WEBVTT

00:00:12.715 --> 00:00:16.045
Imaginează-ţi că tu şi prietenul tău
vă plimbaţi într-o galerie de artă

00:00:16.045 --> 00:00:18.655
şi un tablou uimitor îţi fură privirea.

00:00:18.655 --> 00:00:22.085
Roşul vibrant îţi apare
ca un simbol al dragostei,

00:00:22.085 --> 00:00:25.445
însă prietenul tău e convins
că e un simbol al războiului.

00:00:25.445 --> 00:00:28.955
Şi acolo unde tu vezi stele
pe un cer romantic,

00:00:28.955 --> 00:00:33.787
prietenul tău vede poluanţi
care duc la încălzirea globală.

00:00:33.787 --> 00:00:37.407
Pentru a soluţiona dezbaterea,
începi să cauţi pe internet, unde citeşti

00:00:37.407 --> 00:00:41.907
că tabloul e o replică a proiectului
din clasa întâi al pictoriței:

00:00:41.907 --> 00:00:46.746
roşu era culoarea ei preferată,
iar punctele argintii sunt zâne.

NOTE Paragraph

00:00:46.746 --> 00:00:51.328
Acum ştii intenţiile exacte
care au dus la crearea acestei lucrări.

00:00:51.328 --> 00:00:55.398
Greşeşti dacă o apreciezi altfel
decât a intenţionat pictorul?

00:00:55.398 --> 00:00:58.558
Îţi place mai puţin acum,
când ştii adevărul?

00:00:58.558 --> 00:01:01.038
Cât de mult ar trebui
să afecteze intenţia pictorului

00:01:01.038 --> 00:01:04.328
propria ta interpretare a tabloului?

00:01:04.328 --> 00:01:06.278
E o întrebare care a fost vehiculată

00:01:06.278 --> 00:01:11.778
de către filozofi şi critici de artă
timp de decenii, fără niciun consens.

NOTE Paragraph

00:01:11.778 --> 00:01:13.479
La mijlocul secolului XX,

00:01:13.479 --> 00:01:17.989
criticul literar W.K. Wimsatt
şi filozoful Monroe Beardsley

00:01:17.989 --> 00:01:21.359
susţineau că intenţia artistică
e irelevantă.

00:01:21.359 --> 00:01:23.829
Ei au numit-o eroare intenţională:

00:01:23.829 --> 00:01:28.149
convingerea că aprecierea
intenţiilor pictorului era greşită.

00:01:28.149 --> 00:01:30.269
Disputa lor avea două aspecte:

00:01:30.269 --> 00:01:33.549
Primul, pictorii pe care îi studiem
nu mai sunt în viaţă,

00:01:33.549 --> 00:01:35.449
nu şi-au scris niciodată intenţiile

00:01:35.449 --> 00:01:39.607
sau nu sunt disponibili să răspundă
la întrebările despre creaţia lor.

00:01:39.607 --> 00:01:43.967
Al doilea, chiar dacă ar exista
o mulţime de informaţii relevante,

00:01:43.967 --> 00:01:45.597
Wimsatt şi Beardsley considerau

00:01:45.597 --> 00:01:49.087
că acestea ne-ar distrage
de la calităţile creaţiei în sine.

00:01:49.087 --> 00:01:51.227
Ei au comparat arta cu un desert:

00:01:51.227 --> 00:01:52.767
atunci când guşti o budincă,

00:01:52.767 --> 00:01:57.337
intenţiile bucătarului nu influențează
dacă îţi place gustul sau textura sa.

00:01:57.337 --> 00:02:01.207
Ceea ce contează, au spus ei,
e că acea budincă „merge”.

NOTE Paragraph

00:02:01.207 --> 00:02:03.517
Ceea ce „merge” pentru o persoană,

00:02:03.517 --> 00:02:05.997
nu e valabil pentru alta.

00:02:05.997 --> 00:02:09.018
Din moment ce diverse interpretări
fac apel la diverse persoane,

00:02:09.018 --> 00:02:13.268
punctele argintii în tabloul nostru
ar putea fi interpretate drept zâne,

00:02:13.268 --> 00:02:15.510
stele sau poluanţi.

