0:00:12.715,0:00:16.045 Imaginează-ţi că tu şi prietenul tău[br]vă plimbaţi într-o galerie de artă 0:00:16.045,0:00:18.655 şi un tablou uimitor îţi fură privirea. 0:00:18.655,0:00:22.085 Roşul vibrant îţi apare[br]ca un simbol al dragostei, 0:00:22.085,0:00:25.445 însă prietenul tău e convins[br]că e un simbol al războiului. 0:00:25.445,0:00:28.955 Şi acolo unde tu vezi stele[br]pe un cer romantic, 0:00:28.955,0:00:33.787 prietenul tău vede poluanţi[br]care duc la încălzirea globală. 0:00:33.787,0:00:37.407 Pentru a soluţiona dezbaterea,[br]începi să cauţi pe internet, unde citeşti 0:00:37.407,0:00:41.907 că tabloul e o replică a proiectului[br]din clasa întâi al pictoriței: 0:00:41.907,0:00:46.746 roşu era culoarea ei preferată,[br]iar punctele argintii sunt zâne. 0:00:46.746,0:00:51.328 Acum ştii intenţiile exacte[br]care au dus la crearea acestei lucrări. 0:00:51.328,0:00:55.398 Greşeşti dacă o apreciezi altfel[br]decât a intenţionat pictorul? 0:00:55.398,0:00:58.558 Îţi place mai puţin acum,[br]când ştii adevărul? 0:00:58.558,0:01:01.038 Cât de mult ar trebui[br]să afecteze intenţia pictorului 0:01:01.038,0:01:04.328 propria ta interpretare a tabloului? 0:01:04.328,0:01:06.278 E o întrebare care a fost vehiculată 0:01:06.278,0:01:11.778 de către filozofi şi critici de artă[br]timp de decenii, fără niciun consens. 0:01:11.778,0:01:13.479 La mijlocul secolului XX, 0:01:13.479,0:01:17.989 criticul literar W.K. Wimsatt[br]şi filozoful Monroe Beardsley 0:01:17.989,0:01:21.359 susţineau că intenţia artistică[br]e irelevantă. 0:01:21.359,0:01:23.829 Ei au numit-o eroare intenţională: 0:01:23.829,0:01:28.149 convingerea că aprecierea[br]intenţiilor pictorului era greşită. 0:01:28.149,0:01:30.269 Disputa lor avea două aspecte: 0:01:30.269,0:01:33.549 Primul, pictorii pe care îi studiem[br]nu mai sunt în viaţă, 0:01:33.549,0:01:35.449 nu şi-au scris niciodată intenţiile 0:01:35.449,0:01:39.607 sau nu sunt disponibili să răspundă[br]la întrebările despre creaţia lor. 0:01:39.607,0:01:43.967 Al doilea, chiar dacă ar exista[br]o mulţime de informaţii relevante, 0:01:43.967,0:01:45.597 Wimsatt şi Beardsley considerau 0:01:45.597,0:01:49.087 că acestea ne-ar distrage[br]de la calităţile creaţiei în sine. 0:01:49.087,0:01:51.227 Ei au comparat arta cu un desert: 0:01:51.227,0:01:52.767 atunci când guşti o budincă, 0:01:52.767,0:01:57.337 intenţiile bucătarului nu influențează[br]dacă îţi place gustul sau textura sa. 0:01:57.337,0:02:01.207 Ceea ce contează, au spus ei,[br]e că acea budincă „merge”. 0:02:01.207,0:02:03.517 Ceea ce „merge” pentru o persoană, 0:02:03.517,0:02:05.997 nu e valabil pentru alta. 0:02:05.997,0:02:09.018 Din moment ce diverse interpretări[br]fac apel la diverse persoane, 0:02:09.018,0:02:13.268 punctele argintii în tabloul nostru[br]ar putea fi interpretate drept zâne, 0:02:13.268,0:02:15.510 stele sau poluanţi. 0:02:15.510,0:02:17.360 După logica lui Wimsatt şi Beardsley, 0:02:17.360,0:02:19.610 interpretarea pictorului[br]a propriei sale lucrări 0:02:19.610,0:02:24.550 ar fi doar una din mulţimea[br]de posibilităţi acceptabile. 0:02:24.550,0:02:26.202 Dacă ţi se pare problematic, 0:02:26.202,0:02:30.292 s-ar putea să fii pe aceeaşi undă[br]cu Steven Knapp şi Walter Benn Michaels, 0:02:30.292,0:02:34.242 doi teoreticieni literari[br]care au respins eroarea intenţională. 0:02:34.242,0:02:36.762 Ei susţineau că intenţia pictorului 0:02:36.762,0:02:39.052 nu era doar o simplă interpretare, 0:02:39.052,0:02:41.802 ci unica interpretare posibilă. 0:02:41.802,0:02:44.492 De exemplu, să presupunem[br]că mergi pe o plajă 0:02:44.492,0:02:49.012 şi dai peste o serie de semne în nisip[br]care formează un vers de poezie. 0:02:49.012,0:02:52.221 Knapp şi Michaels consideră[br]că poezia îşi va pierde sensul 0:02:52.221,0:02:55.451 dacă ai descoperi că acele semne[br]nu erau opera unei fiinţe umane, 0:02:55.451,0:02:58.471 ci o coincidenţă creată de valuri. 0:02:58.471,0:03:00.421 Ei considerau că un creator intenţional 0:03:00.421,0:03:04.451 e ceea ce face poezia[br]subiect al înţelegerii. 0:03:04.451,0:03:06.928 Alţi gânditori pledează[br]pentru o poziţie de mijloc, 0:03:06.928,0:03:11.818 sugerând că intenţia[br]e doar o parte dintr-o mare enigmă. 0:03:11.818,0:03:15.258 Filozoful contemporan Noel Carroll[br]a adoptat această poziţie, 0:03:15.258,0:03:18.928 argumentând că intenţiile unui pictor[br]sunt relevante pentru publicul său, 0:03:18.928,0:03:20.658 la fel cum intenţiile vorbitorului 0:03:20.658,0:03:24.158 sunt importante pentru persoana[br]care e implicată în discuţie. 0:03:24.158,0:03:27.098 Pentru a înţelege cum funcţionează[br]intenţiile în conversaţie, 0:03:27.098,0:03:31.208 Carroll spunea să ne imaginăm[br]pe cineva ce ţine o ţigară şi cere un foc. 0:03:31.208,0:03:33.201 Tu îi răspunzi oferindu-i o brichetă, 0:03:33.201,0:03:36.251 înţelegând că motivaţia[br]e să-şi aprindă ţigara. 0:03:36.251,0:03:39.162 Cuvintele utilizate pentru a pune[br]întrebarea sunt importante, 0:03:39.162,0:03:43.472 însă intenţiile din spatele întrebării[br]îţi dictează înţelegerea şi într-un final, 0:03:43.472,0:03:45.492 răspunsul tău. 0:03:45.492,0:03:48.518 Spre care capăt al spectrului[br]tinzi mai mult? 0:03:48.518,0:03:52.258 Crezi, ca şi Wimsatt şi Beardsley,[br]că atunci când vine vorba despre artă, 0:03:52.258,0:03:53.998 dovada ar trebui să fie în budincă? 0:03:53.998,0:03:57.688 Sau consideri că planurile şi motivaţiile[br]pictorului pentru lucrarea sa 0:03:57.688,0:03:59.348 afectează sensul acesteia? 0:03:59.348,0:04:02.108 Interpretarea artistică[br]e o ţesătură complexă, 0:04:02.108,0:04:06.158 care probabil nu va oferi niciodată[br]un răspuns definitiv.