WEBVTT

00:00:14.814 --> 00:00:17.552
Este cineva aici interesat de alte dimensiuni?

00:00:17.552 --> 00:00:18.958
(Aplauze)

00:00:18.958 --> 00:00:20.529
Bun.

00:00:20.529 --> 00:00:23.947
Mulţumesc tuturor că mi-aţi acordat timpul...şi spaţiul dvs.

00:00:23.947 --> 00:00:25.960
(Râsete)

00:00:25.960 --> 00:00:28.175
Bun. Mă bucur că a prins poanta aici.

00:00:28.175 --> 00:00:30.197
Ia să vedem.

00:00:33.585 --> 00:00:37.280
Imaginaţi-vă o lume ai căror locuitori trăiesc şi mor

00:00:37.280 --> 00:00:40.289
crezând numai în existenţa a două dimensiuni.

00:00:40.289 --> 00:00:42.084
O suprafaţă plană.

00:00:42.084 --> 00:00:45.118
Aceşti locuitori ai Ţării Plate vor vedea 
petrecându-se lucruri foarte ciudate

00:00:45.118 --> 00:00:51.316
lucruri imposibil de explicat în limitele geometriei lor.

00:00:51.316 --> 00:00:58.585
De exemplu, imaginaţi-vă că într-o zi,
un cercetător din Ţara Plată observă asta:

00:00:58.585 --> 00:01:01.509
Un set de lumini colorate
care apar în mod aleator

00:01:01.509 --> 00:01:03.714
în diferite locaţii de-a lungul orizontului.

00:01:03.714 --> 00:01:06.425
Oricăt de mult încearcă
să înţeleagă aceste lumini,

00:01:06.425 --> 00:01:10.101
nu vor putea elabora
o teorie care să le explice.

00:01:10.101 --> 00:01:11.296
Unii dintre oamenii de ştiinţă mai deştepţi

00:01:11.296 --> 00:01:14.571
ar putea veni cu un mod probabilistic 
de a descrie luminiţele.

00:01:14.571 --> 00:01:16.759
De exemplu, la fiecare 4 secunde,

00:01:16.759 --> 00:01:20.991
e o şansă de 11% ca o luminiţă roşie 
să apară undeva pe linia orizontului,

00:01:20.991 --> 00:01:23.903
Dar niciun locuitor al Ţării Plate nu va putea
determina exact

00:01:23.903 --> 00:01:27.846
când sau unde se va vedea următoarea lumină roşie.

00:01:27.846 --> 00:01:30.565
În consecinţă, încep să creadă

00:01:30.565 --> 00:01:33.607
că lumea conţine un grad de nedeterminare,

00:01:33.607 --> 00:01:36.047
că motivul pentru care
aceste lumini nu pot fi explicate,

00:01:36.047 --> 00:01:41.532
este că la bază
legile naturii nu au logică.

00:01:41.532 --> 00:01:43.962
Au dreptate?
Oare faptul că au fost obligaţi

00:01:43.962 --> 00:01:46.637
să descrie luminiţele probabilistic

00:01:46.637 --> 00:01:50.534
înseamnă că lumea este indeterminabilă?

00:01:52.284 --> 00:01:54.386
Lecţia pe care o putem învăţa de la Ţara Plată

00:01:54.386 --> 00:01:57.756
e că atunci când considerăm doar o porţiune
din geometria completă a naturii,

00:01:57.756 --> 00:02:02.358
evenimentele deterministe pot apărea
fundamental indeterminabile.

00:02:02.358 --> 00:02:05.396
Totuşi când ne extindem percepţia

00:02:05.396 --> 00:02:08.523
şi dobândim acces
la geometria completă a sistemului,

00:02:08.523 --> 00:02:11.851
nedeterminarea dispare.

00:02:11.851 --> 00:02:15.912
După cum vedeţi, acum putem
determina exact când şi unde

00:02:15.912 --> 00:02:20.909
se va vedea lumina roşie
pe această linie.

00:02:20.909 --> 00:02:22.580
Ne aflăm aici în seara aceasta

00:02:22.580 --> 00:02:27.471
pentru a examina posibilitatea
că noi am fi ca locuitorii Ţării Plate

00:02:27.471 --> 00:02:31.136
Deoarece, așa cum ne apare,
lumea noastră e încărcată de mistere

00:02:31.136 --> 00:02:37.178
care nu par să se potrivească
cu ipotezele geometrice pe care le-am făcut.

