Dacă mă cunoști pe mine,
o cunoști și pe sora mea.
Poate mulți dintre voi așteaptă
ca ea să apară din clipă în clipă,
pentru a ține acest discurs cu mine.
Asta pentru că suntem gemene.
Facem totul împreună.
De la naștere până la sfârșitul vieții.
Îmi pare rău că trebuie să vă spun,
dar azi o să fiu singură.
Da, știu, e ciudat...
gemenele fac ceva separat,
dar iată-mă singură aici.
Mulți dintre voi poate vă întrebați de ce:
„Kat, de ce ai venit singură?"
Ei bine, având o soră geamănă,
tot timpul m-am confruntat cu unicitatea.
Mulți n-au reușit să identifice
diferențele fizice dintre mine și sora mea
și nici diferențele de personalitate.
În sufletul meu, simt că suntem diferite.
Și am venit în această seară
ca să vă dovedesc nu doar vouă,
ci și mie.
Pentru că oricât aș încerca să vorbesc
despre faptul că suntem
două persoane distincte,
încă mă chinui să-mi dau seama
ce anume ne face astfel.
Spre marea mea surprindere,
când oamenii mă întreabă:
„Care e diferența dintre voi?",
nu prea știu ce să răspund.
Sunt multe lucruri care ne plac la fel.
Vorbim despre aceleași lucruri,
urâm aceleași lucruri,
ne pasionează aceleași lucruri,
facem aceleași lucruri.
Dar avem grijă
să nu purtăm aceleași lucruri.
Vă asigur că e din pură coincidență,
nu ne străduim să fim la fel.
Se întâmplă pur și simplu.
Așa că pot doar să mă tund mai scurt.
Adică mai scurt decât ea.
Părul meu mai scurt mă face
să mă simt diferită, deosebită.
Îmi aduce aminte că sunt eu însămi,
că sunt cea rebelă,
cea care-și asumă riscuri,
îndrăzneața care nu stă pe gânduri,
smiorcăita, neîndemânatica,
cea care de multe ori vorbește aiurea.
Părul scurt e ca să-mi aduc aminte
că sunt într-adevăr diferită,
că sunt eu însămi,
una dintr-un milion,
nu una dintr-o pereche,
nu parte dintr-un ansamblu,
sunt doar Katherine De Jesus.
Doar Kat, doar eu.
Sora mea și cu mine
suntem mereu comparate.
Ca geamănă, înțeleg asta.
Dar încă aștept ziua
în care rezultatele și realizările mele
nu vor fi comparate cu ale surorii mele.
Aștept ziua în care să nu mai aud:
„Ai luat două puncte
mai mult decât sora ta",
„două puncte mai puțin”,
„două puncte peste”.
Aștept ziua în care să fiu comparată
cu cea care eram odată.
Iertați-mă dacă par puțin egoistă,
dar aștept ziua în care realizările mele
nu vor fi măsurate
în funcție de ale surorii mele.
Între sora mea și mine
competiția e aproape inexistentă.
Sunt foarte mândră de ce a realizat
și știu că și ea e mândră de mine.
Dar nu-mi pasă
dacă sunt mai bună decât ea.
Vreau să știu dacă sunt mai bună
decât cea care am fost ieri,
deoarece, ca individ,
vreau să fiu mai bun.
Cu toate astea, am fost mereu
alături de sora mea, că e mai ușor așa.
E mai ușor când cea mai bună prietenă,
tovarășa mea de pântec, e mereu cu mine,
gata să mă ajute să iau decizii,
să aleg cu ce să mă îmbrac, ce să cumpăr,
ce să comand la restaurant.
E mai ușor să începem o discuție;
nu trebuie să spunem nimic.
Vine lumea și ne spune:
„Oh, Doamne, sunteți gemene Cum e?”
Și așa începe conversația.
E mai ușor, mult mai ușor
decât să fii singur.
Frica de a fi singur e groaznică.
Dar nu ne dăm seama până nu creștem
și realizăm ce puternici suntem,
ce capabili suntem,
cât de relaxați putem fi
în situații incomode.
Am iubit fiecare moment,
fiecare amintire, fiecare premiu,
fiecare zâmbet, fiecare lacrimă
pe care am avut privilegiul
să le trăiesc cu sora mea.
Dar acum sunt gata să încep
un nou capitol, o nouă poveste.
Abia aștept să mă fac cunoscută,
să mă diferențiez.
Abia aștept ca această poveste
să fie a mea
și mă rog să fie una bună.
Bineînțeles că apare întrebarea:
„Ce poveste va spune Katherine De Jesus
și nu Kimberly și Katherine?”
Ce poveste vrei să spui tu,
nu părinții tăi, nici prietenii,
nici profesorii?
Nu vom avea niciodată răspunsul
până când nu vom fi unici,
până când nu ne vom asculta
propria voce, minte și inimă,
propriul instinct.
Nu vreau să sune a stereotip ieftin,
dar n-am găsit o exprimare mai potrivită
pentru a explica ce vreau să spun.
Când îți scrii povestea vieții,
adu-ți aminte că tu ții în mână stiloul,
creionul sau carioca,
markerul sau Sharpie-ul,
orice preferi.
Pentru că ceea ce vei avea mereu
și nimeni altcineva - ești tu însuți,
inima ta, sufletul tău, ființa ta.
Acestea sunt ale tale și numai ale tale.
Ele constituie cine ești, identitatea ta.
Așadar, cine ești tu? Cine sunt eu?
N-am înțeles cât de grea
poate fi această întrebare
până n-am încercat să găsesc răspunsul.
Prin urmare, cine sunt eu?
Desigur, sunt soră geamănă,
dar sunt mai mult de-atât.
Sunt Katherine De Jesus.
Sunt o femeie neagră de origine latină,
prima generație de americani.
Sunt artist, sunt regizor.
Sunt extrem de atrasă de BuzzFeed,
sunt împătimită de orice super erou.
Sunt tocilară, șoarece de bibliotecă.
Sunt multe lucruri,
dar mai mult de toate,
sunt doar eu însămi,
o fată care vrea să fie fericită,
care vrea să facă ce-i place.
Sunt doar o fată care vrea să se remarce,
să învețe, să crească.
Sunt o fată care dorește
ceva diferit, ceva minunat,
ceva despre care inima mea mi-a spus
că am să găsesc dacă voi fi eu însămi.
Vă mulțumesc!