Mă poţi auzi?
Da.
cred că mă poţi auzi acum
dar nu mă vezi.
Asta deoarece ai urechi
Dacă închizi ochii şi te întinzi către ecran
vei şti că e acolo.
Îl vei simţi cu pielea
Dacă nu îl poţi atinge,
cel puţin îl poţi mirosi
iar după ce simţi mirosul de plastic încins
vei realiza că monitorul tău trebuie sa fie acolo.
Din fericire, ai un nas.
Dar, ce se întamplă dacă trebuie să îl guşti?
Păi, va fi mult mai greu,
dar într-un final vei simţi gustul de plastic,
pentru că ai o limbă.
Înţelegi lumea din jurul tău,
Vreau să spun tot ce este in jurul tău
prin aceste cinci simţuri.
Dacă ai urechi,
poţi auzi;
dacă ai ochi,
poţi vedea;
Prin piele,
poţi simţi,
limba te va ajuta să guşti,
si dacă ai un nas, poţi mirosi.
Ochi, urechi, nas, limbă şi piele sunt "instrumentele"
cu care te-ai născut.
Instrumente care te ajută să înţelegi lumea din jurul tău.
Dar, cum ştiai toate acestea?
Doar pentru că ai observat?
Şi cum le-am împărţit în cinci simţuri?
ŞTIINŢĂ
Răspunsul este ŞTIINŢA!
Din cauză că lumea este atât de complicată,
folosim ştiinţa ca să descoperim şi să definim.
Dar ce este ştiinţa?
"Investigarea şi studierea naturii
prin observare şi argumentare."
sau " suma tuturor cunoştinţelor
obţinute in urma unei căutări."
În principiu o mulţime de teste, numere şi litere
care, toate la un loc, pot alcătui o definiție.
Dar cum?
Majoritatea oamenilor recunosc semne ca valori
iar cele mai bine ştiute grupări sunt literele şi numerele.
Ele sunt invenţii care ne ajută
să înţelegem mediul înconjurător.
Ca să înţelegem cum aceste semne
au apărut,
haideţi să vedem o scurtă istorie a matematicii:
Oamenii, din cele mai îndepărtate începuturi,
au căutat soluţii pentru probleme de bază
(Crearea unui Sistem Numeric) Construirea caselor, măsurarea spațiului,
ţinând seama de anotimpuri şi numărând obiecte.
Acum treizeci de mii de ani în urmă,
Oamenii din perioada tânără paleolitică
ţineau seama de anotimpuri
şi de schimbări ale vremii pentru cultivat.
Pentru a reprezenta trecerea timpului,
săpau linii drepte pe pereţii peşterilor
sau linii tăiate pe oase, lemn sau piatră.
Fiecare linie însemna unu.
Dar acest sistem era ciudat
când se ajungea la proporţii uriaşe,
aşa că au fost create simbolurile
care reprezentau o grupare de obiecte.
Pietre din clei sumeriene au fost găsite,
datând până la al patrulea mileniu î.Hr.
O coloană mică de clei era folosită pentru 1,
o bilă de clei era folosită pentru 10
şi un con mare pentru 60.
Informaţii scrise de prin anii 3300 î.Hr. arată
că babilonienii scriau sume
pe tablete de clei folosind ramuri de stuf.
Ei foloseau o formă de cui pentru 1
şi un V culcat pentru 10,
combinând aceste simboluri pentru a scrie alte numere.
De exemplu,
Babilonienii scriau numărul 19 ca...
Egiptenii antici foloseau obiecte
din viaţa de zi cu zi drept simboluri.
O tijă însemna 1, o potcoavă era 10,
o sfoară spiralată era 100,
o floare lotus era 1000 şi tot aşa.
Numărul 19 era reprezentat de o potcoavă si 9 tije.
Civilizația romană timpurie a creat un sistem numeric
pe care încă îl folosim astăzi.
Împreună cu alte simboluri
ei foloseau un "X" pentru 10 şi un "I" pentru 1
Prin evul mediu
romanii puneau "I" în dreapta lui "X"
pentru 11 şi în stânga pentru 9.
Deci ei scriau 19 ca XIX.
Toate aceste sisteme numerice creative
arată grupuri de obiecte precum de asemenea şi obiecte individuale.
Câteva dintre cele mai vechi sisteme de calcul
se bazează pe degetele de la mâini şi de la picioare.
Deci erau bazate pe 1, 5, 10 şi 20.
Cuvântul Zulu pentru 6 înseamnă
să iei degetul mare de la mâna dreaptă
însemnând ca toate celelalte degete de pe mana stângă
au fost deja ridicate şi că celălalt deget mare era necesar.
Alte sisteme au evoluat din comerţ.