00:02:37.178 --> 00:02:41.468
Mistere cum ar fi timp-spaţiu distorsionat, 
găuri negre, efectul tunel cuantic

00:02:41.468 --> 00:02:45.263
constantele naturii, materia neagră, 
energia neagră etc.

00:02:45.263 --> 00:02:48.264
Lista e lungă.

00:02:48.264 --> 00:02:50.715
Cum răspundem la aceste mistere?

00:02:50.715 --> 00:02:53.420
Ei bine, avem două posibilităţi:

00:02:53.420 --> 00:02:55.656
Fie să ne agăţăm de 
ipotezele noastre anterioare,

00:02:55.656 --> 00:02:59.089
şi inventăm noi ecuaţii
existente oarecum în afara sistemului metric,

00:02:59.089 --> 00:03:02.343
ca o încercare vagă
de a explica ce se întâmplă,

00:03:02.343 --> 00:03:06.774
sau facem un pas mai îndrăzneţ,
renunţăm la vechile ipoteze,

00:03:06.774 --> 00:03:09.364
şi creăm un nou model pentru realitate,

00:03:09.364 --> 00:03:14.298
unul care include acele fenomene.

00:03:14.298 --> 00:03:16.925
Este timpul să facem acel pas.

00:03:16.925 --> 00:03:21.383
Pentru că ne aflăm în aceeaşi situaţie
ca locuitorii Ţării Plate.

00:03:21.383 --> 00:03:23.383
Natura probabilistică a mecanicii cuantice

00:03:23.383 --> 00:03:26.441
îi face pe savanţii noștri să creadă

00:03:26.441 --> 00:03:29.577
că, în esență,
universul este indeterminabil,

00:03:29.577 --> 00:03:31.516
cu cât privim mai îndeaproape,
cu atât mai mult vom constata

00:03:31.516 --> 00:03:34.417
că natura pur şi simplu n-are logică.

00:03:34.417 --> 00:03:36.202
Hmm...

00:03:36.202 --> 00:03:39.440
Poate toate aceste mistere ne spun de fapt

00:03:39.440 --> 00:03:42.312
că ne scapă ceva.

00:03:42.312 --> 00:03:45.433
Că natura are o geometrie mai bogată 
decât am presupus noi.

00:03:45.433 --> 00:03:48.763
Poate fenomenele misterioase 
din lumea noastră

00:03:48.763 --> 00:03:51.394
ar putea fi explicate
printr-o geometrie mai generoasă,

00:03:51.394 --> 00:03:54.219
cu mai multe dimensiuni.

00:03:54.219 --> 00:03:57.876
Asta ar însemna că suntem blocaţi
în propria noastră versiune a Ţării Plate.

00:03:57.876 --> 00:04:01.652
Şi dacă e aşa, cum ieşim din ea?

00:04:01.652 --> 00:04:04.016
Măcar conceptual?

00:04:04.016 --> 00:04:08.024
Ei bine, primul pas e să ne asigurăm
că ştim exact ce este o dimensiune.

00:04:11.504 --> 00:04:13.630
O întrebare bună de început este:

00:04:13.630 --> 00:04:18.553
Ce conferă lui x, y şi z
calitatea de dimensiuni spaţiale?

00:04:18.553 --> 00:04:22.212
Răspunsul: o schimbare de poziţie
într-o dimensiune

00:04:22.212 --> 00:04:25.494
nu implică o schimbare de poziţie
în celelalte dimensiuni.

00:04:25.494 --> 00:04:28.847
Dimensiunile sunt descriptori independenți
de poziţii.

00:04:28.847 --> 00:04:33.684
Astfel z este o dimensiune pentru că un obiect
poate sta fix în x şi y

00:04:33.684 --> 00:04:36.388
în timp ce se deplasează în z.

