Sunt imigrant din Venezuela, și trăiesc în SUA de șase ani. Dacă mă întrebați despre viața mea ca expatriat, v-aș spune că am avut noroc. Dar n-a fost ușor. Crescând, nu m-am gândit niciodată că îmi voi părăsi locurile natale. Am participat la primul protest studențesc în 2007, când președintele a închis una din cele mai importante rețele media. Îmi luam diploma în comunicare, când am realizat că libertatea cuvântului nu vine de la sine. Știam că lucrurile se înrăutățesc, dar nu anticipasem ce urma să vină: o criză economică, distrugerea infrastructurii, întreruperi masive de curent electric, declinul sistemului public de sănătate și lipsa medicamentelor, epidemii și foamete. M-am mutat în Canada cu soțul meu în 2013, și ne-am gândit mereu că vom reveni acasă când va trece criza. Dar nu s-a întâmplat niciodată. Aproape toți prietenii mei din copilărie au părăsit țara, dar părinții mei sunt încă acolo. Au fost momente când o sunam pe mama și puteam auzi oamenii strigând și plângând în fundal în timp ce bombele lacrimogene explodau pe străzi. Iar mama, ca și când n-aș fi auzit, îmi tot spunea: (Vorbește în spaniolă) „Suntem bine, nu-ți face griji.” Dar sigur că îmi făceam griji. Sunt părinții mei, iar eu sunt la 6.500 de kilometri distanță. Astăzi sunt doar unul dintre cei peste patru milioane de venezueleni care și-au părăsit țara natală. Mulți dintre prietenii mei sunt imigranți venezueleni, și în ultimii câțiva ani, am început să vorbim despre cum putem face diferența când trăim atât de departe. Așa a luat naștere în 2019 Cod pentru Venezuela. A început ca un proiect, fiindcă suntem experți în tehnologie, și ne-am gândit să ne folosim abilitățile tehnice ca să creăm soluții pentru oamenii de acolo. Dar mai întâi trebuia să găsim experți care trăiesc chiar în Venezuela pentru a ne ghida. Am văzut multe alte proiecte similare care au adus cu viclenie, cu ambiție, soluții tehnologice incredibile care teoretic păreau minunate, dar în final au eșuat exact în țările în care ar fi trebuit să ajute. Mulți dintre noi trăim în străinătate de mai mulți ani, și suntem detașați de problemele zilnice cu care se confruntă oamenii în Venezuela. Așa că ne-am îndreptat spre experții care trăiesc în țară. De exemplu, Julio Castro, un doctor și unul dintre liderii organizației Medici pentru Sănătate. Când guvernul a oprit publicarea datelor despre îngrijirea sănătății în 2015, dr. Julio a început să colecteze el însuși informații, folosind un sistem informal dar coordonat de comunicare prin telefonul mobil. Au identificat personalul disponibil, produse medicale, date despre mortalitate, focarele de infecție; le-au adunat într-un raport; apoi le-au distribuit pe Twitter. El a devenit expertul nostru în sănătate din Venezuela. Luis Carlos Diaz, un jurnalist recunoscut care raportează acte de cenzură și violare a drepturilor omului suferite de poporul venezuelean, ne ajută să înțelegem ce se întâmplă acolo, întrucât știrile sunt controlate de guvern. Acești oameni sunt eroii noștri locali. Cu sfaturile lor pertinente am pus la punct o serie de provocări pentru participanții la hackathon. În primul nostru hackathon am avut 300 de participanți din șapte țări care au depus 16 proiecte diferite. Am luat proiectele cu cel mai mare potențial și am continuat să lucrăm la ele după eveniment. Astăzi vă voi împărtăși două dintre cele mai de succes proiecte pentru a vă face o imagine asupra impactului pe care îl avem. Ele se numesc MediTweet și Blackout Tracker. MediTweet este un program Twitter care-i ajută pe venezueleni să găsească medicamentele de care au nevoie. Chiar acum, în Venezuela, dacă te îmbolnăvești și mergi la spital, există riscul să nu aibă medicamentele necesare pentru a fi tratat. Situația este așa de rea încât pacienții primesc adesea o „listă de cumpărături” de la doctor în loc de rețetă. Eu simțit asta pe pielea mea. Mama a fost diagnosticată cu cancer în 2015. Avea nevoie de puncție lombară pentru diagnosticul final și pentru planul de tratament. Dar acul pentru această procedură nu era disponibil. Pe vremea aceea eram în Venezuela și o vedeam pe mama simțindu-se tot mai rău cu fiecare zi. După ce am căutat peste tot, am găsit acul pe o pagină web care e un fel