că aţi trăit acea experienţă.

00:11:33.644 --> 00:11:34.964
Aşa mă simt eu.

00:11:34.964 --> 00:11:39.557
Există mult mai mult
decât credem că există,

00:11:39.557 --> 00:11:43.619
mult mai mult decât ştim deja.

00:11:44.019 --> 00:11:47.310
Doar că sunt dincolo de lumina lanternei.

00:11:47.895 --> 00:11:51.370
Şi ca să înţelegeţi mai bine

00:11:51.370 --> 00:11:55.121
voi încerca un joc, un experiment cu voi.

00:11:55.198 --> 00:11:57.754
Vreau să priviţi în jur

00:11:57.754 --> 00:12:01.547
şi să găsiţi tot ce are nuanţe de roşu,

00:12:01.547 --> 00:12:04.944
de la roz la vişiniu.

00:12:04.944 --> 00:12:09.965
Priviţi în jur şi reţineţi
cât mai multe cu putinţă.

00:12:09.965 --> 00:12:12.586
Reţineţi-le, pentru că o să vă rog
să vi le amintiţi.

00:12:12.586 --> 00:12:15.899
Bun. Închideţi ochii,
cu faţa spre înainte.

00:12:15.976 --> 00:12:19.475
Câte lucruri de culoare albastră
vă puteţi aminti?

00:12:19.475 --> 00:12:20.575
(Râsete)

00:12:20.575 --> 00:12:23.339
Mai niciunul. Gândiţi-vă. Niciunul.

00:12:23.663 --> 00:12:27.458
Deschideţi ochii şi priviţi în jur.
Vedeţi câte lucruri albastre

00:12:27.504 --> 00:12:32.239
sunt în jur, alături de cele roşii,
dar pe care nici nu le-aţi observat?

00:12:32.239 --> 00:12:35.899
De ce? Pentru că nu le-am perceput.

00:12:35.899 --> 00:12:39.087
Raza de lumină - ce e ea?

00:12:39.087 --> 00:12:41.808
Aceea e atenţia voastră.

00:12:41.885 --> 00:12:44.151
Raza e atenţia.

00:12:44.213 --> 00:12:50.031
Când îţi îndrepţi atenţia către ceva, 
acel ceva devine realitatea ta,

00:12:50.138 --> 00:12:52.804
devine experienţa ta.

00:12:52.958 --> 00:12:55.808
Poate că există şi altceva
chiar sub nasul tău,

00:12:55.808 --> 00:13:00.857
dar dacă lanterna nu-l luminează,
nici n-o să observi.

00:13:00.857 --> 00:13:02.943
Habar n-ai că-i acolo.

00:13:02.943 --> 00:13:06.476
Gândiţi-vă la câte
miliarde de dolari cheltuim

00:13:06.476 --> 00:13:09.146
pentru atenţia asupra cancerului.

00:13:09.146 --> 00:13:12.156
Gândiţi-vă la campaniile despre cancer.

00:13:12.156 --> 00:13:15.397
Imaginaţi-vă cum ar fi
dacă am investi tot atâţia bani

00:13:15.397 --> 00:13:18.207
öi energie în campaniile pentru sănătate,

00:13:18.207 --> 00:13:20.816
ce lume diferită am avea.

00:13:20.816 --> 00:13:23.783
Imaginaţi-vă că am pune
tot efortul pentru pace,

00:13:23.783 --> 00:13:26.053
în loc să purtăm războaie,

00:13:26.053 --> 00:13:29.512
am avea o lume complet diferită
dacă ne-am schimba percepţia.

00:13:30.281 --> 00:13:36.893
La un nivel mai personal,
vă voi împărtăşi cele cinci lecţii mari

00:13:36.893 --> 00:13:40.377
pe care le-am învăţat
din această experienţă.

00:13:40.823 --> 00:13:44.528
Prima, cea mai importantă,
cel mai important lucru

00:13:44.528 --> 00:13:49.647
spre care trebuie trebuie
să ne îndreptăm atenţia, e iubirea.

00:13:49.647 --> 00:13:51.616
E cel mai important.

00:13:51.616 --> 00:13:56.986
E uşor de spus să iubeşti alţi oameni.

00:13:57.293 --> 00:14:01.279
Dar eu am aflat că unul din motivele 
pentru care am avut cancer

00:14:01.279 --> 00:14:06.480
e pentru că nu m-am iubit pe mine. 
Asta are o importanţă imensă.

00:14:06.480 --> 00:14:09.794
Când ne iubim pe noi,
ne apreciem.

00:14:09.902 --> 00:14:13.823
Când ne apreciem, îi învăţăm pe ceilalţi
cum să se poarte cu noi.

00:14:13.823 --> 00:14:18.655
Când te iubeşti pe tine nu simţi nevoia 
să controlezi sau să te iei de alţii

00:14:18.655 --> 00:14:22.398
şi nici nu permiţi altora să te controleze
sau să se ia de tine.

00:14:22.398 --> 00:14:27.069
Să te iubeşti e la fel de important
pe cât e să iubeşti pe ceilalţi.

00:14:27.069 --> 00:14:31.955
Cu cât te iubeşti mai mult, cu atât
poţi dărui iubire mai multor oameni.

00:14:32.555 --> 00:14:35.635
A doua mare lecţie e

00:14:35.635 --> 00:14:38.078
să-mi trăiesc viaţa fără teamă.

00:14:38.078 --> 00:14:41.290
Mulţi suntem crescuţi în frică.