00:04:36.388 --> 00:04:39.427
Astfel, a sugera că
există şi alte dimensiuni spaţiale

00:04:39.427 --> 00:04:41.986
revine la a spune că trebuie să fie posibil
ca un obiect

00:04:41.986 --> 00:04:44.932
să se menţină fix în x, y şi z,

00:04:44.932 --> 00:04:48.836
şi totuşi să se mişte
în altă direcție spatială.

00:04:48.836 --> 00:04:51.705
Dar unde ar putea fi
aceste alte dimensiuni?

00:04:51.705 --> 00:04:56.167
Pentru a rezolva acest mister,
trebuie să ajustăm fundamental

00:04:56.167 --> 00:05:00.332
ipotezele noastre geometrice despre spaţiu.

00:05:00.332 --> 00:05:07.379
Trebuie să presupunem că spațiul
e alcătuit din cuante fizice, efective,

00:05:07.379 --> 00:05:10.791
că este alcătuit din părţi interactive.

00:05:10.791 --> 00:05:12.645
Dacă spațiul este cuantificat,

00:05:12.645 --> 00:05:16.538
atunci nu poate fi divizat la infinit
în incremente din ce în ce mai mici.

00:05:16.538 --> 00:05:19.897
Ajunși la mărimea particulei fundamentale,

00:05:19.897 --> 00:05:22.112
nu putem merge mai departe

00:05:22.112 --> 00:05:24.918
şi încă să vorbim
despre distanţe şi spaţiu.

00:05:24.918 --> 00:05:27.123
Să considerăm o analogie:

00:05:27.123 --> 00:05:29.736
imaginaţi-vă că avem o bucată de aur pur

00:05:29.736 --> 00:05:32.708
pe care intenţionăm să o tăiem în jumătate
iar şi iar.

00:05:32.708 --> 00:05:34.818
Avem două întrebări aici:

00:05:34.818 --> 00:05:37.581
De câte ori putem tăia ce avem
în jumătate?

00:05:37.581 --> 00:05:42.891
şi: De câte ori putem înjumătăți ce avem
şi să rezulte tot aur?

00:05:42.891 --> 00:05:45.019
Sunt două întrebări complet diferite,

00:05:45.019 --> 00:05:47.907
deoarece odată ajunşi la un atom de aur,

00:05:47.907 --> 00:05:49.535
nu putem merge mai departe

00:05:49.535 --> 00:05:54.179
fără să transcendem definiţia aurului.

00:05:54.179 --> 00:05:58.616
Dacă spațiul e cuantificat,
atunci se aplică acelaşi principiu.

00:05:58.616 --> 00:06:00.549
Nu putem vorbi de distanţe în spaţiu

00:06:00.549 --> 00:06:02.748
mai mici decât unitatea fundamentală de spaţiu

00:06:02.748 --> 00:06:06.152
din acelaşi motiv pentru care
nu putem vorbi despre cantităţi de aur

00:06:06.152 --> 00:06:10.433
mai mici decât un atom de aur.

00:06:10.433 --> 00:06:15.558
Cuantificarea spaţiului impune
o nouă imagine geometrică.

00:06:15.558 --> 00:06:17.469
Una ca aceasta,

00:06:17.469 --> 00:06:20.842
în care colecția acestor unități structurale, 
aceste cuante,

00:06:20.842 --> 00:06:25.043
alcătuiesc laolaltă ţesătura x- y- z.

00:06:25.043 --> 00:06:27.727
Această geometrie are 11 dimensiuni.

00:06:27.727 --> 00:06:30.891
Dacă vedeţi asta, aţi priceput deja. 
Nu vă va depăşi.

00:06:30.891 --> 00:06:33.079
Trebuie doar să înţelegem ce se întâmplă.

00:06:33.079 --> 00:06:37.165
Observaţi că sunt trei tipuri distincte de volum

00:06:37.165 --> 00:06:40.130
şi toate volumurile sunt tri-dimensionale.

00:06:40.130 --> 00:06:44.437
Distanţa dintre două puncte din spaţiu devine egală
cu numărul de cuante

00:06:44.437 --> 00:06:47.858
care se află la un moment dat între ele.

00:06:47.858 --> 00:06:50.887
Volumul din interiorul fiecărei cuante
este interspaţial

00:06:50.887 --> 00:06:55.153
iar volumul în care cuanta
se deplasează este hiperspaţial.

