SEXUALITATEA SACRĂ

Episodul doi:
ISTORIA SECRETĂ A OMENIRII

[MUZICĂ: "Ce spun valurile sălbatice?"]

Fiecare dintre noi este rezultatul
a miliarde de ani

de evoluție și declin.

Miliarde de ani de acțiuni și
consecințele acestora

au condus la acest moment.

Acțiunile celor care au trăit
înaintea noastră

ne-au oferit acest corp și
această viață.

Acesta este, într-adevăr, un dar
incredibil de prețios.

Dar ce facem noi cu el?

Cum creează azi comportamentul nostru
consecințe pentru copiii noștri

și copiii copiilor noștri?

Din păcate, situația noastră
este foarte gravă

și devine din ce în ce mai
amenințătoare.

Ne confruntăm cu atât de multe
pericole imense

și totuși suntem total inconștienți
de cele mai rele dintre ele.

Pentru a înțelege realitatea
situației noastre,

trebuie să înțelegem cum am
ajuns aici.

Doar așa putem înțelege cum să
ne schimbăm viețile cu adevărat.

După cum se spune adesea,
cei care își ignoră istoria

o vor repeta cu siguranță.

Fiecare copil învață prin povești.

Este evident că poveștile copiilor

nu sunt fapte istorice sau literale.

Sunt invenții concepute să ajute
cititorul

să înțeleagă subconștient adevăruri
de bază.

Miturile și poveștile religioase
sunt la fel.

Fiecare religie și tradiție
mitologică spune povești despre

cum a fost creată lumea și despre
strămoșii noștri.

Dar oamenii moderni fac greșeala

de a interpreta acele povești
literal.

Religiile și miturile nu sunt
literale.

Ele sunt simbolice și trebuie
să știm cum să le interpretăm.

De fapt, cartea secretă mistică a
Iudaismului, Zoharul, așa spune:

“Poveștile învățăturii sunt
învelișul învățăturii.

Vai de cel care ia învelișul
drept învățătura însăși.”

"Sunt unii oameni nesăbuiți care,
atunci când văd un om îmbrăcat

cu haine frumoase, nu privesc mai
departe de haine.

Și totuși, corpul e cel care oferă
valoare hainelor;

dar și mai prețios este sufletul.

Învățătura are, de asemenea,
trupul și sufletul său."

"Cei naivi iau în seamă doar
învelișul, poveștile învățăturii;

ei nu știu nimic altceva și nu
văd ceea ce e ascuns sub ele."

"Cei bine informați nu se
gândesc la haine,

ci la trupul pe care îl acoperă
povestea."

"În fine, cel înțelept se
gândește doar la suflet,

care e fundamentul tuturor celorlalte
și care este învățătura însăși."

Poveștile religioase, miturile
și legendele

pe care le știe toată lumea și
care sunt interpretate literal

și folosite ca bază pentru
dogme și tradiții

sunt asemenea poveștilor
pentru copii.

Ele nu sunt istorii literale,
ci sunt simbolice.

Ascund niveluri de semnificații

pe care publicul nu și le-ar
imagina vreodată.

De exemplu, miturile grecești
sunt faimoase

și nenumărate cărți au fost scrise
despre semnificațiile lor

dar niciuna din ele nu
este adevărată.

Semnificațiile reale ale
miturilor grecești

nu au fost niciodată dezvăluite
publicului.

Acest lucru este valabil pentru
fiecare religie din lume.

Fiecare mit și poveste religioasă
este simbolică

și are niveluri de semnficații
ascunse.

În această serie, doar vom
introduce acest subiect.

E imposibil să includem toate
legendele și miturile

din numeroasele noastre tradiții

sau să pătrundem adânc în detaliile
a miliarde de ani de istorie.

Aici, vom arăta doar că avem
multe de învățat.

Cei care doresc să aprofundeze
acest subiect

vor găsi un ghid de încredere

în “Doctrina secretă” de H.P.
Blavatsky.

Această carte incredibilă
din 1888

a pus bazele dezvoltării
secolului al XX-lea.

A conștientizat Occidentul cu privire
la rădăcina comună universală

a tuturor cunoștințelor spirituale.

