Povestea noastră e despre o fată pe nume Iris.

Iris e foarte sensibilă.

Atât de sensibilă încât e mereu cu ochii-n lacrimi.

Plânge când e tristă,

când e fericită,

și când lucrurile o afectează.

Are glande lacrimare speciale care produc lacrimi noi

și canale speciale, numite căi lacrimale,

pentru a drena lacrimile vechi.

Ea plânge atât de mult încât depășește

290 de mililitri pe zi,

135 de litri pe an!

De fapt, dacă privești de aproape,

vei vedea că plânge cam tot timpul.

Lacrimile bazale pe care le produce Iris constant

formează un înveliș subțire alcătuit din trei straturi

care-o protejează de praf și resturi.

Chiar lângă Iris se află stratul de mucus,

care ține totul protejat.

Deauspra se află stratul apos,

care o hidratează pe Iris,

respinge bacteriile invazive,

și îi protejează pielea, sau corneea, de afecțiuni.

Și, în ultimul rând, e stratul lipidic,

o peliculă externă uleioasă care menție suprafața netedă

pentru ca Iris să poată vedea,

și împiedică celelate straturi să se evapore.

În mod normal, Iris își petrece ziua

fără să observe cum lacrimile bazale

își fac treaba.

Cam ăsta e scopul lor.

Dar, într-o zi, Iris întâlnește o fată pe nume Ceapa.

Imediat Iris e afectată.

Ceapa arată minunat în jachețica ei violet,

și miroase superb.

Așa că Iris o invită la cină,

dar când intră și își scoate jachețica,

ceva îngrozitor se întâmplă.

Vedeți, când haina Cepei e îndepărtată,

are loc o reacție chimică,

transformând sulfoxizii care o fac să miroase atât de bine

în compuși sulfuroși,

care devine apoi o substanță neplăcută cu un nume lung:

syn-Propanethial S-oxide.

Gazul o „înțeapă” pe Iris,

și brusc, nu se mai poate obține,

și începe să plângă incontrolabil.

Aceste lacrimi reflexe sunt diferite de cele bazale

cu care e obișnuită Iris.

Deoarece au rolul

de a spăla substanțele sau particulele dăunătoare,

sunt eliberate în cantități mult mai mari,

și stratul lor apos conține mai mulți anticorpi

care opresc micro-organismele ce vor să intre.

Atât Iris cât și Ceapa sunt devastate.

Știu că nu-și pot continua relația

dacă Iris va continua să sufere și să plângă

de fiecare dată când Ceapa își va scoate haina.

Decid, așadar, să se despartă.

În clipa în care Ceapa iese pe ușă,

Iris se oprește din plâns.

Și imediat începe din nou.

Doar că acum nu sunt lacrimi reflexe,

ci de emoții.

Când cineva e sau prea trist sau prea fericit,

acest lucru e resimțit ca o lipsă de control,

ceea ce poate fi periculos.

Așadar, lacrimile de emoție sunt trimise

să stabilizeze starea de spirit

cât mai repede cu putință,

împreună cu alte reacții fizice,

cum ar fi un ritm cardiac crescut

și respirație încetinită.

Dar savanții nu sunt încă siguri

cum anume sau de ce lacrimile în sine sunt de ajutor.

Pot fi un mecanism social

pentru a obține compasiune sau supunere.

Unele studii arată însă

că lacrimile de emoții conțin un nivel mai mare

de hormoni ai stresului,

cum ar fi ACTH și encefalina,

o endorfină și un analgezic natural.

În acest caz, lacrimile de emoție o calmează pe Iris 
în mod direct,

și semnalează starea ei emoțională celorlalți.

Îmi pare rău că lucrurile n-au mers bine între Ceapă și Iris,

dar nu vă faceți griji.

Atâta vreme cât aveți toate cele trei tipuri de lacrimi

care vă mențin echilibrați și sănătoși,

lucrurile se vor îmbunătăți.

Veți vedea.