00:06:55.153 --> 00:06:58.923
Observaţi că preciziarea absolută
a coordonatelor x-y-z,

00:06:58.923 --> 00:07:03.357
ne permite identificarea
unei singure cuante în spaţiu.

00:07:03.357 --> 00:07:06.116
Observaţi că acum 
e posibil ca un obiect

00:07:06.116 --> 00:07:09.660
să se deplaseze interspaţial 
sau hiperspaţial

00:07:09.660 --> 00:07:14.963
fără a-şi schimba în vreun fel
coordonatele x- y- z.

00:07:14.963 --> 00:07:16.852
Înseamnă că sunt 9 moduri independente

00:07:16.852 --> 00:07:18.826
de mişcare pentru un obiect,

00:07:18.826 --> 00:07:21.307
însemnând 9 dimensiuni spaţiale.

00:07:21.307 --> 00:07:24.965
3 dimensiuni de volum x,y,z,
3 dimensiuni de volum hiperspaţial,

00:07:24.965 --> 00:07:27.419
şi 3 dimensiuni de volum interspaţial.

00:07:27.419 --> 00:07:29.560
Apoi avem timpul,
care poate fi definit ca

00:07:29.560 --> 00:07:33.068
numărul întreg de oscilații
manifestat de fiecare cuantă.

00:07:33.068 --> 00:07:39.109
Iar super-timpul ne permite descrierea
mişcării lor prin hiperspaţiu.

00:07:39.109 --> 00:07:42.143
OK, știu că e un vârtej, 
merg mai rapid decât aş vrea,

00:07:42.143 --> 00:07:44.424
pentru că sunt atâtea detalii
la care ne putem uita.

00:07:44.424 --> 00:07:48.745
Dar există un avantaj semnificativ
în a putea descrie spaţiul

00:07:48.745 --> 00:07:53.852
ca mediu care posedă
densitate, distorsiuni şi oscilații.

00:07:53.852 --> 00:07:59.727
De exemplu, putem descrie acum 
spaţiu-timpul curbat al lui Einstein

00:07:59.727 --> 00:08:03.369
fără a reduce dimensional
imaginea.

00:08:03.369 --> 00:08:07.416
Curbarea este o schimbare
în densitatea acestor cuante de spaţiu.

00:08:07.416 --> 00:08:10.549
Cu cât mai dense devin cuantele,
cu atât mai puţin pot rezona liber

00:08:10.549 --> 00:08:12.651
aşa că înregistrează mai puţin timp.

00:08:12.651 --> 00:08:15.316
În regiunile de densitate maximă,

00:08:15.316 --> 00:08:18.206
unde cuantele sunt compactate complet,

00:08:18.206 --> 00:08:22.489
ca în găurile negre,
dimensiunea timpului dispare.

00:08:22.489 --> 00:08:26.619
Gravitaţia e rezultatul direct al
deplasării în linie dreaptă a unui obiect

00:08:26.619 --> 00:08:28.875
printr-un spaţiu curbat.

00:08:28.875 --> 00:08:31.374
Deplasarea în linie dreaptă prin spațiul x, y, z

00:08:31.374 --> 00:08:33.688
înseamnă că atât partea ta stângă
cât şi cea dreaptă

00:08:33.688 --> 00:08:38.065
parcurg aceeaşi distanţă,
interacţionează cu acelaşi număr de cuante.

00:08:39.245 --> 00:08:42.236
Dar când există diferență
de densitate în spaţiu,

00:08:42.236 --> 00:08:46.496
calea dreaptă e cea care dă 
un parcurs spațial echivalent

00:08:46.496 --> 00:08:50.945
pentru toate părţile obiectului în mișcare.

00:08:50.945 --> 00:08:52.947
Asta într-adevăr contează mult.

00:08:52.947 --> 00:08:56.058
Dacă ați văzut vreodată o reprezentare grafică
a curbării spațiului lui Einstein,

00:08:56.058 --> 00:08:58.114
curbura spaţiu-timp,

00:08:58.114 --> 00:09:02.326
poate nu aţi observant că
una din dimensiuni nu era etichetată.

