Piesa asta se numește
„Vând/Cumpăr/Întâlnire”.

E prima după „Pod și tunel”,
pe care am făcut-o pe Broadway,

iar asta, eu... vă mulțumesc...

am scurtat-o special pentru voi,
așa că să-i dăm drumul.

Așa. Copii, să ne asigurăm

că toate aparatele electronice
sunt închise înainte să începem.

Copii, sper că v-ați dat seama
că ce am spus era...?

Exact, anunțul
pentru închiderea celularelor.

Se mai numeau și telefoane mobile.

Precum vă amintiți, oamenii din acea vreme

aveau un aparat electronic extern,

ceva de genul ăsta,

și îl purtau cu toții după ei,

iar una dintre cele mai mari temeri
era groaza

că le-ar putea suna
într-un moment inoportun.

Câteva detalii despre acele timpuri 
pentru voi.

(Râsete)

Conform formatului orei de astăzi,

o să vă prezent mai multe module BERT

din acea perioadă istorică,

începând aproximativ cu anul 2016.

Și amintiți-vă, acesta a fost primul an
din programul BERT.

Avem destul de multe de parcurs.

Luați aminte că voi trăi
în câteva corpuri diferite,

de vârste diferite,

și așa-numitele rase sau grupuri etnice,

cum am văzut în Unitatea 1.

Și...

(Râsete)

...și din spectrul de sexe,

voi încarna chiar și bărbați.

Era o chestiune binară pe vremea aceea.

(Râsete)

Și nu uitați că citim modulul din carte

pe tema sexelor de săptămâna viitoare.

Știu că unii dintre voi ați cerut 
cartea în formă de pastilă.

Știu că oamenii încă mai cred
că ingestia e mai bună pentru reținere,

dar cum încercăm să retrăim
experiențele strămoșilor,

vă rog să luați în considerare
citirea oculară, bine?

Și câți dintre voi aveți bariera
emoțională activată?

Vă rog să o dezactivați. Bine?

Știu că e dificil, 
dar vreau să puteți simți

întreaga gama emoțională naturală, bine?

E esențial pentru partea 
asta din programă.

Da, Macy?

Bine. Am înțeles.
Dacă nu ești dispusă să...

Bine, fie, putem discuta după ore.

Bine, vom vedea ce te preocupă.

Calmează-te. Nu a murit nimeni
și nici nu a fost reciclat.

Bine. După ore. Bine? După ore.

Haideți să începem.

Primul subiect se identifică
drept o casnică din clasa medie.

Amintiți-vă, în aceste prime module

identitățile complete ale persoanelor
erau protejate,

iar asta le permitea să vorbească
mai deschis despre subiectul nostru,

care pentru mulți dintre ei era tabu.

Bine, dragule, sunt gata când vrei.

Nu, dragule, am zis sunt gata când vrei.

Mor de frig.

E ca la abator aici în studioul ăsta.

Trebuia să-mi aduc o șubă.

Cu toată tehnologia asta sofisticată,
dar nu-și permit să aibă căldură.

Ce zice? Nu te aud!

Nu te aud prin geam, dragule!

Aici erai în ureche.

Mă auzi?

Tot timpul m-ai auzit.

Da, mi-e un pic răcoare.

Da, frigul e pentru mașinării,
noua tehnologie. Bine.

Da, zi-mi din nou, îmi înregistrezi
nu doar vocea, ci și sentimentele

și amintirile? Bine.

Da, BERT, da, am citit despre asta.

Tehnologie Rezonantă Bio-Empatică.

Da, da, pentru ca oamenii să poată
să-mi simtă experiența

și amintirile? Bine.

Nu, bine, sunt gata.

Credeam că o să-mi faci un test 
să vezi cum stau cu memoria.

Voiam să-ți zic că-i prea târziu,
sunt deja vești proaste.

Nu, nu, dă-i bătaie, dragule.

Asta e prima întrebare?

Ce cred despre prostituție?

Îmi faci vreo ofertă, tinere?