Yoruba, in Nigeria,
foloseau scoici cowry drept monedă de schimb
şi au creat un sistem numeric uimitor de complex.
Era bazat pe 20
şi pe operaţii de înmulţire,
scădere şi adunare.
De exemplu:
ei considerau 45 ca 3x20 minus 10 minus 5.
Noduri făcute in frânghii si fire erau folosite
pentru a înregistra sume de către multe culturi,
cum ar fi Persanii.
Incaşii foloseau o versiune mai rafinată
numita "quipu".
O sfoară groasă ţinută orizontal
de care atârnau fire înodate.
Tipul de nod folosit de Incaşi
împreună cu lungimea şi culoarea sforii
reprezentau 1, 10, şi 100.
În prezent aproape toate culturile industriale
folosesc numeralul de la 0 la 9.
Dar aceste simboluri nu au fost inventate
până în al treilea secol î.Hr. în India
şi a durat încă 800 de ani
pentru ca ideea de 0 cu valoare pe poziţie să fie construită.
Această idee uriaşă
a schimbat dramatic faţa matematicii
(Creând Fracţii) Noi oamenii am împărţit mereu unii cu ceilalţi
când culturile timpurii împărţeau mâncarea şi apa
sau doreau să împartă pământul
în aşa fel încât să fie egal şi corect,
fracţiile au apărut gradual
ca simboluri pentru aceste situaţii de împărţiri corecte.
Egiptenii antici foloseau fracţii unitare.
Fracţii unde număratorul este 1,
precum 1/2, 1/3 şi 1/5,
şi ar fi adunat şi înjumătăţit aceste fracţii.
Dacă doreau să împartă trei bucăţi de pâine în mod egal
între cinci membrii de familie
mai întâi împărțeau prima şi a doua bucată
în treimi,
apoi împărţeau a treia bucată in cincimi,
în final luau ultima treime
din a doua bucată şi o împărţeau în cinci bucaţi.
Ei scriau asta ca 1/3,1/5, 1/15
Astăzi noi am reprezenta această împărţire
cu fracţia : 3/5.
3/5 dintr-o bucată pentru fiecare persoană,
sau 3 bucăţi împărţite la 5 persoane.
Sumerienii şi primii babilonieni
au inventat un sistem numeric din fracţii
bazat pe 60, pe care încă îl folosim 4000 de ani mai târziu.
Zilele noastre au ore de 60 de minute
şi minute de 60 de secunde,
iar cercurile conţin 360 de grade.
Societăţile Chineze foloseau abacul
cu un sistem bazat pe 10, deşi nu avea niciun 0.
O formă primitivă de fracţii zecimale
a venit de la abac.
De exemplu:
3/5 ar fi 6 din 10 pe un abac
Chinezii au numit drăgăstos numărătorul "fiul"
iar pe numitor "mama".
Doar din secolul XII
fracţiile comune
cu notaţia cu bară, pe care o folosim astăzi,
au fost create.
Chiar şi atunci, aceste fracţii nu au fost folosite pe scară largă
până la perioada renaşterii, doar 500 de ani mai târziu.
[Creând Calculul] De-a lungul istoriei fiecare cultură de pe glob
a creat modalităţi inventive de a calcula.
Ca să rezolve o problemă, să zicem... 12x15,
Ţăranii ruşi
foloseau un sistem de dublat şi înjumătăţit.
Când la înjumătățirea unui număr impar rezulta intr-o fracţie
ei îl rotunjeau
apoi adăugau factorii
asociaţi cu înmulţitorii impari.
Egiptenii antici se bazau pe o procedură de dublare
până când au produs îndeajunse grupuri...
Apoi adunau aceste grupuri pentru a găsi un răspuns.
În Europa si Asia, pe vremea evului mediu,
abacul era calculatorul de mână.
Dar doar câţiva oameni ştiau cum să îl folosească,
de obicei comercianţi bogaţi şi cei ce împrumutau bani.
Prin simpla mișcare a unor mărgele care aveau valoare în funcție de poziție
un abac era o metodă foarte eficientă de a calcula.
Apoi, marele matematician arab al-Khwārizmī
a introdus numeralul Hindu-Arabic de la 0 la 9,
în America de Nord și Europa
şi a creat noi proceduri de calcul.
Aceşti algoritmi puteau fi scrişi pe hârtie.
De-a lungul secolelor învăţarea algoritmilor
a devenit un simbol al educaţiei;
studenţii erau învăţaţi să calculeze
coloane lungi de cifre,
să împrumute şi să transporte,
şi să facă împărţiri lungi în mod eficient si
Puteau astfel ţine seama de aceste proceduri
şi verifica răspunsurile.
Calculele complexe din ziua de astăzi
sunt rezolvate de către un calculator de mână.
