WEBVTT

00:00:10.450 --> 00:00:16.825
De multă vreme,
simt că trăiesc două vieți diferite.

00:00:17.917 --> 00:00:24.406
O viață pe care toți o văd
și alta pe care numai eu o văd.

00:00:25.017 --> 00:00:28.543
În viața pe care o văd ceilalţi, sunt:

00:00:28.544 --> 00:00:35.479
un prieten, un fiu, un frate,
un comediant și un adolescent.

00:00:35.933 --> 00:00:37.633
Viața asta o văd ceilalţi.

00:00:37.634 --> 00:00:41.194
Asta ar spune prietenii și familia 
dacă m-ar descrie.

00:00:41.195 --> 00:00:43.406
Mă reprezintă în mare parte.
Ăsta sunt.

00:00:43.407 --> 00:00:48.051
Dacă m-aţi întreba pe mine
probabil aş spune la fel.

00:00:49.297 --> 00:00:55.053
N-aș minți,
dar n-ar fi adevărul pur

00:00:56.301 --> 00:01:00.966
pentru că asta e viața
pe care o văd ceilalți.

00:01:00.967 --> 00:01:03.263
În viața pe care numai eu o știu,

NOTE Paragraph

00:01:03.264 --> 00:01:06.669
sunt de fapt,

00:01:06.670 --> 00:01:09.886
o persoană care se luptă
aprig cu depresia.

00:01:11.146 --> 00:01:17.685
Mă lupt de șase ani cu depresia,
și continui și acum.

00:01:18.706 --> 00:01:21.075
Pentru cineva care nu a avut
niciodată depresie

00:01:21.076 --> 00:01:24.473
sau nu știe ce înseamnă cu adevărat,
va părea surprinzător,

00:01:24.662 --> 00:01:26.569
pentru că circulă ideea eronată

00:01:26.570 --> 00:01:30.973
că depresia înseamnă să fii trist
când ceva nu merge bine în viață,

00:01:30.974 --> 00:01:33.708
când te desparți de prietenă,
când pierzi pe cineva drag,

00:01:33.708 --> 00:01:35.835
când nu ai slujba pe care ți-ai dori-o.

00:01:35.836 --> 00:01:39.455
Dar asta e tristețe. E un lucru firesc.
E o emoție umană firească.

00:01:39.801 --> 00:01:46.792
Depresia reală nu înseamnă să fii trist
când ceva nu e în regulă în viața ta.

00:01:46.825 --> 00:01:51.478
Depresia adevărată e să fii trist
când totul merge bine.

00:01:51.479 --> 00:01:54.525
Asta e depresia de care sufăr eu.

00:01:54.526 --> 00:02:00.636
Sincer, îmi e greu să vorbesc azi aici.
Îmi e greu să vorbesc despre ea.

00:02:00.695 --> 00:02:03.364
Oricui îi e greu să vorbească despre ea,

00:02:03.364 --> 00:02:06.033
într-atât încât
nimeni nu vorbește despre ea.

00:02:06.033 --> 00:02:08.702
Nimeni nu vorbește despre depresie,
dar trebuie s-o facem,

00:02:08.703 --> 00:02:13.753
pentru că actualmente e o mare problemă.
E o problemă masivă.

00:02:13.845 --> 00:02:17.483
Dar asta nu se discută în mass media.
Nu apare pe Facebook, pe Twitter.

00:02:17.484 --> 00:02:20.950
Nu e la știri pentru că nu e o fericire,
nu e hazliu și nici îmbucurător.

00:02:20.951 --> 00:02:24.166
Pentru că n-o vedem
nu-i recunoaștem nici gravitatea.

00:02:24.816 --> 00:02:28.179
Gravitatea și severitatea ei se văd când

00:02:28.180 --> 00:02:35.049
la fiecare 30 de secunde, undeva, cineva,
în lume, își ia viata din cauza depresiei,

00:02:35.350 --> 00:02:39.270
două străzi sau două țări mai încolo,
poate peste două continente,

00:02:39.271 --> 00:02:42.115
dar se întâmplă, în fiecare zi.

00:02:42.116 --> 00:02:49.066
Avem tendința, ca societate,
e să spunem „Ce dacă?"

00:02:50.286 --> 00:02:56.789
O observăm şi reacţia noastră e:
„E problema ta. E problema lor."

00:02:57.116 --> 00:03:00.431
Spunem că ne întristează și ne pare rău,
dar spunem și "Ce dacă?"

00:03:00.432 --> 00:03:08.480
Acum doi ani, asta era problema mea,
pentru că stăteam pe marginea patului,

00:03:09.700 --> 00:03:15.356
unde stătusem un milion de ori înainte
și aveam gânduri de sinucidere.