de eBay al Americii Latine. M-am întâlnit cu vânzătorul într-o brutărie apropiată ca și când aș fi cumpărat ceva pe piața neagră. Mama s-a dus cu acul la doctor și acesta i-a făcut procedura. Fără asta, ar fi putut să moară. Dar nu sunt doar materialele sanitare, ci și medicamentele. Când a fost diagnosticată, i-am cumpărat tratamentul dintr-o farmacie de stat, și era aproape gratuit. Dar după aceea farmacia de stat n-a mai avut stocuri și noi mai aveam în față încă șase luni de tratament. Încă șase luni de tratament. Am cumpărat unele medicamente online și pe restul din Mexic. Acum este în al treilea an de remisie și de fiecare dată când o sun, îmi spune: „Sunt bine, nu-ți face griji.” Dar nu oricine își permite să plece din țară, iar mulți nu sunt destul de sănătoși pentru a călători. De aceea oamenii apelează la Twitter pentru a cumpăra și a vinde medicamente cu hashtagul #ServicioPublico, care înseamnă „serviciu public”. Programul nostru scanează aplicația pentru hashtagul #ServicioPublico și conectează utilizatorii care caută anumite medicamente cu cei care vând ce le-a mai rămas din tratamentul propriu. De asemenea, centralizăm acei utilizatori Twitter și utilizăm sistemul de vizualizare. Asta le oferă organizațiilor ca Medici pentru Sănătate posibilitatea să vadă unde s-au terminat stocurile. Putem de asemenea să aplicăm un algoritm pentru a detecta focarele de boli. Dacă primesc ajutor umanitar, asta îi ajută să ia decizii mai bune privind distribuția materialelor. Al doilea proiect al nostru se numește Blackout Tracker. Venezuela traversează acum o criză de electricitate. Anul trecut, Venezuela a fost martora a ceea ce unii oameni pot considera cea mai mare deficiență energetică din istoria Venezuelei. Timp de două lungi zile n-am putut comunica cu părinții mei. În unele orașe se întrerupea curentul în fiecare zi. Dar asta se putea afla doar prin rețelele sociale. Guvernul nu raporta în presă întreruperile de curent. Când se întrerupea curentul, mulți venezueleni puneau pe Tweeter locația cu hashtagul #SinLuz, care înseamnă „fără electricitate”, înainte ca bateria telefonului să se descarce, astfel încât oamenii din toată țara să știe ce se întâmplă. Ca și MediTweet, Blackout Tracker scanează Tweeterul pentru hashtagul #SinLuz pentru a crea o hartă cu locațiile raportate de utilizatori. Puteți vedea cu ușurință unde sunt astăzi întreruperi de electricitate și câte întreruperi au fost de-a lungul timpului. Oamenii vor să știe ce se întâmplă, iar acesta e răspunsul nostru. Dar este și o modalitate de a trage la răspundere guvernul. Este ușor pentru ei să nege că există probleme și să găsească scuze, fiindcă nu există date oficiale. Blackout Tracker ne arată cât de gravă este de fapt problema. Poate că unii oameni din Sillicon Valley se uită la aceste proiecte și spun că nu sunt inovații majore. Dar asta este ideea. Aceste proiecte nu sunt foarte avansate, dar de ele au nevoie oamenii din Venezuela, și au un impact uriaș. Dincolo de aceste proiecte, poate cea mai mare realizare este mișcarea creată, una în care oameni din întreaga lume vin împreună și își unesc abilitățile profesionale să creeze soluții pentru venezueleni. Și fiindcă lucrăm împreună cu localnicii, creăm soluții de care oamenii au nevoie. Ceea ce este minunat e că ne folosim abilitățile profesionale, deci e ceva ușor și natural. Nu e atât de greu pentru noi să facem o diferență. Dacă cineva din San Francisco ar angaja profesioniști pentru a crea soluții ca MediTweet sau Blackout Tracker, ar costa o mică avere. Prin donarea serviciilor noastre, noi avem un impact mai mare decât dacă am dona pur și simplu bani. Și voi puteți face același lucru, nu neapărat în Venezuela, ci în propria voastră comunitate. Într-o lume mai conectată ca oricând, încă mai vedem comunități specializate ce trăiesc izolate. Sunt atâtea metode minunate de a ajuta, dar cred că vă puteți folosi abilitățile profesionale pentru a conecta diferite comunități și a crea soluții eficiente prin intermediul acestor relații. Oricine are cunoștințe și abilități profesionale are puterea și forța de a aduce speranță într-o comunitate. Pentru noi, la Cod pentru Venezuela, acesta este doar începutul. Vă mulțumesc! (Aplauze)