Nu mă deranjează relațiile cu diferență 
mare de vârstă, dar câți ani ai? Cam 20?

18? 18 ani.

(Râsete)

Cred că am bomboane în geantă
mai vechi de 18 ani.

(Râsete)

Glumesc cu tine, drăguțule.
Nu, poți să mă întrebi orice.

Desigur. Deci despre prostituție...
muncitor sexual, muncitor sexual.

Nu, doar că pe vremea mea se numea
prostituție, nu muncă sexuală.

Pentru că include și pornografia?

Bine.

Nu, bine, probabil când eram tânără,

nu prea exista un nume nici pentru asta.

Le numeam reviste deocheate,
cred, sau filme deocheate.

Nu se compară cu ce aveți voi pe internet.

Nu mă deranjează să împărtășesc.

Eu și răposatul meu soț
eram un cuplu foarte romantic.

Multă tandrețe, înțelegi?

Ei bine, pe măsură ce îmbătrânești, 
știi tu, am crezut că soțul meu

ar putea fi ajutat de folosirea 
pastilelor pe care le pot lua bărbații,

dar pe el nu-l interesau.

Așa că m-am gândit: ce-ar fi să ne uităm 
la un film pentru adulți pe internet?

Doar pentru inspirație, înțelegi?

Pe vremea aia, niciunul nu ne pricepeam 
să umblăm pe calculator,

și de obicei dacă aveam nevoie
de ajutor cu internetul

pur și simplu ne sunam copiii sau nepoții,

dar evident, în acest caz,
nu o puteam face,

așa că m-am gândit să încerc
eu însămi, doar să arunc o privire.

Cât de greu putea să fie?

Cauți anumite cuvinte-cheie și te uiți...

Wow e bine zis, tinere.

Nici nu-ți imaginezi ce am văzut.

Bine, mai întâi, încercam
să găsesc, știi, cupluri,

cupluri normale făcând dragoste,

dar am dat peste atâția oameni
în același timp.

Nu-ți dădeai seama ce parte
aparținea cărui corp.

Cum au reușit camerele să prindă 
anumite lucruri, n-aș ști să-ți zic.

Singurul lucru pe care nu l-au prins
a fost dragostea.

Se făcea o grămada de ceva,

dar au scos partea cu dragostea 
de tot afară, știi, distracția.

Era totul foarte extrem, înțelegi?

Cum spuneți voi, cu sporturile extreme.

Multă rezistență,

dar tandrețe deloc.

Oricum, se subînțelege,
am pierdut 19.95$ degeaba,

(Râsete)

dar pe extrasul de cont a apărut
ca „servicii de divertisment”

și soțul meu nu a aflat niciodată,

iar după toate astea,

ei bine, s-a dovedit

ca până la urmă nu avea
nevoie de inspirație.

Bine, următorul subiect este o tânără...

(Aplauze)

Următorul subiect, copii,
este o tânără pe nume Bella,

o studentă la universitate
intervievată în 2016,

în timpul unei așa-numite ore 
de Introducere în pornografie feministă,

parte din specializarea sa în munca
sexuală la o universitate din Bay Area.

(Râsete)

Vreau să înregistrez,

cum voi mă înregistrați pe mine,

gen o meta înregistrare sau ceva.

Pentru că experiența asta
e chiar nemaipomenită

și aș vrea să o postez
pe Instagram și Tumblr.

Deci, bună dragilor, sunt eu, Bella

și tocmai acum mi se ia un interviu

pentru super tehnologia asta
Rezonanță Bio-Empatică

care se află acolo unde sunt ei,
așa cum vedeți

prin acești electrozi,

formarea neuropeptidelor
în hipocampul meu sau mă rog...

Mai târziu ei le vor putea reconstitui,

adică propriile mele amintiri,
ca fiind experiențe reale,

pentru ca alți oameni să poată simți
ce simt eu chiar acum.

Bine.

(Râsete)

Deci, bună BERT, persoana din viitor
care mă experimentează.

