1 00:00:12,715 --> 00:00:16,045 Imaginează-ţi că tu şi prietenul tău vă plimbaţi într-o galerie de artă 2 00:00:16,045 --> 00:00:18,655 şi un tablou uimitor îţi fură privirea. 3 00:00:18,655 --> 00:00:22,085 Roşul vibrant îţi apare ca un simbol al dragostei, 4 00:00:22,085 --> 00:00:25,445 însă prietenul tău e convins că e un simbol al războiului. 5 00:00:25,445 --> 00:00:28,955 Şi acolo unde tu vezi stele pe un cer romantic, 6 00:00:28,955 --> 00:00:33,787 prietenul tău vede poluanţi care duc la încălzirea globală. 7 00:00:33,787 --> 00:00:37,407 Pentru a soluţiona dezbaterea, începi să cauţi pe internet, unde citeşti 8 00:00:37,407 --> 00:00:41,907 că tabloul e o replică a proiectului din clasa întâi al pictoriței: 9 00:00:41,907 --> 00:00:46,746 roşu era culoarea ei preferată, iar punctele argintii sunt zâne. 10 00:00:46,746 --> 00:00:51,328 Acum ştii intenţiile exacte care au dus la crearea acestei lucrări. 11 00:00:51,328 --> 00:00:55,398 Greşeşti dacă o apreciezi altfel decât a intenţionat pictorul? 12 00:00:55,398 --> 00:00:58,558 Îţi place mai puţin acum, când ştii adevărul? 13 00:00:58,558 --> 00:01:01,038 Cât de mult ar trebui să afecteze intenţia pictorului 14 00:01:01,038 --> 00:01:04,328 propria ta interpretare a tabloului? 15 00:01:04,328 --> 00:01:06,278 E o întrebare care a fost vehiculată 16 00:01:06,278 --> 00:01:11,778 de către filozofi şi critici de artă timp de decenii, fără niciun consens. 17 00:01:11,778 --> 00:01:13,479 La mijlocul secolului XX, 18 00:01:13,479 --> 00:01:17,989 criticul literar W.K. Wimsatt şi filozoful Monroe Beardsley 19 00:01:17,989 --> 00:01:21,359 susţineau că intenţia artistică e irelevantă. 20 00:01:21,359 --> 00:01:23,829 Ei au numit-o eroare intenţională: 21 00:01:23,829 --> 00:01:28,149 convingerea că aprecierea intenţiilor pictorului era greşită. 22 00:01:28,149 --> 00:01:30,269 Disputa lor avea două aspecte: 23 00:01:30,269 --> 00:01:33,549 Primul, pictorii pe care îi studiem nu mai sunt în viaţă, 24 00:01:33,549 --> 00:01:35,449 nu şi-au scris niciodată intenţiile 25 00:01:35,449 --> 00:01:39,607 sau nu sunt disponibili să răspundă la întrebările despre creaţia lor. 26 00:01:39,607 --> 00:01:43,967 Al doilea, chiar dacă ar exista o mulţime de informaţii relevante, 27 00:01:43,967 --> 00:01:45,597 Wimsatt şi Beardsley considerau 28 00:01:45,597 --> 00:01:49,087 că acestea ne-ar distrage de la calităţile creaţiei în sine. 29 00:01:49,087 --> 00:01:51,227 Ei au comparat arta cu un desert: 30 00:01:51,227 --> 00:01:52,767 atunci când guşti o budincă, 31 00:01:52,767 --> 00:01:57,337 intenţiile bucătarului nu influențează dacă îţi place gustul sau textura sa. 32 00:01:57,337 --> 00:02:01,207 Ceea ce contează, au spus ei, e că acea budincă „merge”. 33 00:02:01,207 --> 00:02:03,517 Ceea ce „merge” pentru o persoană, 34 00:02:03,517 --> 00:02:05,997 nu e valabil pentru alta. 35 00:02:05,997 --> 00:02:09,018 Din moment ce diverse interpretări fac apel la diverse persoane, 36 00:02:09,018 --> 00:02:13,268 punctele argintii în tabloul nostru ar putea fi interpretate drept zâne, 37 00:02:13,268 --> 00:02:15,510 stele sau poluanţi. 