Era, de asemenea, cartea
citită constant

de probabil cel mai important om
de știință al ultimelor secole:

Albert Einstein.

Tot ce vom sublinia,
pe scurt, aici

e amplu documentat în
"Doctrina secretă"

și a fost extins în secolul
al XX-lea de Samael Aun Weor.

"Știința modernă insistă asupra
doctrinei evoluției.

La fel face și rațiunea umană și
'Doctrina secretă'."

"...Iar ideea este coroborată de
legende și mituri antice

și chiar de Biblia însăși, atunci
când e citită printre rânduri."

Știința modernă a teoretizat
o linie temporală a evoluției

pe baza unor frânturi de probe
fizice.

Însă majoritatea istoriei noastre
nu a avut loc în materia fizică.

Evoluția nu începe și nu se
termină în lumea fizică.

De fapt, lumea fizică este doar un
strat exterior, un înveliș subțire.

Este cel mai superficial aspect
al evoluției.

Viața a apărut de mult mai departe.

Copacul Vieții simbolizează
legile naturii

și are multe niveluri de
semnificații.

Este baza secretă a religiilor
Vestului.

Pentru scopul acestei explicații, îl
putem vedea ca straturi de densitate.

Existența apare din spațiul
abstract primordial

și, treptat, se condensează ca
materie, energie și conștiință

în straturi de densitate crescândă,
ceea ce putem numi dimensiuni.

Această desfășurare are loc
în cicluri.

Se extinde spre exterior,

evoluează un pic și
apoi se retrage.

Este ca respirația noastră
sau ca bătăile inimii.

Apare, apoi se retrage.

Acest ciclu se repetă,
și se repetă

pe scale temporale care sunt, cu
adevărat, dificil de înțeles.

Cu fiecare expansiune, ajunge
mai departe.

După epoci vaste, straturi ale
naturii devin, treptat, mai dense

până când, în final, se
cristalizează lumea fizică.

Aici și acum, sunt multe niveluri
ale naturii,

care sunt mult mai subtile decât
nivelul fizic,

dar pe care nu le percepem cu
simțurile noastre fizice.

Putem experimenta unele din acele
niveluri vag, atunci când visăm.

Dar, din păcate, noi visăm fără
să conștientizăm.

Nu suntem conștienți de acele lumi,
chiar dacă existăm în ele,

aici și acum.

În starea noastră actuală, suntem
limitați la simțurile noastre fizice,

care relevă doar învelișul exterior

sau suprafața unor evenimente
mult mai profunde,

care apar din niveluri mai
subtile ale naturii.

Pentru a ne ajuta să înțelegem asta,

putem observa o persoană și expresia
sa, dar nu putem percepe cauza.

Acea expresie a trupului fizic

este rezultatul a ceea ce se
întâmplă în interiorul acesteia,

gândurile sale, emoțiile și
senzațiile interioare.

Simțurile noastre fizice nu pot
vedea acele niveluri ale naturii.

Tot ceea ce percepem în lumea fizică

este rezultatul a ceea ce s-a
întâmplat deja în lumile interne,

în nivelurile subtile ale naturii.

De aceea putem visa despre lucruri
care se vor întâmpla mai târziu.

Totul din lumea fizică a fost
mai întâi în lumea subtilă.

Asta include și rasa noastră umană.

Evoluția noastră a început
în lumile interne.

Noi nu suntem prima rasă umană
de pe această planetă.

Noi nu vom fi ultima.

Înaintea noastră, au fost patru
mari civilizații.

Cele mai vechi din scripturile
noastre

îi simbolizează pe strămoșii noștri
diferit, în fiecare tradiție.

Dar odată ce știți indiciile,

puteți realiza că toate spun
aceeași poveste.

STRĂMOȘII NOȘTRI

Cu miliarde de ani în urmă,

a existat o rasă în nivelurile
subtile ale naturii,

care avea trupuri fără formă
făcute din lumină.

Datorită karmei reziduale din
ere anterioare,

acele ființe au trebuit să
coboare în forme inferioare.

Au început să locuiască
trupuri cu formă.

PRIMA RASĂ-RĂDĂCINĂ: POLARIS
în urmă cu 2-3 miliarde de ani

Cu miliarde de ani în urmă,

când pământul era încă în formare,

formele subtile din dimensiunile interne

se cristalizau lent la nivel fizic.