Așa e să fii un boboc la facultate

și durerea de cap
pe care o simți prin mine,

este efectul rezidual al shot-urilor
de Jell-O pe care le-am băut aseară

la petrecerea feministă bisăptămânală
de dans la bară

pe care o găzduiesc miercurea.

Se numește „Nu o dați în bară”

(Râsete)

și are loc la Beekman Hall

și, ce ar mai fi...

shot-uri fără Jell-O sunt disponibile
și pentru vegani

(Râsete)

și, da, sigur, trebuie să ne concentrăm
și pe întrebările voastre.

Deci, ca să știi, specializarea mea 
principală e munca sexuală,

dar rețelele sociale sunt
o specializare secundară

cu accent în memele importante
de pe YouTube.

(Râsete)

Da, sigur că mă consider

ca fiind o feministă.

Mi s-a pus numele după Bella Abzug,
care a fost

o feministă celebră în istorie

(Râsete)

și mi se pare important
să reprezint femeile,

care sunt niște feministe
sex-pozitive.

Ce înseamnă sex-negativ?

Păi, dacă te-aș întreba ce crezi tu

că înseamnă sex-negativ?

(Râsete)

Da, pentru că termenii folosiți
sunt atât de importanți,

îi spunem muncă sexuală pentru ca
oamenii să înțeleagă că e o muncă,

și așa cum există furnizor
de îngrijire medicală,

sau furnizor de asigurări,

îi vedem pe acești muncitori 
ca furnizori de îngrijire sexuală.

Da, eu nu consider că furnizez direct

servicii sexuale în sine,
ca și cum ar fi o obligație,

ci sunt o susținătoare a unei idei.

Eu susțin dreptul altor femei 
să aleagă asta în mod voluntar,

dacă asta le face plăcere.

Dar eu mă văd mergând înainte

mai mult în apărarea muncitorilor sexuali

cum ar fi libertăți legale și drepturi.

Da, de fapt, plănuiesc să devin avocat.

(Râsete)

Așadar, copii.

(Aplauze)

Aceste două module datează
tot din aproximativ 2016.

Un alt subiect este o irlandeză
care se raportează

într-un mod deosebit și interesant
la acestă temă,

dar mai întâi veți vedea
o femeie din Indiile Occidentale,

care se descrie ca fiind o escortă

și care a fost înregistrată la parada

pentru drepturile muncitorilor sexuali.

A fost intervievată în timp ce defila
cu o pălărie de carnaval

și nimic altceva în afară de asta.

Bine, deci acum vreți să vorbesc.

Da, v-am zis, puteți pune firele alea
oriunde vreți voi

atâta timp cât nu mă incomodează.

Da, nu, dar mai spuneți-mi
o dată numele. BERT? BERT.

Da, cum vă spuneam,
cred că de când lucrez,

am avut cel puțin un client
cu numele ăsta, deci n-o să fie prima oară

când l-am avut pe BERT peste tot pe mine.

Îmi pare rău,

dar dacă vrei să-mi iei interviul,
trebuie să intri în joc.

Bine? O poți spune.

Nicio bucată fără dreptate!
Nicio bucată fără dreptate!

Dar vezi semnul? Înțelegi? B-U-C-A-T-Ă.
Fără dreptate, nicio bucată din noi.

Înțelegi?

Deci eram la partea
când doar ce îți spuneam

că atunci când am ajuns în țara asta
am avut toate slujbele posibile.

Am fost dădacă; am avut grijă
de diferite persoane în vârstă

și apoi mi-am spus: copilo, dacă trebuie
să mai ating dosul unui bărbat alb,

măcar să fiu plătită pentru asta
mai mult decât acum,

înțelegi?

(Râsete)

Știi ce greu e să fii un angajat domestic?

Unii dintre bărbații aștia sunt grei.

Trebuie să îi ridici și să îi întorci.

Acum îi las eu pe ei să mă ridice
și să mă întoarcă, înțelegi?

Trebuie să ai simțul umorului
în legătură cu asta, asta cred eu.

Nu, stai așa, ascultă-mă!

Găsește tu pe cineva
care să nu urască ceva la slujba lor.