38 00:02:15,510 --> 00:02:17,360 După logica lui Wimsatt şi Beardsley, 39 00:02:17,360 --> 00:02:19,610 interpretarea pictorului a propriei sale lucrări 40 00:02:19,610 --> 00:02:24,550 ar fi doar una din mulţimea de posibilităţi acceptabile. 41 00:02:24,550 --> 00:02:26,202 Dacă ţi se pare problematic, 42 00:02:26,202 --> 00:02:30,292 s-ar putea să fii pe aceeaşi undă cu Steven Knapp şi Walter Benn Michaels, 43 00:02:30,292 --> 00:02:34,242 doi teoreticieni literari care au respins eroarea intenţională. 44 00:02:34,242 --> 00:02:36,762 Ei susţineau că intenţia pictorului 45 00:02:36,762 --> 00:02:39,052 nu era doar o simplă interpretare, 46 00:02:39,052 --> 00:02:41,802 ci unica interpretare posibilă. 47 00:02:41,802 --> 00:02:44,492 De exemplu, să presupunem că mergi pe o plajă 48 00:02:44,492 --> 00:02:49,012 şi dai peste o serie de semne în nisip care formează un vers de poezie. 49 00:02:49,012 --> 00:02:52,221 Knapp şi Michaels consideră că poezia îşi va pierde sensul 50 00:02:52,221 --> 00:02:55,451 dacă ai descoperi că acele semne nu erau opera unei fiinţe umane, 51 00:02:55,451 --> 00:02:58,471 ci o coincidenţă creată de valuri. 52 00:02:58,471 --> 00:03:00,421 Ei considerau că un creator intenţional 53 00:03:00,421 --> 00:03:04,451 e ceea ce face poezia subiect al înţelegerii. 54 00:03:04,451 --> 00:03:06,928 Alţi gânditori pledează pentru o poziţie de mijloc, 55 00:03:06,928 --> 00:03:11,818 sugerând că intenţia e doar o parte dintr-o mare enigmă. 56 00:03:11,818 --> 00:03:15,258 Filozoful contemporan Noel Carroll a adoptat această poziţie, 57 00:03:15,258 --> 00:03:18,928 argumentând că intenţiile unui pictor sunt relevante pentru publicul său, 58 00:03:18,928 --> 00:03:20,658 la fel cum intenţiile vorbitorului 59 00:03:20,658 --> 00:03:24,158 sunt importante pentru persoana care e implicată în discuţie. 60 00:03:24,158 --> 00:03:27,098 Pentru a înţelege cum funcţionează intenţiile în conversaţie, 61 00:03:27,098 --> 00:03:31,208 Carroll spunea să ne imaginăm pe cineva ce ţine o ţigară şi cere un foc. 62 00:03:31,208 --> 00:03:33,201 Tu îi răspunzi oferindu-i o brichetă, 63 00:03:33,201 --> 00:03:36,251 înţelegând că motivaţia e să-şi aprindă ţigara. 64 00:03:36,251 --> 00:03:39,162 Cuvintele utilizate pentru a pune întrebarea sunt importante, 65 00:03:39,162 --> 00:03:43,472 însă intenţiile din spatele întrebării îţi dictează înţelegerea şi într-un final, 66 00:03:43,472 --> 00:03:45,492 răspunsul tău. 67 00:03:45,492 --> 00:03:48,518 Spre care capăt al spectrului tinzi mai mult? 68 00:03:48,518 --> 00:03:52,258 Crezi, ca şi Wimsatt şi Beardsley, că atunci când vine vorba despre artă, 69 00:03:52,258 --> 00:03:53,998 dovada ar trebui să fie în budincă? 70 00:03:53,998 --> 00:03:57,688 Sau consideri că planurile şi motivaţiile pictorului pentru lucrarea sa 71 00:03:57,688 --> 00:03:59,348 afectează sensul acesteia? 72 00:03:59,348 --> 00:04:02,108 Interpretarea artistică e o ţesătură complexă, 73 00:04:02,108 --> 00:04:06,158 care probabil nu va oferi niciodată un răspuns definitiv.