Asta înseamnă că studenţii au nevoie să poată
verifica rezonabilitatea soluţiei
şi să aibă un repertoriu bogat
în strategii de matematică mintală ca să facă asta.
Cele mai simple calcule ca 12x15
pot fi rezolvate mental folosind o varietate de strategii.
Călătorind prin bogata
şi vibranta istorie a matematicii
putem vedea cum idei şi creaţii
apar din simpla noastră nevoie umană
de a rezolva problemele din viaţa de zi cu zi.
De-a lungul timpului, exploraţiile matematice
ale bărbaţilor şi femeilor de pe tot globul,
ne-au oferit nişte lentile fascinante
care ne ajută să privim matematic
şi să dăm un sens lumii noastre.
Stiinţa este colecţia de fapte
la care s-a ajuns prin definirea a ceea ce observăm
şi testând ca să descoperim.
Matematica, chimia, şi fizica reprezintă
limbaje fixe care nu sunt interpretabile.
Limbaje folosite ca să descriem ceea ce observăm şi
să testăm acele observaţii pentru a le demonstra.
Gândiţi-vă la ADN,
celule, galaxii,
fructe,
laptop-uri,
aer condiţionat....
Gândiţi-vă la maşini,
mâncare,
case,
fauna,
flora.....
Gândiţi-vă la atomi,
membre ale corpului,
climă,
sau hainele pe care le purtaţi....
Şi realizaţi că totul este definit,
sau creat
de ştiinţă.
Ca să înţelegem întregul concept al ştiinţei,
ar trebui să ştiţi ce este o teorie ştiinţifică:
"O teorie ştiinţifică
cuprinde o colecţie de concepte,
incluzând abstractii ale fenomenelor observabile,
exprimate ca proprietăţi numărabile,
împreună cu reguli (numite legi ştiinţifice)
care exprimă relaţii
între observaţii ale acestor concepte."
O teorie ştiinţifică este construită ca să se conformeze la
informaţiile empirice valabile despre asemenea observaţii,
şi este înaintată ca principiu sau un set de principii
pentru a explica o clasă de fenomene.
O teorie ştiinţifică este total diferită
de orice altă teorie,
este cea mai probabilă variantă
rezultând din descoperiri recente.
Ştiinţa este cel mai bun instrument creat vreodată ♪
[Michael Shermer: Skeptic Magazine] pentru a înţelege cum funcţionează lumea. ♪
[Jacob Bronowksi: Matematician, Biologist, Poet] Ştiinţa este o formă de cunoştinţe foarte umană. ♪
[Jacom Bronowski: Matematician, Biologist, Poet] Suntem mereu la marginea necunoscutului. ♪
[Carl Sagan: Astronom, Astrofizician] Ştiinţa este o companie colaborativă ♪
[Carl Sagan: Astronom, Astrofizician] crescând noi generaţii. ♪
Ne amintim de cei care au pregătit calea,♪
văzând prin ei....♪
Dacă ai o educatie bazată pe stiință,
Poti să vezi lumea foarte diferit,
Iar această înțelegere te face să fi mai "puternic".
În lumea reală există poezie reală.
Știința este poezia realității.
Putem face stiință, și cu ea,
ne putem îmbunătăți viețile.
În lumea reală există poezie reală
Știința este poezia realității.
Istoria umanității este povestea ideilor
ce luminează colțurile întunecate.
Oamenii de știință iubesc misterul, le place să nu știe.
Ei nu se simt speriați atunci când nu știu lucruri.
Ei cred că este mult mai interesant.
Este o uriașă realitate universală,
din care facem toți parte.
Cu cât cercetăm mai mult în univers,
cu atât mai remarcabile sunt descoperirile pe care le facem.
Căutarea adevărului, în sine,
este o poveste plină de intuiții.
În lumea reală există poezie reală
Știința este poezia realității.
Putem face știință, și cu ea,
ne putem îmbunătăți viețile.
În lumea reală există poezie reală.
Șiința este poezia realității.
Istoria umanității este povestea ideilor
ce luminează colțurile întunecate.
Din punctul nostru de singurătate din cosmos
am reușit prin puterea gândirii,
să ne întoarcem în timp
la un moment dupa începutul universului.
Cred că știința
îți schimbă modul de gândire.
Te face să te gândești putin mai intens.
Știința înlocuiește prejudiciul privat
cu dovezi verificabile public.
În lumea reală există poezie reală.
Șiința este poezia realității.
Putem face știință, și cu ea,
ne putem îmbunătăți viețile.
Știința este un "instrument" grozav
pentru a înțelege lumea ce ne înconjoară.
Gândesșe-te la ea ca la o lupă
prin care poți vedea
realitatea din jurul tău.