Sunt multe lucruri pe care le urăsc
la slujba asta,

dar banii nu e unul dintre ele

și, îți spun, atâta timp cât asta
e cea mai bună posibilitate

pentru mine să fac bani frumoși,

voi fi „jamaicana care nu simulează”
dacă așa le face plăcere să îmi spună.

Nu, nici măcar nu sunt din Jamaica.
Dar ăsta e marketing-ul.

Familia mea e din Trinidad
și din Insulele Virgine.

Ei nu știu ce fac eu, dar știi ce?

Copiii mei știu
că taxele lor școlare sunt plătite,

că au cărți și un computer,

și astfel, eu știu că au o șansă.

Deci n-o să-ți spun că e ușor ceea ce fac.

N-o să-ți spun că mă simt...
cum ai zis, eliberată?

Dar o să-ți spun că mă simt plătită.

Bine.

(Aplauze)

Mulțumesc, este minunat,
și doar o ceașcă de ceai, dragule,

doar cu un strop de whisky.

E perfect, e grozav.
Încă o picătură numai. Un strop. Perfect.

Cum ziceai că te cheamă? Peter?
Deci așa, Peter.

Bine. Asta este partea unică
în ceea ce mă privește:

le-am făcut pe amândouă,

mai întâi am fost la mânăstire și după aia
m-am apucat de prostituție. Exact.

(Râsete)

O femeie de la universitatea de aici 
din Dublin a scris despre mine.

A zis: Maureen Fitzroy este încarnarea
dihotomiei curvă-fecioară.

(Râsete)

Corect.

Nu sună precum ceva pentru care
ar trebui să fii internat?

Am această dihotomie teribilă.

Nu-i așa?

(Râsete)

Pentru mine însă a început
când eram copil, cu tatăl meu.

Jumătate din timpul
în care vorbea cu noi,

într-un fel ne spunea că suntem
cu toții niște idioți inutili

și că nu avem niciun principiu moral,
lucruri de genul ăsta.

Bineînțeles că nici eu 
nu mi-am făcut viața ușoară.

Până la 16 ani

m-am încurcat cu un bărbat mai în vârstă

și el voia să păstrăm asta secret

și am făcut ce mi s-a spus, nu-i așa,

dar când a aflat tata,
m-a trimis direct la mânăstire.

Dar bărbatul ăla tot venea
să mă caute la mânăstire.

Da, îmi lăsa bilețele

îndesate în găurile din cărămizile
din spatele magazinului de caritate,

ca să ne putem întâlni.

Și îmi spunea cum urma să își lase nevasta

și eu l-am crezut,
până când am rămas însărcinată.

Chiar l-am crezut, Peter, și i-am lăsat
un bilețel la locul nostru special

și n-am mai auzit niciodată de el.

Deci l-am dat spre adopție
ca să poată avea o viață decentă,

dar apoi nu m-au mai primit la mânăstire.

Nu, sora Virginia mi-a dat o bancnotă
de cinci pentru autobuzul de Dublin

și așa am ajuns aici.

Și, surprize, surprize, m-am îndrăgostit
de un alt tip mult mai în vârstă ca mine

și spun adesea că eram atât de fericită
că nu obișnuia să bea,

încât m-am căsătorit cu acest nenorocit.

Într-adevăr, nu bea, doar că avea 
o mică problemă cu iarba și heroina

și da, așa e, și înainte să îmi dau seama,

el a fost cel care m-a împins 
spre prostituție, propriul meu soț.

Trebuia să fac bani
și pentru mine și pentru el.

Aveam 18 ani.

Pot să îți spun că nu a fost 
ca în „Pretty Woman” (Frumușica).

Acea Julia Roberts,

dacă s-ar fi culcat cu un bărbat 
ca să aibă câțiva bani în buzunar,

nu cred că ar fi făcut
vreodată filmul ăla.

Așa, ca să se știe,

părerea mea despre legalizare
este că sunt împotrivă.

Nu-mi pasă de ceea ce spun
aceste fete tinere.