00:03:15.559 --> 00:03:21.311
Doream să mă sinucid, deși la suprafață
nu păream un copil cu asemenea tendințe.

00:03:21.362 --> 00:03:23.951
Vedeai un copil
căpitan al echipei de baschet,

00:03:23.952 --> 00:03:27.513
cu premiul anului la dramă și teatru,
cu premiul anului la engleză,

00:03:27.514 --> 00:03:31.988
cineva aflat mereu pe poziții merituoase,
care era prezent la toate petrecerile.

00:03:31.989 --> 00:03:36.992
N-ai fi spus că sunt deprimat, 
cu tendințe suicidale, dar ai fi greșit.

00:03:36.993 --> 00:03:42.183
Stăteam așadar, cu pastilele lângă mine,
cu hârtie și pix în mână,

00:03:42.213 --> 00:03:46.242
și mă gândeam să-mi pun capăt zilelor
și am fost la un pas de asta.

00:03:47.242 --> 00:03:49.032
Puțin a lipsit.

00:03:49.032 --> 00:03:52.517
N-am făcut-o, așa că-s printre norocoșii

00:03:52.518 --> 00:03:56.393
care stau pe muchie, 
privesc în jos, dar nu sar,

00:03:56.394 --> 00:03:58.599
unul dintre norocoșii supraviețuitori.

00:03:58.600 --> 00:04:02.680
Am supraviețuit și am rămas
cu povestea, care sună așa:

00:04:03.181 --> 00:04:06.846
sunt doar 3 cuvinte
„Sufăr de depresie",

00:04:06.847 --> 00:04:10.214
„Sufăr de depresie",

00:04:10.544 --> 00:04:18.781
și cred că o perioadă lungă
duceam două vieți total diferite,

00:04:18.824 --> 00:04:21.139
în care o persoană se temea de cealaltă.

00:04:21.140 --> 00:04:23.694
Îmi era teamă că oamenii
mă vor vedea așa cum sunt,

00:04:23.694 --> 00:04:26.558
că nu eram băiatul
perfect, vestit, din liceu,

00:04:26.559 --> 00:04:30.536
că sub zâmbet duceam o luptă,
că sub lumină era întuneric,

00:04:30.537 --> 00:04:34.707
că sub personalitatea puternică
era ascunsă o durere și mai puternică.

00:04:34.708 --> 00:04:40.017
Unii se tem că fetele nu-i vor plăcea.
Unii se tem de rechini. Unii de moarte.

00:04:40.080 --> 00:04:43.834
Eu, mare parte din viață,
mă temusem de mine.

00:04:43.835 --> 00:04:47.086
Îmi era teamă de adevărul, de onestitatea,
de vulnerabilitatea mea,

00:04:47.087 --> 00:04:50.910
și teama asta m-a făcut
să mă simt încolțit,

00:04:51.740 --> 00:04:54.511
înghesuit într-un colț,
cu o singură scăpare,

00:04:54.512 --> 00:04:58.201
așa că mă gândeam zilnic
la evadarea aceea.

00:04:58.202 --> 00:05:00.058
În fiecare zi mă gândeam la ea,

00:05:00.059 --> 00:05:02.289
și dacă tot vorbesc
despre asta, să fiu sincer,

00:05:02.290 --> 00:05:05.312
mi-a mai trecut prin cap,
pentru că asta-i boala,

00:05:05.332 --> 00:05:08.834
asta-i lupta, asta-i depresia
și depresia nu-i ca pojarul.

00:05:08.880 --> 00:05:11.090
Nu te vindeci și n-o mai faci niciodată.

00:05:11.090 --> 00:05:15.161
E ceva cu care trăiești, e colegul
de cameră pe care nu-l poți da afară.

00:05:15.162 --> 00:05:18.508
E vocea ce n-o poți ignora.
Sunt sentimentele de care nu poți scăpa.

00:05:18.509 --> 00:05:22.900
Cel mai înfricoșător e
că după o vreme

00:05:22.970 --> 00:05:26.423
devii amorțit, devine normal,

00:05:26.424 --> 00:05:31.507
și ce te sperie cel mai tare
nu e suferința interioară.

00:05:31.508 --> 00:05:35.226
E stigmatul pus de ceilalți,
e rușinea, disconfortul,

00:05:35.227 --> 00:05:37.595
e privirea dezaprobatoare a unui prieten,

00:05:37.596 --> 00:05:42.682
sunt șoaptele din hol cum că ești slab,
comentariile că ești nebun.