"Și pământul era netocmit și gol,
și întuneric era deasupra adâncului

Și duhul Elohim [ai primei ere]
se purta deasupra apelor."

Mitologiile noastre descriu titani
primordiali,

măreți zei și zeițe ale
vechilor timpuri.

Acele mituri, precum cele despre
Avalon sau Tuath Dé,

reprezintă antica rasă Polară.

Pământurile lor sunt amintite ca
Thule, Tula, Aztlan, Avalon, Asgard

și multe alte nume.

"Acest pământ sacru este singurul
al cărui destin e menit să dăinuie

de la început până la sfârșit.

Este leagănul primului om și
locuința ultimului muritor divin."

Azi, latura fizică a acelor
teritorii e sub gheața nordică.

Rasa Polară a fost semi-eterală,
semi-fizică.

Erau foarte frumoși, cu o bogată
culoare neagră

și nu aveau gen sau rasă.

Erau plini de virtuții, înțelepciune
și inteligență.

Aveau trupuri colosale,
dar subtile, amorfe,

cumva ca o ca o amibă sau o celulă.

În scripturile Abhidharma ale
budismului, sunt descriși

ca având corpuri de lumină ce nu sunt
limitate de legile lumii fizice.

Se puteau extinde sau contracta
după voință.

Scopul lor a fost de a pune bazele
vieții în această lume

și de a o ghida pentru
miliarde de ani.

În scripturile antice, ei au multe
nume și reprezentări simbolice.

Scripturile indiene îi numesc
Prajapatis, cei ce se nasc pe sine.

În Biblie, ei sunt numiți Elohim
(zeu - zeiță).

Prima “rasă-rădăcină” a fost
o omenire divină, o rasă de zei.

Ei încă există azi, dar într-un
nivel subtil al naturii.

Rasa Polară nu avea gen.

Erau androgini, bărbat-femeie.

ANDROGIN: "bărbat-femeie într-o
singură ființă", fără organe sexuale
evidente, care se reproduce asexuat

Și se înmulțeau prin reproducere
asexuată fisipară.

Pur și simplu, își divizau trupul
pentru a crea unul nou.

Exact cum celulele de azi
nu au gen

și se reproduc asexuat, prin scindare,

astfel se reproduceau
strămoșii noștri.

Și la fel începe să se formeze
și corpul nostru.

Miturile antice despre zeii creatori
reprezintă Rasa Polară.

Din adâncul nivelurilor subtile ale
naturii, au îndrumat evoluția vieții

pe această planetă, pentru
miliarde de ani.

Astfel, când momentul era potrivit,
au făcut eforturi teribile

pentru a înfăptui performanțe
magnifice ale creației,

pentru a iniția un nou ciclu
de evoluție,

o nouă rasă de ființe umane.

De-a lungul a milioane de
ani de evoluție,

Elohim au îndrumat dezvoltarea noii
rase într-o formă ceva mai densă.

Noi îi numim Hiperboreeni.

A DOUA RASĂ-RĂDĂCINĂ: HIPERBOREEA
Aproximativ 400 milioane de
ani în urmă

Partea fizică a unora dintre
pământurile lor încă există și azi

în Europa de Nord și Asia.

Hiperboreenii erau mai mici
decât Rasa Polară,

dar încă enormi, în comparație
cu noi.

Corpurile lor erau puțin mai
dense decât în Rasa Polară,

dar încă nu erau complet fizice.

În Biblie, aceasta este reprezentată
de un alt nivel de lumină.

"Și Elohim [ai primei ere] au spus:
'Să fie lumină!' și a fost lumină."

Erau, de asemenea, androgini,
bărbat-femeie într-o singură ființă,

dar se puteau manifesta ca bărbat sau
ca femeie, în funcție de necesitate.

Hiperboreenii se reproduceau
prin înmugurire,

prin generarea unui corp nou
pe ei înșiși.

De-a lungul multor milioane de ani,

Hiperboreenii au evoluat și au decăzut.

Civilizația lor a avut stadii,
cum are fiecare zi:

răsărit, amiază, apus și miezul
nopții.

Acestea sunt cele Patru Vârste.