00:09:02.326 --> 00:09:05.713
Am presupus că am luat
un plan din lumea noastră

00:09:05.713 --> 00:09:08.189
şi de câte ori era masă în acel plan
îl întindeam,

00:09:08.189 --> 00:09:10.132
dacă era mai multă masă,
îl întindeam mai tare,

00:09:10.132 --> 00:09:12.655
pentru a releva curbura existentă.

00:09:12.655 --> 00:09:14.930
Dar în ce direcţie întindem?

00:09:14.930 --> 00:09:17.169
Am eliminat dimensiunea z.

00:09:17.169 --> 00:09:19.875
Scăpăm de ea de fiecare dată
în cărţile noastre.

00:09:19.875 --> 00:09:22.725
Aici nu a trebuit să scăpăm 
de dimensiunea z.

00:09:22.725 --> 00:09:26.582
Am putut evidenția curbura spațială
în forma ei integrală.

00:09:26.582 --> 00:09:28.998
Şi este într-adevăr foarte important.

00:09:28.998 --> 00:09:31.756
Alte mistere
reies din această hartă,

00:09:31.756 --> 00:09:33.823
ca efectul tunel cuantic --

00:09:33.823 --> 00:09:36.589
Vă amintiți de locuitorii Ţării Plate?

00:09:36.589 --> 00:09:40.495
Ei bine, ei vor vedea o lumină roşie
undeva la orizont

00:09:40.495 --> 00:09:43.948
care apoi va dispărea,
iar din punctul lor de vedere,

00:09:43.948 --> 00:09:46.297
aceasta a disipărut din univers.

00:09:46.297 --> 00:09:50.059
Dar dacă o lumină roşie apare din nou
altundeva pe linia orizontului,

00:09:50.059 --> 00:09:52.563
s-ar putea s-o numească
efectul tunel.

00:09:52.563 --> 00:09:54.764
La fel cum ne apare un electron

00:09:54.764 --> 00:09:57.324
care apoi dispare
din ţesătura spaţiului

00:09:57.324 --> 00:09:59.421
şi reapare altundeva,
iar acel altundeva

00:09:59.421 --> 00:10:03.378
poate fi dincolo de granița 
presupusă de netrecut.

00:10:03.378 --> 00:10:07.600
Putem folosi această imagine acum
să rezolvăm misterul?

00:10:07.600 --> 00:10:11.382
Vedeţi cum misterele din lumea noastră
se transformă în aspecte elegante

00:10:11.382 --> 00:10:13.830
ale noului model geometric?

00:10:13.830 --> 00:10:16.356
Tot ce trebuie să facem
ca să înţelegem aceste mistere

00:10:16.356 --> 00:10:22.862
e să schimbăm ipotezele geometrice,
și să cuantizăm spațiul.

00:10:22.862 --> 00:10:25.259
OK, această imagine are şi ea
ceva de spus

00:10:25.259 --> 00:10:27.390
despre locul de unde vin 
constantele naturii:

00:10:27.390 --> 00:10:31.560
viteza luminii, constanta lui Planck,
constanta gravitaţională ş.a.m.d.

00:10:31.560 --> 00:10:36.277
Întrucât toate unităţile de măsură:
newtoni, joule, pascali etc.,

00:10:36.277 --> 00:10:39.997
pot fi reduse la cinci combinaţii

00:10:39.997 --> 00:10:43.269
de lungime, masă, timp,
amperi şi temperatură,

00:10:43.269 --> 00:10:45.284
cuantizarea ţesăturii spaţiului,

00:10:45.284 --> 00:10:51.035
înseamnă că cele cinci mărimi
trebuie de asemenea exprimate în unități cuantice.

00:10:51.035 --> 00:10:55.176
Obținem cinci numere
care provin din harta noastră geometrică.

00:10:55.176 --> 00:10:58.435
Consecinţe naturale ale hărţii noastre,
cu unităţi de unu.

00:10:58.435 --> 00:11:00.870
Sunt două alte numere în harta noastră.

00:11:00.870 --> 00:11:03.928
Numere care reflectă limitele curburii.

00:11:03.928 --> 00:11:07.017
„Pi” poate fi folosit pentru reprezentarea
stării minime de curbură,

00:11:07.018 --> 00:11:10.791
sau curbură zero,
iar un număr pe care îl numim „zhe”,

00:11:10.791 --> 00:11:13.806
poate fi folosit pentru
starea maximă de curbatură.