00:05:42.683 --> 00:05:47.467
Astea te împiedică să primești ajutor.
Astea te fac să maschezi totul.

00:05:47.467 --> 00:05:50.050
E stigmatizarea. Ții în tine 
și ascunzi, iar și iar,

00:05:50.051 --> 00:05:55.155
și, deși te face să stai în pat zi de zi,
și viata îți e goală

00:05:55.527 --> 00:05:57.957
oricât de mult încerci 
s-o umpli, te ascunzi,

00:05:57.958 --> 00:06:01.328
pentru că societatea
stigmatizează depresia.

00:06:01.329 --> 00:06:06.940
Dacă nu credeți, gândiți-vă ce ați alege:
un profil pe Facebook în care să afirmați

00:06:07.006 --> 00:06:10.500
că vă e greu să vă ridicați din pat
pentru că v-ați lovit la spate

00:06:10.501 --> 00:06:14.725
sau că vă e greu să vă daţi jos din pat
dimineaţa pentru că sunteți deprimați?

00:06:14.838 --> 00:06:17.983
Ăsta-i stigmatul,
pentru că din păcate, trăim într-o lume

00:06:17.983 --> 00:06:22.081
în care dacă-ți rupi mâna, toată lumea 
se repede să-ți semneze ghipsul,

00:06:22.082 --> 00:06:26.805
dar dacă le spui că ești deprimat,
toți fug de tine. Ăsta-i stigmatul.

00:06:26.905 --> 00:06:33.673
Acceptăm că orice parte a corpului 
poate ceda, dar şi nu creierul.

00:06:34.081 --> 00:06:36.529
Asta-i ignoranță. 
E ignoranța pură.

00:06:36.530 --> 00:06:39.479
Şi asta a creat o lume 
care nu pricepe depresia,

00:06:39.479 --> 00:06:41.528
care nu pricepe sănătatea mintală.

00:06:41.529 --> 00:06:43.966
Asta-mi pare ironic,
deoarece depresia e

00:06:43.966 --> 00:06:48.133
una din cele mai studiate probleme în lume
şi totuși între cele mai puțin discutate.

00:06:48.270 --> 00:06:51.524
O împingem la o parte
şi ne facem că nu-i acolo,

00:06:51.524 --> 00:06:55.348
sperând că se va rezolva de la sine.
Nu se va rezolva.

00:06:55.374 --> 00:06:58.803
Nu s-a rezolvat şi n-o să se rezolve 
singură, pentru că ne autoamăgim,

00:06:58.804 --> 00:07:02.331
şi autoamăgirea nu e un plan 
de bătaie, ci e amânare

00:07:02.332 --> 00:07:05.820
şi nu putem amâna ceva atât de important.

00:07:07.090 --> 00:07:11.907
Primul pas în rezolvarea oricărei probleme
e să recunoști că există problema.

00:07:11.908 --> 00:07:13.726
Nu recunoaștem asta încă,

00:07:13.727 --> 00:07:18.032
aşa că nu ne putem aștepta să găsim
o soluție, când nu ne punem întrebarea.

00:07:18.033 --> 00:07:22.791
Nu știu care e soluția?
Aş vrea s-o ştiu, dar n-o ştiu.

00:07:22.792 --> 00:07:26.573
Cred că trebuie să începem de aici.

00:07:26.573 --> 00:07:29.898
Să înceapă cu mine, cu tine,

00:07:29.898 --> 00:07:33.224
cu cei care suferă,
cu cei ascunși în umbră.

00:07:33.224 --> 00:07:35.690
Trebuie să vorbim, să spargem tăcerea.

00:07:35.690 --> 00:07:38.705
Trebuie să avem curaj în ce credem,

00:07:38.706 --> 00:07:41.419
pentru că dacă există ceva
de care sunt sigur,

00:07:41.420 --> 00:07:44.629
e că problema cea mai mare

00:07:44.630 --> 00:07:49.943
nu e clădirea unei lumi
unde să eliminăm ignoranta celorlalți.

00:07:50.903 --> 00:07:53.904
E clădirea unei lumi în care
să fim învățați să ne acceptăm,

00:07:53.904 --> 00:07:56.089
în care să ne simțim bine cu noi înșine,

00:07:56.090 --> 00:08:00.335
pentru că atunci când devenim sinceri,
vedem că toți ne zbatem, şi toți suferim,

00:08:00.336 --> 00:08:04.103
cu asta sau cu altceva,
toți știm cum e să te doară.

00:08:04.104 --> 00:08:06.445
Toți știm cum e să te doară sufletul,

00:08:06.446 --> 00:08:09.417
toți știm cât de important
e să ne vindecăm.