Vârsta de Aur, de Argint,
de Bronz și Vârsta de Fier.

Cele patru stagii ale oricărei vieți.

Etapele evoluției și declinului.

În Vârsta lor de Fier, unii dintre
Hiperboreeni au început să decadă

și să arate semne de interes
propriu, egoism.

Pe parcursul a milioane de ani,

acest interes propriu i-a făcut
pe unii Hiperboreeni

să decadă mai mult și mai mult.

Au început să aibă trăsături din
tărâmuri inferioare ale naturii,

trăsături ale animalelor.

În cele din urmă, s-au degradat
în forme similare primatelor,

iar acel declin a continuat
până în ziua de azi.

Trupul fizic al primatelor
contemporane

sunt forme degradate, al căror declin
a început în era Hiperboreeană.

Și acele oase vechi de oameni cu
trăsături specifice animalelor

despre care oamenii de știință
spun că ar fi strămoșii noștri

sunt, de fapt, rămășițe de
Hiperboreeni degradați.

La sfârșitul erei Hiperboreene,
a fost violență și întuneric.

Rasa Hiperboreeană a fost
distrusă de uragane.

Un grup select dintre ei
a fost luat

pentru a fonda o nouă eră de
dezvoltare.

"Și Elohim [ai primei ere] au zis:

'Să se adune apele cele de sub cer
la un loc şi să se arate uscatul!'"

Continentul Lemuria, sau Mu, a fost
primul tărâm uscat de pe Pământ.

A TREIA RASĂ-RĂDĂCINĂ: LEMURIA
Aproximativ 250 milioane de
ani în urmă

A avut loc când nivelul fizic
a fost pe deplin cristalizat.

În Biblie, e numit Eden.

Acel continent antic era situat
în Oceanul Pacific.

Rămășițe ale acelei civilizații
pot fi găsite peste tot în Pacific,

precum Insula Paștelui

și Australia.

Lemurienii erau mai mici
decât Hiperboreeni,

dar giganți în comparație cu noi.

Durata medie de viață a Lemurienilor
era de 1500 de ani.

Ei vorbeau față în față cu zeii,
Elohim.

Lemurienii puteau vedea toate
dimensiunile naturii.

Își cunoșteau menirea și viitorul.

Nu aveau dureri la moarte sau
naștere.

După 150.000 de ani de evoluție,

Lemurienii au atins un nivel de
civilizație față de care noi, azi,

suntem încă foarte departe.

Aveau nave zburătoare și bărci
propulsate de energia atomică.

Foloseau energia nucleară.

Aveau nave cosmice, care le permiteau
să călătorească către alte lumi.

"Și Elohim [ai primei ere] au spus:

'Să facem om după chipul și
asemănarea Noastră!'"

"Şi au făcut [androginii] Elohim
o rasă nouă [prin evoluție]

după propria imagine [androgină].
După chipul lor, Elohim, i-au făcut;

i-au făcut bărbat-femeie."

Primii Lemurieni au fost
hermafrodiți.

Un hermafrodit are ambele organe
sexuale (masculin și feminin)

și reproduce specia asexuat,
singur,

prin fecundarea unui ovul
cu un spermatozoid.

HERMAFRODIT: produce spermatozoidul
și ovulul, își fecundează propriile
ouă și creează singur moștenitorii,
prin gemație asexuată

Apoi, de-a lungul a milioane de
ani de evoluție,

Elohim au îndrumat diviziunea
sexelor.

Prin evoluție treptată, copiii
Lemurieni au început să se nască

cu un organ sexual mai accentuat
decât celălalt.

Acest lucru a devenit din ce
în ce mai obișnuit,

până când, în final, copiii
se nășteau cu un gen clar,

ca bărbat sau ca femeie.

Evoluția aceasta nu s-a întâmplat
de la o zi la alta.

Diviziunea sexelor a durat
milioane de ani.

Separarea lui Adam de Eva din
Biblie simbolizează diviziunea

în sexe care s-a petrecut
în era Lemuriană.

Aceasta e recapitulată în
dezvoltarea fiecărui fetus de azi.

La început, fetusul nu are gen.

Apoi e un moment când fetusul
evoluează pentru a fi bărbat

ori femeie.