00:02:15.510 --> 00:02:17.360
După logica lui Wimsatt şi Beardsley,

00:02:17.360 --> 00:02:19.610
interpretarea pictorului
a propriei sale lucrări

00:02:19.610 --> 00:02:24.550
ar fi doar una din mulţimea
de posibilităţi acceptabile.

NOTE Paragraph

00:02:24.550 --> 00:02:26.202
Dacă ţi se pare problematic,

00:02:26.202 --> 00:02:30.292
s-ar putea să fii pe aceeaşi undă
cu Steven Knapp şi Walter Benn Michaels,

00:02:30.292 --> 00:02:34.242
doi teoreticieni literari
care au respins eroarea intenţională.

00:02:34.242 --> 00:02:36.762
Ei susţineau că intenţia pictorului

00:02:36.762 --> 00:02:39.052
nu era doar o simplă interpretare,

00:02:39.052 --> 00:02:41.802
ci unica interpretare posibilă.

00:02:41.802 --> 00:02:44.492
De exemplu, să presupunem
că mergi pe o plajă

00:02:44.492 --> 00:02:49.012
şi dai peste o serie de semne în nisip
care formează un vers de poezie.

00:02:49.012 --> 00:02:52.221
Knapp şi Michaels consideră
că poezia îşi va pierde sensul

00:02:52.221 --> 00:02:55.451
dacă ai descoperi că acele semne
nu erau opera unei fiinţe umane,

00:02:55.451 --> 00:02:58.471
ci o coincidenţă creată de valuri.

00:02:58.471 --> 00:03:00.421
Ei considerau că un creator intenţional

00:03:00.421 --> 00:03:04.451
e ceea ce face poezia
subiect al înţelegerii.

NOTE Paragraph

00:03:04.451 --> 00:03:06.928
Alţi gânditori pledează
pentru o poziţie de mijloc,

00:03:06.928 --> 00:03:11.818
sugerând că intenţia
e doar o parte dintr-o mare enigmă.

00:03:11.818 --> 00:03:15.258
Filozoful contemporan Noel Carroll
a adoptat această poziţie,

00:03:15.258 --> 00:03:18.928
argumentând că intenţiile unui pictor
sunt relevante pentru publicul său,

00:03:18.928 --> 00:03:20.658
la fel cum intenţiile vorbitorului

00:03:20.658 --> 00:03:24.158
sunt importante pentru persoana
care e implicată în discuţie.

00:03:24.158 --> 00:03:27.098
Pentru a înţelege cum funcţionează
intenţiile în conversaţie,

00:03:27.098 --> 00:03:31.208
Carroll spunea să ne imaginăm
pe cineva ce ţine o ţigară şi cere un foc.

00:03:31.208 --> 00:03:33.201
Tu îi răspunzi oferindu-i o brichetă,

00:03:33.201 --> 00:03:36.251
înţelegând că motivaţia
e să-şi aprindă ţigara.

00:03:36.251 --> 00:03:39.162
Cuvintele utilizate pentru a pune
întrebarea sunt importante,

00:03:39.162 --> 00:03:43.472
însă intenţiile din spatele întrebării
îţi dictează înţelegerea şi într-un final,

00:03:43.472 --> 00:03:45.492
răspunsul tău.

NOTE Paragraph

00:03:45.492 --> 00:03:48.518
Spre care capăt al spectrului
tinzi mai mult?

00:03:48.518 --> 00:03:52.258
Crezi, ca şi Wimsatt şi Beardsley,
că atunci când vine vorba despre artă,

00:03:52.258 --> 00:03:53.998
dovada ar trebui să fie în budincă?

00:03:53.998 --> 00:03:57.688
Sau consideri că planurile şi motivaţiile
pictorului pentru lucrarea sa

00:03:57.688 --> 00:03:59.348
afectează sensul acesteia?

00:03:59.348 --> 00:04:02.108
Interpretarea artistică
e o ţesătură complexă,

00:04:02.108 --> 00:04:06.158
care probabil nu va oferi niciodată
un răspuns definitiv.