00:08:09.418 --> 00:08:14.239
Depresia e rana adâncă a societății
pe care o acoperim cu un plasture

00:08:14.280 --> 00:08:18.919
şi pretindem că nu-i acolo. Dar e.
Şi știți ceva? E OK.

00:08:19.163 --> 00:08:23.085
Depresia e OK. Dacă o ai,
să știi că ești OK.

00:08:23.086 --> 00:08:27.768
Să știi că ești bolnav, nu ești slab.
E o problemă, nu o identitate,

00:08:27.911 --> 00:08:30.781
pentru că atunci când treci 
peste teama de a fi ridiculizat,

00:08:30.781 --> 00:08:35.052
peste judecata şi stigmatizarea altora,
vezi depresia aşa cum e:

00:08:35.244 --> 00:08:39.001
doar o parte din viată,

00:08:39.121 --> 00:08:43.683
şi oricât de mult îmi displac
anumite împrejurări,

00:08:43.683 --> 00:08:49.700
în care am fost târât din cauza depresiei,
le sunt recunoscător în multe feluri.

00:08:49.858 --> 00:08:53.345
Da, m-a aruncat în văi,
dar doar ca să-mi arate vârfurile,

00:08:53.346 --> 00:08:57.233
şi m-a târât prin întuneric
doar ca să-mi reamintească lumina.

00:08:57.234 --> 00:09:02.432
După 19 ani pe această planetă,
durerea mi-a oferit perspectivă

00:09:02.432 --> 00:09:06.607
şi suferinţa mea m-a forțat
să am speranță şi încredere

00:09:06.607 --> 00:09:10.528
în mine, în alții,
încredere că poate fi mai bine,

00:09:10.528 --> 00:09:13.166
că putem schimba asta,
vorbi despre asta

00:09:13.167 --> 00:09:19.808
şi că putem lupta împotriva ignorantei,
a intolerantei şi, mai mult decât oric,

00:09:19.808 --> 00:09:25.194
că putem învăța să ne iubim pe noi înșine.
Să învățăm să ne acceptăm așa cum suntem,

00:09:25.459 --> 00:09:29.299
oamenii care suntem
şi nu cei care vrea lumea să fim.

00:09:29.300 --> 00:09:31.563
Pentru că lumea în care cred
e una în care,

00:09:31.563 --> 00:09:34.684
scăldându-te în lumina ta
nu înseamnă să-ți ignori întunericul.

00:09:34.685 --> 00:09:36.440
Cred într-o lume

00:09:36.441 --> 00:09:41.026
în care suntem apreciați după cum 
depășim obstacolele, nu cum le evităm.

00:09:41.027 --> 00:09:46.249
Cred într-o lume în care
poți privi pe cineva în ochi, spunându-i:

00:09:46.314 --> 00:09:51.067
„Mă simt ca-n lad",
iar ei să-mi răspundă: „Şi eu, şi e OK."

00:09:51.122 --> 00:09:54.542
E OK pentru că depresia e OK.
Suntem oameni.

00:09:54.852 --> 00:09:57.988
Suntem oameni şi ne zbatem şi suferim
sângerăm şi plângem,

00:09:57.988 --> 00:10:01.791
şi dacă crezi că adevărata putere
e să nu arați niciodată nicio slăbiciune,

00:10:01.792 --> 00:10:08.962
sunt aici ca să vă spun că greșiți.
Greșiți, pentru că e chiar pe dos.

00:10:09.060 --> 00:10:13.509
Suntem oameni şi avem probleme.
Nu suntem perfecți şi asta e OK.

00:10:13.509 --> 00:10:18.723
Trebuie să oprim ignoranța,
intoleranta şi stigmatizarea,

00:10:18.867 --> 00:10:22.915
să spargem tăcerea,
să înlăturăm tabuurile,

00:10:23.256 --> 00:10:26.628
şi să privim adevărul în faţă
şi să începem să vorbim,

00:10:27.298 --> 00:10:35.262
pentru că unicul mod de a învinge
o problemă cu care ne luptăm singuri

00:10:35.865 --> 00:10:41.932
e să ne fim alături unii altora,
să ne sprijinim reciproc.

00:10:43.808 --> 00:10:47.416
Cred că putem.
Chiar cred că putem.

00:10:47.416 --> 00:10:49.996
Vă mulțumesc.
E un vis devenit realitate.

00:10:49.997 --> 00:10:51.323
Vă mulțumesc.
(Aplauze)

00:10:51.324 --> 00:10:53.235
Vă mulțumesc.

00:10:53.235 --> 00:10:58.185
(Aplauze)