De aceea bărbații de azi au
sfârcuri inerte.

De aceea femeile de azi au un
clitoris, care e un penis atrofiat.

Trupurile noastre de azi au rămășițe
ale trecutului nostru antic,

când ființele umane erau
hermafrodite.

Evident, odată ce sexele au fost
separate,

cooperarea sexuală a fost necesară
pentru a reproduce specia.

Menstruația a rămas în sexul feminin,
dar ovulul era nefecundat.

Era necesară cooperarea sexului
masculin pentru a fertiliza ovulul

și pentru a reproduce specia.

Totul se realiza în concordanță
cu planurile zeilor, Elohim.

La început, cooperarea sexuală
a bărbatului cu femeia

era un eveniment sacru,
destinat doar reproducerii,

care era înfăptuit numai în
perioade speciale ale anului

și doar în temple, sub
supravegherea zeilor, Elohim.

Aceasta e originea tradiției
lunii de miere,

o călătorie specială a
cuplurilor căsătorite

pentru a iniția reproducerea.

Atunci, actul sexual era un
act de rugăciune

și nu era poftă trupească
sau orgasm.

Cuplul se unea sexual în temple
și rămânea astfel (unit sexual),

concentrat în rugăciune și
meditație.

Elohim dirijau un singur
spermatozoid din bărbat

către ovulul din trupul femeii.

Lemurienii practicau "concepția
imaculată", reproducere fără orgasm.

Așadar, după cum puteți vedea,
de la o rasă la alta,

pe parcursul a miliarde de ani,
reproducerea sexuală a evoluat.

Rasa Polară a evoluat spre
a se reproduce

prin generare asexuată fisipară,
prin scindare.

Hiperboreeni au evoluat spre a se
reproduce prin "înmugurire" asexuată.

Lemurienii au evoluat, prin
"gemație" mai întâi,

reproducându-se printr-un "ou"
(ovul gata fecundat),

apoi reproducându-se prin
cooperare sexuală.

Prin aceste "rase-rădăcină",
de-a lungul a miliarde de ani,

omenirea a evoluat cu
puritate sexuală

și se apropia de o etapă critică,

oportunitatea de a deveni, ei
înșiși, Elohim, zei și zeițe.

Pentru ca evoluția omenirii să
avanseze mai mult,

Elohim au avut nevoie ca Lemurienii

să se cristalizeze pe deplin
în lumea fizică.

Trupurile lor fizice erau pregătite,

dar conștiința lor nu era pe deplin
învăluită în corpurile lor fizice.

Erau așa de devotați divinității,
așa de puri, așa de inocenți,

încât nu voiau să treacă
în lumea fizică.

Nu puteau să perceapă lumea
fizică decât neclar.

Într-un fel, percepția lor era
opusă celei pe care o avem noi.

Noi percepem lumile interne
vag, ca în timpul viselor.

Pentru ei, era opusul.
Lumea fizică era vagă.

Era perceptibilă, dar neinteresantă.

Ei iubeau lumina divinității, pe care
o vedeau cu simțurile superioare.

Voiau să vadă divinitatea,
nu lumea fizică.

Astfel că, erau la un
fel de graniță

între lumea subtilă, a celei de-a
patra dimensiuni,

și lumea concretă, a
dimensiunii fizice,

și nu doreau să își continue
dezvoltarea în lumea fizică.

Așa că, Elohim au îndrumat
evoluția trupurilor Lemuriene

pentru a dezvolta un
organ special,

menit să atragă conștiința spre
senzațiile lumii fizice.

În ezoterism, acel organ
e numit Kundabuffer.

Era situat la baza coloanei
vertebrale și forma o coadă.

Acest eveniment e oglindit în
dezvoltarea noastră, ca embrion.

Pentru un timp scurt, embrionul
uman are o coadă.

Asta e o recapitulare a
trecutului nostru antic.

Cu acea coadă la locul ei,

Lemurienii și-au îndreptat definitiv
atenția către lumea fizică.

Și de-a lungul a milioane de ani,

conștiința lor a devenit pe deplin
cuprinsă în trupurile lor fizice,

și, implicit, în lumea fizică.

Odată ce acea coadă nu
mai era necesară,

Elohim au îndrumat natura să o
elimine, și, de-a lungul timpului,

a fost eliminată de pe trupurile
fizice ale Lemurienilor.