00:11:13.806 --> 00:11:17.285
Existența unui maxim decurge acum 
din ipoteza cuantizării spațiului.

00:11:17.285 --> 00:11:22.637
Nu putem continua la nesfârşit.

00:11:22.637 --> 00:11:24.389
Cu ce ne ajută aceste numere?

00:11:24.389 --> 00:11:27.371
Ei bine, această listă lungă
conţine constantele naturii,

00:11:27.371 --> 00:11:29.857
şi observați, 
deși defilează rapid,

00:11:29.857 --> 00:11:33.189
că sunt alcătuite din cele cinci numere

00:11:33.189 --> 00:11:34.955
provenite din modelul nostru geometric

00:11:34.955 --> 00:11:38.790
şi cele două numere
ale limitelor curburii.

00:11:38.790 --> 00:11:42.276
E mare lucru, 
după mine e foarte important.

00:11:42.276 --> 00:11:44.250
Înseamnă că aceste constante ale naturii

00:11:44.250 --> 00:11:47.038
provin din geometria spaţiului;

00:11:47.038 --> 00:11:50.531
sunt consecinţe derivate din model.

00:11:54.041 --> 00:11:58.020
E foarte distractiv
pentru că sunt atâtea poante,

00:11:58.020 --> 00:12:00.797
încât e greu să ştii exact
cine se va prinde unde.

00:12:00.797 --> 00:12:04.127
Dar acest nou model

00:12:04.127 --> 00:12:07.256
ne permite să explicăm gravitaţia

00:12:07.256 --> 00:12:09.337
într-un mod conceptual acum,

00:12:09.337 --> 00:12:11.496
pentru întreg ansamblu:

00:12:11.496 --> 00:12:14.179
găuri negre, effectul tunel,
constantele naturii,

00:12:14.179 --> 00:12:16.329
iar dacă niciuna
nu v-a captat imaginaţia

00:12:16.329 --> 00:12:18.020
pentru că nu aţi mai auzit 
despre niciuna dintre ele,

00:12:18.020 --> 00:12:23.805
sigur aţi auzit
de materia neagră şi energia neagră.

00:12:23.805 --> 00:12:27.797
Acestea două sunt consecinţe geometrice.

00:12:27.797 --> 00:12:31.168
Materia neagră --
când ne uităm la galaxii îndepărtate

00:12:31.168 --> 00:12:34.825
şi vedem stelele care orbitează în 
acele galaxii,

00:12:34.825 --> 00:12:38.448
stelele de la margini
se deplasează prea repede,

00:12:38.448 --> 00:12:41.774
par să aibă o gravitaţie suplimentară.

00:12:41.774 --> 00:12:45.896
Cum explicăm asta?
N-am putut, aşa că spunem

00:12:45.896 --> 00:12:48.616
că trebuie să existe altă materie acolo
care crează mai multă gravitaţie,

00:12:48.616 --> 00:12:51.457
provocând acele efecte.
Dar nu vedem materia respectivă,

00:12:51.457 --> 00:12:57.845
Aşa că o numim materie neagră,
ceva ce nu putem vedea!

00:12:57.845 --> 00:12:59.888
Ceea ce e bine, e un pas bun,
e un început bun,

00:12:59.888 --> 00:13:02.643
dar în modelul nou nu a trebuit
să facem un asemenea salt.

00:13:02.643 --> 00:13:04.991
Am făcut un salt,
prezumpția că spațiul e alcătuit din cuante,

00:13:04.991 --> 00:13:07.704
dar tot restul a decurs din asta.

00:13:07.704 --> 00:13:11.441
Aici spunem că spațiul
e alcătuit din particule fundamentale,

00:13:11.441 --> 00:13:15.221
la fel cum credem că aerul
e alcătuit din molecule.

00:13:15.221 --> 00:13:18.301
Dacă-i adevărat,
atunci implicația automată este

00:13:18.301 --> 00:13:22.485
că poţi avea modificări în densitate,
de aici vine gravitaţia,

00:13:22.485 --> 00:13:26.876
dar ar trebui să mai ai schimbări de fază.