00:14:41.290 --> 00:14:46.605
Suntem învăţaţi să ne temem de orice.
Îmi era frică de orice, de cancer,

00:14:46.605 --> 00:14:48.630
de a mânca alimente nepotrivite,

00:14:48.630 --> 00:14:51.088
de a răni oameni.

00:14:51.088 --> 00:14:54.435
Îmi era frică de aproape orice, de eşec...

00:14:54.435 --> 00:14:57.556
şi majoritatea suntem educaţi aşa,
să ne temem de orice.

00:14:57.556 --> 00:15:01.894
Oamenii cred că frica te păzeşte.
Dar asta nu e adevărat.

00:15:01.894 --> 00:15:04.928
Iubirea te păzeşte.

00:15:04.928 --> 00:15:09.320
Când te iubeşti şi îi iubeşti pe alţii

00:15:09.320 --> 00:15:13.193
te asiguri că te fereşti de rău
şi că-i fereşti de rău şi pe ceilalţi.

00:15:13.363 --> 00:15:17.361
Iubirea te păzeşte mai bine decât frica.

00:15:17.622 --> 00:15:23.081
Al treilea lucru, foarte important, 
e umorul şi râsul şi fericirea.

00:15:23.421 --> 00:15:27.494
Ne naştem ştiind asta.

00:15:27.494 --> 00:15:31.338
Ştim că e important să râdem
pentru că asta fac copiii mereu.

00:15:31.338 --> 00:15:34.370
Ne naştem cu iubire şi fără temeri,

00:15:34.370 --> 00:15:37.430
dar ni se condiţionează
pe măsură ce creştem.

00:15:37.430 --> 00:15:42.516
Râsul şi veselia sunt importante,
dar şi să afli ce te bucură în viaţă

00:15:42.516 --> 00:15:47.397
e mai important decât orice
altă activitate spirituală.

00:15:47.397 --> 00:15:52.681
Dacă am râde mai mult, dacă politicienii
ar învăţa să râdă mai mult,

00:15:52.681 --> 00:15:55.348
am avea o lume complet diferită.

00:15:55.348 --> 00:15:59.849
Şi dacă am râde mai mult,
am avea mai puţini bolnavi,

00:15:59.849 --> 00:16:03.834
mai puţine spitale
şi mai puţine închisori.

00:16:04.541 --> 00:16:08.098
În al patrulea rând,
am învăţat că viaţa e un dar.

00:16:08.251 --> 00:16:09.621
Chiar aşa e.

00:16:09.928 --> 00:16:12.635
Mulţi trecem prin viaţă
de parcă ar fi o corvoadă,

00:16:12.635 --> 00:16:14.692
dar n-ar trebui să fie aşa

00:16:14.692 --> 00:16:20.278
şi e păcat că abia
când pierdem ceva valoros,

00:16:20.278 --> 00:16:22.933
ne dăm seama
de adevărata valoare a acelui lucru.

00:16:22.933 --> 00:16:27.481
A trebuit să-mi pierd viaţa
ca să-mi dau seama de valoarea ei.

00:16:27.481 --> 00:16:30.483
Şi nu vreau ca alţii
să facă aceeaşi greşală.

00:16:30.483 --> 00:16:33.862
De aceea sunt aici cu acest mesaj.

00:16:33.862 --> 00:16:36.816
Pentru că nu vreau ca oamenii

00:16:36.816 --> 00:16:39.816
să realizeze prea târziu
ce valoare are viaţa lor.

00:16:39.816 --> 00:16:41.916
Şi viaţa voastră e un dar.

00:16:42.024 --> 00:16:45.104
Chiar şi greutăţile
de care daţi sunt un dar.

00:16:45.366 --> 00:16:50.780
Când aveam cancer,
a fost cea mai grea încercare a mea,

00:16:50.965 --> 00:16:52.422
dar azi, când privesc în urmă,

00:16:52.422 --> 00:16:55.123
cred că e cel mai mare dar
pe care l-aş fi putut primi.

00:16:55.123 --> 00:16:59.649
Oamenii cred că cancerul, chiar şi eu
credeam că cancerul mă ucidea.

00:16:59.649 --> 00:17:03.932
De fapt eu mă omoram singură,
înainte să am cancer.

00:17:03.932 --> 00:17:06.552
Cancerul mi-a salvat viaţa.

00:17:06.737 --> 00:17:09.841
Toate încercările sunt daruri.

00:17:10.056 --> 00:17:15.529
La final mereu veţi vedea
că greutăţile sunt un dar.

00:17:15.913 --> 00:17:20.425
Dacă încă vă zbateţi
şi încă nu vi se par un dar,

00:17:20.425 --> 00:17:23.355
n-aţi ajuns până la capăt.

00:17:23.785 --> 00:17:28.500
Al cincilea lucru important,

00:17:28.500 --> 00:17:33.448
cel mai important lucru
pentru tine e să fii tu însuți.

00:17:33.617 --> 00:17:35.819
Fii tu cât de mult poţi fi tu.

00:17:35.989 --> 00:17:38.873
Luminează cât de tare poţi.

00:17:39.057 --> 00:17:40.798
Bucură-te de unicitatea ta.

00:17:40.798 --> 00:17:44.708
Dă-ţi seama cine eşti,
cunoaşte-te pe tine,

00:17:44.800 --> 00:17:49.692
iubeşte-te necondiţionat
şi doar fii tu însuţi.

00:17:50.185 --> 00:17:54.300
Cu aceste cinci lucruri vă invit
să vă trăiţi viaţa fără teamă.

00:17:54.300 --> 00:17:56.702
Vă mulţumesc din suflet.

00:17:56.849 --> 00:17:58.097
(Aplauze)