Noi încă avem un vestigiu al
acesteia,

la baza coloanei noastre vertebrale.
E numit coccis.

Din păcate, acea coadă a fost
atașată un pic prea mult timp.

A lăsat o umbră în psihicul nostru:
fascinația față de senzațiile fizice.

În scripturile Occidentului, Adam și
Eva simbolizează omenirea Lemuriană.

Mitul spune că Eva a fost ispitită de
un șarpe să mănânce fructul interzis,

fructul Pomului Cunoașterii.

"Din pomul cunoașterii טוב
[purității] și רע [impurității]

să nu mănânci.

Căci în ziua în care vei mânca
din el, vei muri negreșit."

Pomul Cunoașterii este, de
asemenea, simbolic.

Adevărata sa semnificație este
sugerată peste tot în scripturi.

"Și a *cunoscut* Adam pe Eva,
femeia sa,

și ea, zămislind, a născut
pe Cain."

"Și îngerul i-a zis: 'Vei lua în
pântecele tău și vei naște un fiu

şi îi vei pune numele Yeshua,
(Mântuitor).'

Apoi, Maria a zis îngerului:

'Cum va fi aceasta, de vreme
ce eu nu *ştiu* de bărbat?'"

Cuvântul ebraic Da'ath (דעת)
implică cunoaștere sexuală.

Din păcate, asemenea referiri din
scripturi au fost traduse inadecvat,

pentru a impune filosofia
dogmatică predată publicului

despre așa-numitul "bine și rău".

Mitologicul Pom simbolic al
Cunoașterii

ascunde învățătura secretă
despre sex.

Towb (טוב) înseamnă:
"pur, bun, etic, dulce".

Rah (רע) înseamnă:
"poluare, impuritate, răutate".

Acestea sunt polaritățile
acțiunii sexuale

și rezultatele potențiale ale
actului sexual.

Există o formă de cooperare
sexuală pură și etică

și există și una impură, o formă
degradată a actului sexual.

Forma pură poate crea un Elohim,
un Buddha, un Maestru.

Forma impură creează diavoli,
monștri, durere și suferință.

Aceasta e ceea ce a fost ascuns,
deoarece cunoașterea este putere

iar cunoașterea sexuală e
foarte periculoasă.

De-a lungul a miliarde de ani,

strămoșii noștri au evoluat spre
a ajunge la cooperarea sexuală,

și erau pregătiți de Elohim
să folosească actul sexual

într-un mod pur, bazat pe iubire
autentică,

pentru a-și dezvolta conștiința,

astfel încât omenirea să devină
Elohim

și să intre în tărâmurile
superioare ale naturii.

Dar Lemurienii au fost tentați
de plăcere.

Fiind în afara templelor, bărbații,
dorind uniunea cu femeile,

le-au ispitit cu șerpii lor
simbolici, organele lor sexuale.

Iar femeile, gustând acea plăcere,
au vrut mai mult.

E evident că povestea lui Adam
și Eva e simbolică.

Și e evident că este despre sex,

dar omenirea nu a înțeles-o
niciodată.

Acum o veți înțelege.

Ispitirea lui Adam și a Evei

simbolizează toți acei Lemurieni
antici

care au început să desfășoare
actul sexual în afara templelor.

Ei au fost ispitiți de propria
minte și de plăcere,

și, în cele din urmă, au
descoperit orgasmul.

Orgasmul se petrece când trupul e
supraîncărcat cu putere sexuală,

iar acesta nu o poate controla.

Orgasmul este un scurt-circuit care
dă afară toată puterea acumulată.

Orgasmul e simbolizat de
"fructul oprit".

Este "oprit" deoarece puterea
sexuală creează viață,

atât exterioară, cât și spirituală.

Puterea sexuală este combustibil
pentru conștiință,

"apele vii" care creează viața
veșnică.

De aceea practicanții serioși
din toate religiile

își păstrează puterea lor sexuală.

Când muști din fructul oprit,
risipești propria putere sexuală,

în loc să o folosești pentru
scopul său:

dezvoltarea sufletului uman.

Când puterea sexuală este
expulzată, pierdută prin orgasm,

conștiința slăbește.