Știi, trăind așa,
ești pur și simplu pierdut,

și am 63 de ani.

Încă încerc să descopăr cine sunt.

N-am fost niciodată 
o soție sau o călugăriță,

nici măcar o prostituată,
de fapt, nici măcar...

Nimeni nu m-a întrebat ce vreau să fiu.

Doar mi-au spus.

Și dacă o veți legaliza,

le spuneți de fapt acestor fete:

„Duceți-vă și pierdeți-vă
pentru a putea trăi”,

și multe dintre ele
vor face așa cum li se spune.

Bine, deci patru perspective
de la patru...

(Aplauze)

voci destul de diferite.

O femeie spunând că sexul în sine 
este natural, dar că industria sexului

pare să-l mecanizeze
sau să-l industrializeze.

Apoi a doua femeie considera
că munca sexuală este mobilizatoare,

eliberatoare și feministă,
deși, ea însăși, în particular,

nu părea dornică să o facă.

A treia femeie, care era 
o așa-numită muncitoare sexuală

nu a fost de acord că e eliberatoare, 
dar voia dreptul

la împuternicire economică,

și apoi am auzit a patra femeie 
spunând că nu numai prostituția,

dar rolurile impuse femeilor în general

au împiedicat-o să descopere
cine este cu adevărat.

Așadar un alt fapt
pe care oamenii nu îl știau

era că vârsta medie a unei fete cu riscul 
de a fi introdusă în industria sexului

era de 12 sau 13 ani.

Gândiți-vă apoi că vârsta 
când toate fetele din acea societate

erau prima oară expuse 
la imagini sexualizate ale femeilor

era considerabil mult mai devreme, bine?

Aceasta e o păpușă care se numea Barbie.

Am crezut inițial că era folosită în scop
educațional pentru prevenția anorexiei,

(Râsete)

dar de fapt era considerată de mulți

un simbol sănătos de feminitate,

și adesea fete tinere începeau 
ceea ce se numea dietă.

Vă aduceți aminte? Asta însemna 
restricționarea intenționată a mâncării

până la vârsta de șase ani,

și autodefinirea pe baza atractivității

tot în jurul aceleiași vârste. Bine?

Da?

Bine, Bradley, în regulă,
un comentariu excelent.

Deci era o piață profitabilă 
în acea societate care convingea oamenii

că trebuie să arate într-un mod anume 
pentru a avea o viață sexuală.

Dar fetelor, în mod special, li se cerea 
să fie „sexy” și simultan să evite

să fie percepute drept curve 
pentru a fi sexuale. Bine?

Deci este acel segment 
despre rușine pe care l-am auzit.

Da.

Valerie? În regulă, foarte bine.

Bineînțeles că bărbații făceau și ei sex,

dar vă amintiți din lectură

cum li se spunea curvelor masculine?

Foarte bine, li se spunea bărbați.

(Râsete) (Aplauze)

Deci nu era ușor să trăiești 
într-o lume ca aia, nu-i așa?

Deși nu era numai rău.

Cele mai multe femei de la începutul 
anilor 2000 se considerau împuternicite,

iar bărbații se simțeau în mod general 
emancipați la acest capitol,

și de fapt majoritatea oamenilor 
erau conștienți de probleme

precum traficul de persoane, spre exemplu,

dar l-ar fi văzut mai degrabă separat

de divertismentul recreațional
pentru adulți.

Deci, pe scurt, copii...
nu avem prea mult timp...

o să auzim pe scurt de la un bărbat

pe tema noastră pe această scenă.

Subiectul următor a fost intervievat 
în noaptea petrecerii lui de burlac.

Omule, poți, în regulă, 
poți să te liniștești?

Încerc să vorbesc cu BERT acum.

Numele tău nu este BERT.

BERT este numele...

În regulă.

Nu, nu, absolut, e în regulă.

Sunt destul de treaz,
deci nu vreau decât să fiu de folos.

Da, și absolut cred în cauze,
da, în toate chestiile alea.

(Râsete)

Și de fapt, port pantofi Toms chiar acum.