00:13:26.876 --> 00:13:29.718
Şi ce stimulează o schimbare de fază?

00:13:29.718 --> 00:13:32.200
Ei bine, temperatura.

00:13:32.200 --> 00:13:36.601
Când ceva devine suficient de rece,
dispunerea sa geometrică se schimbă,

00:13:36.601 --> 00:13:39.547
şi aceasta va schimba faza.

00:13:39.547 --> 00:13:43.443
O modificare în densitate
în regiunile exterioare ale galaxiilor,

00:13:43.443 --> 00:13:47.057
va induce un câmp gravitaţional

00:13:47.057 --> 00:13:49.845
pentru că asta sunt câmpurile gravitaţionale,

00:13:49.845 --> 00:13:53.318
modificări în densitate.

00:13:53.318 --> 00:13:55.318
OK.

00:13:56.104 --> 00:13:59.692
Am sărit peste toate astea.

00:13:59.692 --> 00:14:04.752
Şi acum vom trece la energia neagră,
în 15 secunde.

00:14:04.752 --> 00:14:07.709
Când ne uităm la cosmos,
vedem că lumina îndepărtată

00:14:07.709 --> 00:14:09.605
e deplasată în spectru spre lumina roșie.

00:14:09.605 --> 00:14:12.441
Că îşi pierde din energie pe măsură ce
se deplasează către noi

00:14:12.441 --> 00:14:14.233
miliarde de ani.

00:14:14.233 --> 00:14:16.374
Cum explicăm acea schimbare în roşu?

00:14:16.374 --> 00:14:21.326
În înțelegerea actuală spunem
că universal se extinde.

00:14:21.326 --> 00:14:24.038
Toate ipotezele noastre că universal
se extinde provin de aici,

00:14:24.038 --> 00:14:25.757
de la măsurători ale trecerii spre roşu,

00:14:25.757 --> 00:14:28.327
de la această distanţă
la această distanţă, la acea distanţă.

00:14:28.327 --> 00:14:31.559
De asemenea măsurăm expansiunea
în acest mod.

00:14:31.559 --> 00:14:34.576
Dar există un alt mod
de a explica lungirea undei spre roşu.

00:14:34.576 --> 00:14:37.479
La fel cu un alt mod de a explica,
dacă aş avea un diapazon

00:14:37.479 --> 00:14:39.241
acordat la nota Do,

00:14:39.241 --> 00:14:43.050
mergând într-un tunel,
aţi auzi nota Si.

00:14:43.050 --> 00:14:46.168
Desigur, aţi spune că motivul e
că mă îndepărtez de voi în tunel,

00:14:46.168 --> 00:14:51.011
dar ar putea să fie şi pentru că
presiunea atmosferică

00:14:51.011 --> 00:14:54.405
descreşte în timp ce sunetul
se deplasează spre urechile voastre,

00:14:54.405 --> 00:14:56.308
Aici, acest lucru pare
adus din condei

00:14:56.308 --> 00:14:58.667
pentru că presiunea atmosferică
nu descreşte rapid,

00:14:58.667 --> 00:15:02.805
dar când vorbim de miliarde de ani
în care lumina se deplasează prin spaţiu,

00:15:02.805 --> 00:15:05.134
avem nevoie doar de cuante

00:15:05.134 --> 00:15:11.150
pentru a avea o cantitate mică de inelasticitate
şi trecerea la roşu devine iminentă.

00:15:11.150 --> 00:15:13.782
E mult mai mult de explorat aici,

00:15:13.782 --> 00:15:17.224
dacă vă interesează, mergeţi pe acest website

00:15:17.224 --> 00:15:20.335
şi trimiteţi orice comentariu aveţi.

00:15:20.335 --> 00:15:25.947
Nu mai e timp, daţi-mi voie doar să spun
că acest model ne dă un instrument mental,

00:15:25.947 --> 00:15:28.934
un instrument care poate extinde
capacitatea imaginaţiei noastre,

00:15:28.934 --> 00:15:34.817
şi, poate, chiar să reaprindă
romantismul căutării lui Einstein.

00:15:34.817 --> 00:15:36.457
Mulţumesc.

00:15:36.457 --> 00:15:38.506
(Aplauze)