Prin orgasm, Lemurienii au
expulzat puterea sexuală,

care le oferea frumusețe, puteri
spirituale și puritate.

Astfel au decăzut.

Ispitiți de dorința pentru plăcere,

acea omenire antică a poluat
actul sexual.

În loc ca Pomul Cunoașterii să
conducă către bunătate, puritate,

acesta a condus către poluare,
impuritate.

Înaintea acelei greșeli, ei
erau puri, fericiți și inocenți

și cunoșteau divinitatea
față în față.

După poluarea actului sexual cu
orgasm, ei au descoperit rușinea

frica și nemulțumirea.

Au pierdut din vedere divinitatea.

Au descoperit durerea, sentimentul
de a fi deconectați de divinitate

și deconectați de ceilalți.

Edenul, "fericirea", s-a pierdut.

În mitul despre Adam și Eva,
când au fost alungați din Eden,

acest lucru reprezintă cum
omenirea Lemuriană

a intrat pe deplin în lumea
fizică.

Asta trebuia să se întâmple
oricum,

însă în timp ce și-ar fi păstrat
conștiința lumilor interne.

Problema a fost că au mâncat
din fructul oprit.

Așadar, în loc să intre în lumea
fizică, în mod conștient,

Lemurienii au intrat prin consumarea
dorinței, având drept consecințe:

suferință, durere și inconștiență.

Lemurienii și-au pierdut abilitățile
de a vedea dimensiunile superioare.

Și-au pierdut abilitatea de ai
vedea pe zei, pe Elohim.

Și-au pierdut frumusețea și
inocența,

devenind, în schimb, pe deplin
cristalizați în lumea fizică, căzuți,

alungați din Paradis.

Acest lucru s-a întâmplat
într-o perioadă lungă de timp

Nu a avut loc de la o zi la alta.

Ulterior, pentru că își
pierduseră puterile,

au căutat să le recapete prin
mijloace egoiste.

Au început să-și folosească
ritualurile

și cunoașterea spirituală
în mod egoist,

ceea ce a transformat-o în
magie neagră.

În ultimele zile ale Lemuriei,

magia neagră se răspândise
pretutindeni.

Lemurienii au degenerat în triburi
războinice

și, în mândria și furia lor,
au dezlănțuit arme atomice,

unii împotriva altora.

Timp de 10.000 de ani, cutremurele
au distrus continentul Lemuriei

și l-au aruncat în fundul
oceanului.

Azi, au rămas doar câteva urme.

În ultima clipă, un grup select
de Lemurieni a fost luat

spre a fi sămânța dezvoltării
noii ere.

Elohim s-au luptat din răsputeri
pentru a cultiva acele semințe

și au făcut mari sacrificii pentru
ca ele să se înalțe mai mult,

dar consecințele căderii din Eden
nu puteau fi evitate.

Și astfel ciclul evoluției și
declinului a început din nou.

A PATRA RASĂ-RĂDĂCINĂ: ATLANTIDA
Aproximativ 60 de milioane de
ani în urmă

Omenirea Atlantă a fost următoarea
mare civilizație a timpurilor antice,

încă cu multe milioane de ani
în urmă.

La început, în Epoca lor de Aur,
civilizația Atlanților era frumoasă.

Legile și comportamentele etice
erau respectate ca fiind sacre.

Iubirea și sexul erau considerate
sacre și sfinte,

iar actul sexual avea loc doar
pentru reproducerea speciei.

Atlanții aveau, de asemenea,
o tehnologie

mult mai avansată decât a noastră.

Călătoreau spre alte planete.

Îmbinau știința cu puterea
spirituală.

Știau cum să plaseze conștiința
lucrurilor vii în roboți umanoizi,

meniți să îi servească.

Știau să anuleze gravitația
pentru orice,

făcând ușoară chiar și mutarea
obiectelor enorme.

Aveau religii minunate.

Toate învățăturile religioase ale
incașilor, mayașilor, aztecilor,

grecilor, fenicienilor, scandinavilor
și ale hindușilor

toate au origini atlante.

Zeii și zeițele acelor tradiții

erau eroii, regii și reginele din
Atlantida.

