[MUZICĂ: „Ce spun valurile sălbatice”] Fiecare dintre noi este rezultatul a miliarde de ani de evoluție și declin. Miliarde de ani de acțiuni și de consecințe ale lor au condus la acest moment. Acțiunile celor care au trăit înaintea noastră ne-au oferit acest corp și această viață. Acesta este, într-adevăr, un dar foarte prețios. Dar ce facem noi cu el? Cum creează comportamentul nostru, astăzi, consecințe pentru copii noștri și copii lor? Din păcate, situația noastră este foarte gravă și devine din ce în ce mai amenințătoare. Ne confruntăm cu atât de multe pericole imense și totuși suntem total inconștienți de cel mai rele dintre ele. Pentru a înțelege realitatea situației noastre, trebuie să înțelegem cum am ajuns aici. Doar apoi putem înțelege cum să ne schimbăm viețile cu adevărat. După cum se spune adesea, cei care își ignoră istoria o vor repeta cu siguranță. ..... Fiecare copil învață prin povești. Este evident că poveștile copiilor nu sunt fapte istorice sau literale. Ele sunt invenții concepute spre a ajuta subconștientul cititorului să înțeleagă adevăruri de bază. Miturile și poveștile religioase sunt la fel. Fiecare religie și tradiție mitologică spune povești despre cum lumea a fost creată și despre strămoșii noștri. Dar oamenii moderni fac greșeala de a interpreta acele povești literal. Religiile și miturile nu sunt literale. Ele sunt simbolice și trebuie știm cum să le interpretăm. De fapt, cartea secretă mistică a Iudaismul, Zoharul, spune așa. „Poveștile învățăturii sunt învelișul învățăturii. ”Vai de cel care ia învelișul drept învățătura însăși. ”Ei sunt nesăbuiți care, atunci când văd un om îmbrăcat cu haine frumoase nu privesc mai departe de haine. ”Și totuși este corpul care oferă valoare hainelor; dar și mai prețios este sufletul. ”Învățătura are, de asemenea, trupul și sufletul său. ”Cei naivi iau în seamă doar învelișul, poveștile învățăturii; ei nu știu nimic altceva și nu văd ceea ce e ascuns sub ele. ”Cei bine informați nu se gândesc la haine, ci la trupul pe care îl acoperă povestea. ”În fine, cel înțelept se gândește numai la sufletul care e fundamentul tuturor celorlalte și care este învățătura însăși”. Poveștile religioase, miturile și legendele pe care le știe toată lumea și pe care le interpretează literal și folosesc ca bază pentru dogmele și tradițiile lor sunt asemenea poveștilor pentru copii. Ele nu sunt istorii literale, ci sunt simbolice. Ele ascund niveluri de sens pe care publicul nu și le-ar imagina niciodată. De exemplu, miturile grecești sunt faimoase iar nenumărate cărți au fost scrise despre sensurile lor dar niciunul din ele nu este adevărat. Sensul real al miturilor grecești nu a fost niciodată revelat publicului. La fel este și cazul cu fiecare religie a lumii. Fiecare mit și poveste religioasă este simbolică și are niveluri de sens ascunse. În acestă serie, doar vom introduce acest subiect. E imposibil să includem toate legendele și miturile din numeroasele noastre tradiții sau să ne focalizăm pe detaliile a milioane de ani de istorie. Aici, vom arăta doar că avem multe de învățat. Cei care doresc să aprofundeze acest subiect vor găsi un ghid foarte de încredere în „Doctrina secretă” de H.P. Blavatsky. Această carte incredibilă din 1888 a pus bazele dezvoltării secolului al XX-lea. Datorită ei, Occidentul a conștientizat rădăcina comună și universală a tuturor cunoștințelor spirituale. Era, de asemenea, cartea citită constant de - probabil - cel mai important om de știință a secolului trecut: Albert Einstein. Tot ce vom sublinia, pe scurt, aici e amplu documentat în „Doctrina secretă” și a fost extins în secolul al XX-lea de Samael Aun Weor. ”Știința modernă insistă asupra doctrinei evoluției. La fel face și rațiunea umană și doctrina secretă. Iar ideea este coroborată de legende și mituri antice. Și chiar de însăși Biblia, atunci când e citită printre rânduri”. Știința modernă a teoretizat o linie temporală a evoluției pe baza unor frânturi de evidențe fizice. Dar majoritatea istoriei noastre nu a avut loc în materia fizică. Evoluția nu începe și nu se termină în lumea fizică. De fapt, lumea fizică este doar un înveliș exterior, un înveliș subțire. E cel mai superficial aspect al evoluției. Viața a apărut de mult mai departe. Copacul Vieții simbolizează legile naturii și are multe niveluri de sens. Este baza secretă a religiilor Vestului. În acest context, îl putem vedea ca pe straturi de densitate. Existența apare din spațiul abstract primordial și, treptat, se condensează ca materie, energie și conștiință, în straturi de