La 18 luni m-a cuprins un incendiu într-o maşină.

Am stat în Spitalul Waikato până pe la 5 ani.

În timp ce mă tratau pentru arsuri,

am făcut o infecţie la şira spinării

care m-a paralizat.

Eram furioasă...

... deprimată.

Simţeam că nu mai doream să fiu aici.

Letiţia e îngrijitoarea mea.

(Letiţia) Abia mă angajasem la o companie nouă.

"E o fetiţă Maori, extrem de timidă, 
pe care ar trebui s-o vezi.

Credem că va fi fantastic pentru ea."
M-am bucurat.

O invităm pe scenă pe Letiţia

pentru cântecul pe care l-a scris
în onoarea Maiei.

D-nelor şi d-lor ascultaţi:

♪ Mi-am depăşit atâtea temeri... ♪

♪ Mereu cu propriile forţe♪

♪ N-am crezut să ajung aici,
şi acum mă bucur♪

♪ că pot, am devenit cine sunt♪

♪Priviţi-mă! Sunt pe drumul meu
fără întoarcere♪

♪Priviţi stelele mă luminează
şi pentru prima dată cred♪

♪Rezist cu toată puterea
ştiind că triumful va veni♪

O, recunosc că am zile bune
sau foarte rele♪

♪Iau pe rând fiecare zi
găsind curaj în ceea ce fac♪

♪Priviţi-mă acum! Sunt pe calea mea
fără întoarcere♪

♪Priviţi stelele mă luminează
şi pentru prima dată cred♪

♪Oameni se uită lung, mă judecă,
privind la cicatrici, dar nu mă cunosc♪

♪Nimic nu a părut drept,
dar cu hotărâre, viaţa se schimbă♪

♪Tot ce fac mă uimeşte
că reuşesc, reuşesc...♪

♪Priviţi-mă acum! Sunt pe calea mea
fără întoarcere♪

♪Priviţi stelele mă luminează
şi pentru prima dată cred♪

♪Am trecut peste atâtea temeri,
şi mă bucur de acest moment acum♪

Te iubesc Maia.

(Aplauze şi ovaţii)