Atlanții au atins apogeul
civilizației, culturii

și cunoașterii din istoria
noastră.

Apoi, în momentul crucial necesar
dezvoltării omenirii,

Atlanții au fost nevoiți să față
tentației Copacului Cunoașterii.

Atlanții au fost ispitiți de fructul
oprit și majoritatea au eșuat.

Apoi, omenirea s-a împărțit
în două căi opuse,

cea a purității și cea a
impurității.

Cei puri își păstrau puterea
sexuală.

Respingeau orgasmul pentru
a obține ceva mai bun:

foc spiritual și întărirea
propriei conștiințe.

Cei impurii încurajau orgasmul.

Căutau plăcere și putere, iar
influența lor se răspândea rapid.

Ca rezultat, degradarea
Atlanților s-a accelerat.

Sexul a devenit un instrument
al plăcerii și al puterii.

Atlanții aveau orgii.

Amestecau sexul cu magia și
dezvoltau gustul pentru desfrâu,

mândrie, furie și invidie.

Trupurile fizice ale Atlanților erau
mai mici ca cele ale Lemurienilor

și nu trăiau la fel de mult.

În timp ce Lemurienii trăiau
între 1200 și 1500 de ani,

Atlanții trăiau doar 600
spre 700 de ani.

Pentru a extinde frumusețea și durata
de viață a celor bogați și puternici

Atlanții au început să culeagă
glande și hormoni de la săraci.

Transplantau inimi, rinichi
și chiar creiere.

Ca rezultat, un Atlant putea rămâne
în viață pentru multe secole

dincolo de limita de viață normală,
și prin mai multe corpuri,

fără întrerupere.

Și simțurile lor erau mai puțin
puternice

decât cele ale Lemurienilor,

iar, de-a lungul timpului, din cauza
multor abuzuri pe care le făceau,

percepția lor s-a înrăutățit.

Au pierdut percepția lumilor
superioare

și nu au mai putut vedea zeii.

În mândria și dorința lor de a-și
recupera puterile spirituale,

au revitalizat magia neagră
a trecutului

și au dezvoltat-o pentru a deveni
mai puternici.

Pe scurt, Atlanții au decăzut mult
mai mult decât Lemurienii.

"Și a văzut Dumnezeu

că רע (impuritatea sexuală)
a omenirii era mare pe pământ

și că fiecare imaginație a
gândurilor și inimilor lor

era doar רע (impuritate sexuală)
continuă."

Cei de pe calea purității i-au
avertizat

că finalul civilizației lor
se apropia,

dar Atlanții râdeau și își
băteau joc de ei.

În Vârsta lor de Fier, Atlanții au
decăzut într-o serie de războaie

atât de profunde încât sunt încă
amintite astăzi, în Mahabharata.

Această serie de războaie a durat
timp de sute de mii de ani

și a condus către folosirea
armelor atomice,

care au declanșat cutremure
gigantice.

Primul a avut loc acum
800.000 de ani.

Al doilea a fost acum
200.000 de ani.

Al treilea și ultimul, cel care a
pus capăt definitiv Atlantidei,

s-a petrecut cu cca 11.000 de ani
în urmă și a declanșat potopul

care a scufundat în totalitate
rămășițele civilizației Atlante.

În acel ultim moment,

un grup select de Atlanți care
urmau calea purității au fost luați,

exact cum s-a întâmplat cu rasele
anterioare.

Culturile din toată lumea își
amintesc acel eveniment

în poveștile despre Noe, Vaivasvata,
Utnapashtim, Deucalion și alte sute.

Povești care simbolizau cum o mână
de Atlanți puri au scăpat

pentru a pregăti crearea următoarei
civilizații:

noi, omenirea noastră modernă.

EPISODUL URMĂTOR:
REVOLUȚIA SEXUALĂ

Citiți cărțile:
GLORIAN.ORG

Fie ca toate ființele să fie fericite!
Fie ca toate ființele să fie
pline de voie bună!
Fie ca toate ființele să fie
în pace!

Acest video a fost realizat
cu sprijinul donațiilor
unui public ca voi.

Fiecare donație ajută.

GLORIAN
O ORGANIZAȚIE NON-PROFIT

IUBIREA ESTE CEA MAI NOBILĂ RELIGIE