densitate crescânda, ceea ce putem numi: dimensiuni. Această desfășurare are loc în cicluri. Se extinde spre exterior, evoluează un pic și apoi se retrage. E ca respirația noastră sau ca bătăile inimii Apare, apoi se retrage. Acest ciclu se repetă pe o scală temporală care e, într-adevăr, de neînțeles. Cu fiecare expansiune, ajunge mai departe. După epoci vaste, straturi ale naturii devin, treptat, mai dense până când, în final, se cristalizează lumea fizică. Aici și acum, sunt multe niveluri ale naturii care sunt mult mai subtile decât nivelul fizic, dar pe care nu le percepem cu simțurile noastre fizice. Putem experimenta unele din acele niveluri vag, atunci când visăm. Dar, din păcate, noi visăm fără să conștientizăm. Nu suntem conștienți de acele lumi chiar dacă existăm în ele aici și acum. În starea noastră actuală, suntem limitati la simțurile noastre fizice, care revelează doar învelișul exterior sau suprafața unor evenimente mult mai profunde care apar din niveluri mai subtile ale naturii. Pentru a ne ajuta să înțelegem asta, putem observa o persoană și expresia sa, dar nu putem percepe cauza. Acea expresie a trupului fizic este un rezultat a ceea ce se întâmplă în interiorul său, gândurile sale, emoțiile și senzațiile interioare. Simțurile noastre fizice nu pot vedea acele niveluri ale naturii. Tot ceea ce percepem în lumea fizică este un rezultat a ceea ce deja s-a întâmplat în lumile interne, în nivelurile subtile ale naturii. De aceea putem visa despre lucruri care se vor întâmpla. Totul din lumea fizică a fost mai întâi în lumea subtilă. Asta include și rasa noastră umană. Evoluția noastră a început în lumile interne. Noi nu suntem prima rasă umană de pe această planetă. Noi nu vom fi ultima. Înaintea noastră, au fost patru mari civilizații. Cele mai vechi din scripturile noastre îi simbolizează pe strămoșii noștri diferit în fiecare tradiție. Dar odată ce știi indiciile, poți realiza că toate spun aceeași poveste. Cu miliarde de ani în urmă, a existat o rasă în nivelurile subtile ale naturii care avea trupuri fără formă făcute din lumină. Datorită karmei reziduale din ere anterioare, acele ființe au trebuit să coboare în forme inferioare. Au început să locuiască trupuri cu formă. Milioane de ani în urmă, când pământul era încă în formare, formele subtile din dimensiunile interne se cristalizau lent la nivel fizic. ”Și pământul era netocmit și gol, și întuneric era deasupra adâncului. Și duhul lui Elohim [al primei ere] se purta deasupra apelor”. Mitologiile noastre descriu titani primordiali, zei mari și zeițe ale vechilor timpuri. Acele mituri, precum cele despre Avalon și despre Tuath Dé, reprezintă antica rasă Polaris. .....!!!!!...... Pământurile lor sunt amintite ca Thule, Tula, Aztlan, Avalon, Asgard și multe alte nume. „Acest pământ sacru este singurul al cărui destin e menit să dăinuie de la început până la sfârșit. E leagănul primului om și locuința ultimului muritor divin”. Azi, latura fizică a acelor teritorii e sub ghiața nordică. Rasa Polară a fost semi-eterală, semi-fizică. Ei erau foarte frumoși, cu o bogată culoare neagră și nu aveau gen sau rasă. Erau plini de virtuți, înțelepciune și inteligență/ Aveau trupuri colosale, dar subtile, amorfe, cumva, ca o ca o amibă sau o celulă. În scripturile Abhidharma ale budismului, ei sunt descriși ca având corpuri de lumină ce nu sunt limitate de legile lumii fizice. Ei se puteau extinde sau contracta după voință. Scopul lor a fost de a pune bazele vieții în această lume și de a o ghida pentru miliarde de ani. În scripturile antice, ei au multe nume și reprezentări simbolice. Scripturile indiene îi numesc Prajapatis, cei ce se nasc pe sine. În Biblie, ei sunt numiți Elohim. Prima ”rasă-rădăcină” a fost o umanitate divină o rasă de zei. Ei încă există azi, dar într-un nivel subtil al naturii. Rasa Polară nu avea gen. Erau androgini, bărbat-femeie, și se reproduceau asexuat pur și simplu, își divizau trupul pentru a crea unul nou. Exact cum celulele de azi nu au gen și se reproduc prin diviziune asexuată, astfel strămoșii noștri se reproduceau și astfel a început și corpul nostru. Miturile antice despre zeii cretori reprezintă Rasa Polară. Din adâncul nivelurilor subtile ale naturii, au îndrumat evoluția vieții pe această planetă, pentru miliarde de ani. Deci, la momentul potrivit, ei au făcut eforturi mari pentru a înfăptui creația, a iniția un nou ciclu de evoluție, o nouă rasă de ființe umane a început. De-a lungul a milioane de ani de evoluție, Elohm a îndrumat dezvoltarea noii rase într-o formă ceva mai densă.