La 18 luni m-a cuprins un incendiu într-o maşină.
Am stat în Spitalul Waikato până pe la 5 ani.
În timp ce mă tratau pentru arsuri,
am făcut o infecţie la şira spinării
care m-a paralizat.
Eram furioasă...
... deprimată.
Simţeam că nu mai doream să fiu aici.
Letiţia e îngrijitoarea mea.
(Letiţia) Abia mă angajasem la o companie nouă.
"E o fetiţă Maori, extrem de timidă,
pe care ar trebui s-o vezi.
Credem că va fi fantastic pentru ea."
M-am bucurat.
O invităm pe scenă pe Letiţia
pentru cântecul pe care l-a scris
în onoarea Maiei.
D-nelor şi d-lor ascultaţi:
♪ Mi-am depăşit atâtea temeri... ♪
♪ Mereu cu propriile forţe♪
♪ N-am crezut să ajung aici,
şi acum mă bucur♪
♪ că pot, am devenit cine sunt♪
♪Priviţi-mă! Sunt pe drumul meu
fără întoarcere♪
♪Priviţi stelele mă luminează
şi pentru prima dată cred♪
♪Rezist cu toată puterea
ştiind că triumful va veni♪
O, recunosc că am zile bune
sau foarte rele♪
♪Iau pe rând fiecare zi
găsind curaj în ceea ce fac♪
♪Priviţi-mă acum! Sunt pe calea mea
fără întoarcere♪
♪Priviţi stelele mă luminează
şi pentru prima dată cred♪
♪Oameni se uită lung, mă judecă,
privind la cicatrici, dar nu mă cunosc♪
♪Nimic nu a părut drept,
dar cu hotărâre, viaţa se schimbă♪
♪Tot ce fac mă uimeşte
că reuşesc, reuşesc...♪
♪Priviţi-mă acum! Sunt pe calea mea
fără întoarcere♪
♪Priviţi stelele mă luminează
şi pentru prima dată cred♪
♪Am trecut peste atâtea temeri,
şi mă bucur de acest moment acum♪
Te iubesc Maia.
(Aplauze şi ovaţii)