(Râsete)

Da, Toms, gen, pantofii din care

cumperi o pereche și atunci 
un copil din Africa are apă curată.

Da. Absolut.

Dar care era întrebarea din nou? Scuze.

Bineînțeles că eu cred
în drepturile femeilor.

Mă căsătoresc cu o femeie.

(Râsete)

Nu, doar faptul că sunt în parcarea
unui club de striptease

nu înseamnă că sunt sexist 
sau ceva de genul ăsta.

Logodnica mea e minunată,
e o fată puternică...

femeie,

femeie deșteaptă.

Da, știe că sunt aici. Și ea e probabil
la un club de striptease acum,

în glumă, la fel ca mine.

Cavalerului meu de onoare
i-am spus că mă poate surprinde,

iar el a crezut că asta ar fi hilar,

dar asta nu e ceva...

Da, cu toții am mers la școala B împreună.

Wharton.

(Râsete)

Da, oameni buni, puteți...

În regulă, dar e petrecerea mea de burlac

și pot să mi-o sărbătoresc în parcare 
cu Anderson Cooper dacă vreau.

În regulă, ne vedem înăuntru.

În regulă, bine, deci Anderson,

deci, în primul rând, striptease,

dar apoi și celelalte lucruri 
despre care vorbești,

prostituție și toate alea,
nu sunt deloc același lucru.

Îi tot spui industria sexului sau cam așa,

dar dacă fata vrea să fie 
dansatoare exotică

și are 18 ani, e dreptul ei.

Da, înțeleg ce spui, dar cred

că vor să facă să pară 
că toți tipii sunt prădători,

că automat mergem la o prostituată.

Când am depus jurământul, știi, 
când am pornit fraternitatea mea.

Frații mei, de care sunt apropiat,
sunt toți ca și mine.

Suntem oameni normali, 
dar există un mit că trebuie

să fii un nemernic și gen frați 
până la moarte sau ceva de genul.

Dar de fapt frați până la moarte
nu e ceea ce sună a fi.

E numai un fel de a spune în glumă 
că îți pasă de frații tăi

și îi pui pe primul loc.

Da, dar nici nu poți să dai vina pe media.

Adică dacă te uiți
la „Marea mahmureală 2”,

și crezi că e un manual
de instrucțiuni pentru viață,

nu știu ce să-ți spun.

Știi? Nu te uiți
la „Identitatea lui Bourne”

și sari cu mașina 
peste o gondolă în Veneția.

(Râsete)

Bine, da, în regulă, dacă ești copil,

bineînțeles că e diferit, dar...

Da, în regulă, îmi aduc aminte 
de o situație ca asta.

Eram acasă la un copil odată 
jucându-ne GTA...

Grand Theft Auto?

Omule, ești din Canada?

(Râsete)

Deci, oricum, cu Grand Theft Auto,

ești copilul ăsta, ești tipul ăsta 
care merge pe oriunde,

și în principiu,
cu cât omori mai mulți polițiști,

cu atât câștigi mai multe puncte, 
ceva de genul ăsta.

Dar în plus poți să găsești prostituate

și bineînțeles poți să faci 
chestii sexuale cu ele,

dar poți să le omori 
și să le iei banii înapoi.

Da, copilul ăsta, îmi aduc aminte 
că a călcat câteva cu mașina

și a câștigat toate punctele astea.

Aveam, cred, 10 ani.

A fost destul de groaznic, de fapt.

Nu, nu cred că am spus ceva, 
am terminat de jucat și am plecat acasă.

În regulă, copii, erau bărbați 
care aveau mai mult

decât o relație trecătoare 
în această poveste.

(Aplauze)

Următorul subiect se autodescrie 
ca un pește reformat și pocăit

transformat într-un vorbitor motivațional,

consultant de viață și terapeut,

dar dacă vreți să știți mai mult despre el

va trebui să veniți să vedeți toată piesa.

Mulțumesc foarte mult, 
frumoasă audiență TED!

Ne vedem la „Vând/Cumpăr/Întâlnire”.

(Aplauze)