Ce este dependența?
Dr. Gabor Maté

Toate substanțele abuzate, indiferent dacă sunt opiate sau cocaină sau orice altceva, sunt de fapt analgezice.

Unele sunt exact analgezice,
dar durerea fizică și durerea emoțională,

suferința este resimțită în aceeași zonă a creierului.

Așa că atunci când oamenii suferă de respingere emoțională,

aceeași parte a creierului se activează
ca și când i-ai fi înjunghiat cu un cuțit.

Eckhart Tolle spune foarte bine că adicțiile
încep cu durere și se termină cu durere.

Așa că toate adicțiile sunt încercări de a alina durerea.

Când lucrez cu adicții, prima întrebare este întotdeauna
nu de ce adicția, ci de ce durerea.

Și ce găsești este pierdere sau traumă emoțională.

În cazul dependenților sever, ca aici în centrul zonei de Est,

absolut fiecare dintre ei a fost traumatizat.

Nu există vreo femeie pe stradă care să nu fi fost abuzată sexual, nici măcar din greșeală.

Dar știi, dacă e vorba de o dependență de sex, sau de internet sau de o relație sau de cumpărături sau de muncă,

toate sunt încercări de a te îndepărta de suferință.

Keith Richards, chitaristul Rolling Stones spunea,
el având o dependență serioasă de heroină,

spunea "Toate contorsiunile prin care trecem
doar ca să nu fim noi înșine pentru câteva ore."

De ce are vrea cineva să nu fie ei înșiși?

Pentru că au prea multă suferință, prea multă durere.

Așa că nu-mi pasă ce-ți povestesc despre genetică, sau alegeri,
sau toate prostiile alea, întotdeauna e vorba de durere.

Cartea Tibetană a Trăitului și Morții, are un pasaj superb:

Orice ai face, nu încerca să fugi de durere,
ci fii cu ea.

Pentru că încercarea de a fugi de durere
e ce creează și mai multă durere,

și asta e realitatea cu adicția.

Dar întrebarea e cum pot oamenii să fie cu durerea lor?

Păi, doar dacă simt compasiune din partea cuiva.

Cum spune un alt învățător, doar când compasiunea e prezentă își vor da oamenii voie să vadă adevărul.

Așa că dependenții au nevoie de un prezent cu compasiune care să le permită să-și simtă durerea

fără să fie nevoiți să fugă de ea.

Și toate încercările de a fugi -
cum spune alt învățător,

cea mai sigură cale de a ajunge în iad e să fugi de iad.

Așa că trebuie să fii cu durerea aia, trebuie doar să fii cu ea, dar trebuie să ai niște sprijin.

Și trăim într-o societate în care, într-un fel sau altul,
e întotdeauna vorba de eliberare instantă,

satisfacție rapidă, distragere.

Cu alte cuvinte trăim într-o cultură bazată pe,
atât economic cât și psihologic,

pe a nu sprijini oamenii să fie cu ei înșiși.

E întotdeauna vorba de evadare rapidă.

Așa că e foarte greu să tratezi cu adicțiile în această societate.

Dar da, e vorba, la un moment dat,
de a găsi o cale să fii cu durerea ta

ca să ajungi să înțelegi
despre ce-i vorba cu adevărat.